Suceava

articolul anterior articolul urmator

Cum a fost condamnat la moarte mareşalul Ion Antonescu de către un complet de judecată format din muncitori, plugari, chelneri şi casnice

65
7 Jun 2017 06:03:19
Autor: Dănuţ Zuzeac
Mareşalul Ion Antonescu (centru) înainte de execuţie. FOTO www.wikipedia.org
Mareşalul Ion Antonescu (centru) înainte de execuţie. FOTO www.wikipedia.org

Mareşalul Ion Antonescu a fost executat, la data de 1 iunie 1946, în curtea închisorii de la Jilava. Fostul conducător al statului român a fost condamnat la moarte de către Tribunalul Poporului fiind acuzat de faptul că s-a alăturat Germaniei naziste în cel de-Al Doilea Război Mondial, precum şi de crime împotriva evreilor.

Din completul de judecată care l-a condamnat la moarte pe mareşalul Antonescu făceau partea muncitorii Vasile Niţă, Constantin Tiulescu şi Ion Păuna, plugarul Jovita Dumbravă, casnica Teodora Iorgulescu şi chelnerul Dumitru Săracu. Nici unul dintre aceştia nu avea pregătirea necesară de a judeca o persoană, mai ales pentru fapte atât de grave.

„Nu aveam nici o altă ieşire. România era total izolată. La toţi miniştrii străini la care m-am adresat, toţi mi-au refuzat orice sprijin. Pe bază că nu pot să acorde, în circumstanţele internaţionale de atunci, nici un sprijin României”, declara Ion Antonescu la interogatoriul ce a avut loc la data de 6 mai 1946.

Mareşalului i s-a reproşat şi faptul că a contribuit la masacrul ce a avut loc împotriva evreilor. Acesta s-a apărat spunând că deportările evreilor din Bucovina şi Basarabia au fost făcute pentru siguranţa lor şi nu din alte motive.

Procesul mareşalului Ion Antonescu şi a apropiaţilor săi a avut loc între 6 şi 17 mai 1946. La finalul procesului au fost condamnaţi la moarte Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu şi Constantin Vasiliu.

Fostul conducător al statului român a cerut să nu fie executat de gardienii închisorii de la Jilava, ci de militari din Armata Română, însă ultima sa dorinţă a fost refuzată. Înainte de a fi împuşcat, Ion Antonescu şi-a ridicat pălăria, iar apoi a căzut răpus de gloanţe.

Execuţia mareşalului a avut loc la ora 18.03. Deşi a fost lovit de mai multe gloanţe, Antonescu nu a murit, astfel că şeful gardienilor i-a tras cu revolverul un glonţ în cap, însă nici de această dată medicul închisorii cu a declarat decesul, mareşalul mai primind un alţ în piept. Chiar dacă era plin de gloanţe, Ion Antonescu încă nu îşi dăduse ultima suflare, astfel că şeful gardienilor a pus mâna pe o puşcă şi a tras în corpul fostului conducător al statului român trei focuri. Moartea mareşalului a fost declarată la ora 18.15.

„La orele 18,03, am ordonat comandantului grupei de execuţie, executarea. Conformându-se dispoziţiunilor art. 19 din Regulamentul nr. 12/1942, comandantul Grupei a comandat pregătirea armelor, ochirea şi focul , care s-a executat cu arme de tip militar". În urma salvei - avea să raporteze şi inspectorul de poliţie Mihail Gavrilovici - au căzut toţi la pământ. În clipa următoare, Ion Antonescu s-a ridicat, sprijinindu-se pe o mână şi a strigat: Domnule, nu m-aţi omorât, după care efort a căzut jos. Alexianu şi Mihai Antonescu au rămas nemişcaţi, iar Constantin Vasiliu se zbătea gemând. După încetarea focului, medicul legist, Alexandru Gr. Ionescu, a constatat că cei executaţi dădeau încă semne de viaţă. În acest context, comandantul grupei de execuţie a executat loviturile de graţie, trăgând cu revolverul în capul fiecărui condamnat”, a scris istoricul Gheorghe Buzatu în cartea sa „Trecutul la judecata istoriei: Mareşalul Antonescu – pro şi contra”.

Locul unde a fost înmormântat acesta nu a fost făcut public, pentru a nu deveni loc de pelerinaj. Există totuşi o altă ipoteză conform căreia cadavrul său ar fi fost incinerat.

Alte ştiri pe această temă:

Execuţia mareşalului Ion Antonescu la 1 iunie 1946: „Ţie, popor ingrat, nu-ţi va rămâne nici măcar cenuşa mea“

Cum a reconstruit mareşalul Antonescu un sat din temelii cu ajutorul prizonierilor ruşi

De ce îl ura de moarte Ion Antonescu pe Nicolae Iorga. Culisele scandalului care a condus la asasinarea marelui savant

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

65 Comentarii

ro ro
7.06.2017, 07:49:24

Antonescu erou national Mihai un tradator si jefuitor de tara

+7 (25 voturi)
mos.ion.roata
7.06.2017, 07:52:23

Mareșalul-erou, "care nu s-a dus cu dușii, care s-a luptat cu rușii" în Războiul Sfânt pentru Reîntregirea Patriei! Statura sa e uriașă nu numai pentru un "acuzator public" aproape analfabet, ca Dumitru Săracu, dar si pentru orișice fel de fițuică "progresistă" din Sărindar!

+10 (12 voturi)
ro ro
7.06.2017, 08:18:41

FLUX 24 a prezentat anul trecut în exclusivitate consemnările făcute de Mareșalul Ion Antonescu în noaptea de 23 spre 24 august 1944, după ce a fost arestat. Închis într-o încăpere din Palatul Regal, Mareșalul a făcut aceste consemnări într-o agendă a Regelui Carol, pe care a găsit-o în locația respectivă. RELATAREA FLUX 24 (RELATĂRILE DIN PRESĂ NU AU CITAT SURSA DOCUMENTELOR ȘI NICI NU AU AVUT ACCES LA SURSA ORIGINALĂ A ACESTORA): Documentul a fost descretizat recent, însă nu a fost comentat de istorici, cu toate că FLUX 24 a mai prezentat fragmente din acesta. Astăzi, 23 august 1944. Am venit în audienţă la Rege la ora 15:30 pentru a-i face o expunere asupra situaţiei frontului şi a acţiunii întreprinse pentru a scoate Ţara din greul impas în care se găseşte. Timp de aproape două ceasuri Regele a ascultat expunerea, păstrând, ca de obicei, o atitudine foarte rezervată, aproape indiferentă. La expunerea mea a asistat la audienţă Dl Mihai Antonescu. I-am arătat Regelui că de aproape doi ani Dl Mihai Antonescu a căutat să obţină de la anglo-americani asigurări pentru viitorul Ţării şi i-am afirmat cu această ocazie că, dacă aş fi găsit înţelegere şi aş fi putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi continuităţii istorice a acestui nenorocit popor, nu aş fi ezitat să ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare. […] Ţara, prin câte trei milioane de voturi (referendumul naţional – n.n.), mi-a dat dezlegare şi a aprobat tot ce eu făcusem. În consecinţă, a accepta astăzi propunerile Molotov însemnează: – a face un act politic de renunţare şi pierdere a Basarabiei şi Bucovinei, act pe care România nu l-a făcut până acum niciodată de la 1812 şi până la ultimatumul Molotov. I-am adăugat că după părerea mea, făcând acest act, putem pierde beneficiul Chartei Atlanticului, în care Roosevelt şi Churchill s-au angajat printre altele „să nu recunoască nicio modificare de frontieră, care nu a fost liber consimţită”. – să bag Ţara pentru vecie în robie, fiindcă propunerile de armistiţiu conţin şi clauza despăgubirilor de război neprecizate, care, bineînţeles, constituie marele pericol, fiindcă, drept gaj al plăţii lor, ruşii vor ţine Ţara ocupată nedefinit. Cine, am spus Dlui Mihalache, îşi poate lua răspunderea acceptării acestei porţi deschise, care poate duce la robia neamului? […] – a patra condiţie cerută de Molotov şi de anglo-americani este să dau ordin soldaţilor să se predea ruşilor şi să depună armele, care ne vor fi puse la dispoziţie pentru ca, împreună cu ruşii, să alungăm pe nemţi din Ţară. Care om cu judecata întreagă şi cu simţul răspunderii ar putea să dea soldaţilor Ţării un astfel de ordin care, odată enunţat, ar produce cel mai mare haos şi ar lăsa Ţara la discreţia totală a ruşilor şi germanilor? Numai un nebun ar putea accepta o astfel de condiţie şi ar fi pus-o în practică. Vecinătatea Rusiei, reaua ei credinţă faţă de Finlanda, Ţările Baltice şi Polonia, experienţa tragică făcută de alţii, care au căzut sub jugul Rusiei, crezându-i pe cuvânt, mă dispensează să mai insist. Notez că, atunci [când] ni s-au propus acestea, situaţia militară a Germaniei, deşi slăbită, era totuşi încă tare. – în sfârşit, propunerile Molotov mai conţineau şi clauza care ne impunea să lăsăm Rusiei dreptul de a pătrunde pe teritoriul României oriunde va fi necesar, pentru a izgoni pe nemţi din Ţară. Adică, sub altă formă, prezenta ocupaţiune rusească cu toate consecinţele ei. […] I-am răspuns Dlui Mihalache că, într-o astfel de situaţie, este de preferat ca un popor pe care-l aşteaptă, dacă are siguranţa că îl aşteaptă o asemenea soartă, să moară eroic, decât să-şi semneze singur sentinţa de moarte. […] Cum Regele spunea ca aceste tratative să înceapă imediat, Dl Mihai Antonescu i-a spus că aşteaptă răspunsul de la Ankara şi Berna pentru a obţine consimţământul Angliei şi Americii de a trata cu ruşii. Aceasta, fiindcă Churchill, în ultimul său discurs, a spus, vorbind despre România, că „această Ţară va fi curând la discreţia totală a Rusiei”, ceea ce era un avertisment că vom fi atacaţi în forţă şi că vom fi total la discreţia lor şi că va trebui să tratăm mai întâi cu ruşii. Acest „mai întâi”, legat şi de alte indicaţii pe care le-am avut pe căi serioase, a determinat pe Dl M. Antonescu să arate Regelui că este o necesitate să mai aştepte 24 de ore, să primească răspunsurile pe care le aşteaptă şi după aceea să continue cu tratativele. Eu am confirmat că sunt de acord cu aceste condiţii, chiar cu plecarea Dlui M. Antonescu la Ankara şi Cairo pentru a duce tratative directe. În acest moment, Regele a ieşit din cameră, scuzându-se faţă de mine, şi discuţia a continuat câtva timp cu generalul Sănătescu, revenind cu afirmaţia că va aduce el adeziunea scrisă a Dlor Maniu, Brătianu şi Titel Petrescu. Când eram în curs de discuţiuni şi mă plictiseam aşteptând revenirea Regelui pentru a pleca, Regele intră în cameră şi în spatele lui apare un maior din garda Palatului cu şase-şapte soldaţi cu pistoale în mână. Regele a trecut în spatele meu, urmat de soldaţi, unul din soldaţi m-a prins de braţe pe la spate şi generalul Sănătescu mi-a spus: „Dle Mareşal, sunteţi arestat pentru că nu aţi vrut să faceţi imediat armistiţiu.” […] Iată cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru Ţara lui, care a salvat-o de două-trei ori de la prăpastie, care a scăpat de la o teribilă răzbunare pe membrii Dinastiei, care a luat jurământul tânărului Rege în strigătele mulţimii, care îmi cerea să dau pe toţi din Palat pentru a fi linşaţi şi care a servit timp de patru ani, cu un devotament şi cu o muncă de mucenic, Armata înfrântă, Ţara şi pe Regele ei Istoria să judece. Mă rog lui Dumnezeu să ferească Ţara de consecinţele unui act cu atât mai necugetat, cu cât niciodată eu nu m-am cramponat de putere. […] Mareșalul ION ANTONESCU, în faţa plutonului de execuţie (1 iun.1946): ”Spune-i Regelui că nu plec supărat pe el. Mai mult, spune-i că îi mulţumesc că mi-a dat prilejul să mă aşez cu un minut mai devreme lângă martirii Neamului, care au luptat pentru gloria şi mărirea lui.”

+8 (8 voturi)
Radu Mircea
7.06.2017, 09:03:21

# ro ro Nici astazi nu suntem departe de vremea cind chelnerii hotarau soarta oamenilor . Acum avem fosti electricieni , bibliotecari , '' auto '' , amante ''' buuuneee ''' , hoti dovediti , analfabeti functionali cu doctorate , care fac legile tarii .

+5 (9 voturi)
marmotul marmotul
7.06.2017, 09:03:29

E usor sa #rezisti cand nu-ti face nimeni nimic..... Antonescu si chiar Ceausescu (asa sarman cu duhul cum era) au platit tot ce poate plati un om, restul.... E poveste.

0 (4 voturi)

Vezi toate comentariile (65)