Expediţia lui Alexandru cel Mare în zona unde azi e judeţul Teleorman. Răscoala înăbuşită de regele macedonean după moartea tatălui său

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În anul 335 î.Hr., Alexandru cel Mare a organizat o expediţie împotriva tribalilor, un neam tracic de la nord de Balcani, bătălia decisivă având loc în zona localităţii Zimnicea de astăzi. Tribalii au fost înfrânţi de regele Macedoniei, acesta continuându-şi expediţia împotriva altor neamuri tracice din Peninsula Balcanică.

După moartea lui Filip al II-lea al Macedoniei (336 î.Hr.), triburile din Balcani au încercat să se unească pentru a se împotrivi ameninţării macedonene. Geţii, împreună cu celelalte populaţii din Peninsula Balcanică, au format o alianţă pentru a opri înaintarea macedonenilor, care au devenit mult mai puternici după ce la conducerea statului a ajuns Alexandru cel Mare, fiul lui Filip al II-lea.

În primăvara anuluui 335 î.Hr., Alexandru cel Mare a început o expediţie împotriva geţilor, tribalilor şi ilirilor, conducând o armată formată din 30.000 de soldaţi. O primă bătălie a avut loc în Munţii Balcani, unde regele macedonean s-a înfruntat cu tracii. Confrom istoricilor, cele două părţi au folosit tactici destul de ingenioase pentru a-şi opri adversarii.

„Ei (n.r. – tracii) foloseau drept metereze, ca să se lupte de pe ele, dacă ar fi fost atacaţi, în acelaşi timp se gândeau să prăvălească căruţele asupra falangei macedonenilor din locul cel mai abrupt al muntelui. Ei îşi închipuiau că, cu cât vor întâlni şi vor izbi căruţele o falangă mai compactă, cu atât o vor împrăştia mai bine prin violenţa ciocnirii”, a arătat istoricul grec Arrian din Nicomedia în lucrarea sa „Anabasis Alexandri”, în care vorbeşte despre campaniile militare ale lui Alexandru cel Mare.

Armata macedoneană a reuşit să-i învingă pe traci şi datorită tacticii pregătite de regele Alexandru cel Mare, care a combătut cu brio atacurile venite din partea duşmanului.

„Alexandru stătu la sfat cum să treacă muntele cât mai fără primejdii. După ce a hotărât că primejdia trebuie totuşi înfruntată deoarece nu exista trecere prin altă parte, porunci hopliţilor ca, atunci când vor fi slobozite la vale căruţele, cei cărora lăţimea drumului le îngăduia să rupă rândurile să se risipească, ca să poată trece căruţele printre ei. Cei stânjeniţi de strâmtoare, să se strângă şi să se culce la pământ şi să-şi aşeze scuturile unul lângă altul, cu toată grija, în aşa fel încât căruţele care vor veni cu putere să treacă peste ele – după cum e firesc - fără a-i vătăma. Faptele se petrecură întocmai după cum poruncise şi plănuise Alexandru”, a mai menţionat Arrian.

Armata macedoneană a înaintat spre Dunăre, unde era aşteptată de oastea condusă de Syrmos, regele tribalilor. Acesta s-a refugiat însă din faţa soldaţilor conduşi de Alexandru cel Mare pe o insulă de pe Dunăre, de unde au reuşit să respingă atacurilor macedonene, până când în sprijinul lor au venit geţii cu o armată formată din peste 10.000 de pedeştri şi undeva la 4.000 de călăreţi.

Regele Alexandru cel Mare a traversat Dunărea şi a ajuns undeva în zona localităţii Zimnicea din actualul judeţ Teleorman, traversând fluviul pe timpul nopţii, însoţit de 1.500 de călăreţi şi 4.000 de soldaţi, luându-i prin surprindere pe geţi.

„Geţii rămăseseră uimiţi de îndrăzneala cu care oastea lui Alexandru, într-o singură noapte, trecuse atât de uşor cel mai mare dintre fluvii, fără să facă pod la locul de trecere”, a mai arătat istoricul grec.

Deşi au fost învinşi de Alexandru cel Mare, geţii s-au retras fără să fi suferit pierderi mari, reorganizându-se mai la nord într-un oraş mai bine fortificat, pentru a le face faţă macedonenilor. Modul în care s-au apărat geţii, l-a făcut pe marele rege macedonean să abandoneze ideea de a înainta în teritoriul de la nord de Dunăre.

„Alexandru ia oraşul Geţilor şi toată prada pe care aceştia o lăsaseră îndărăt; dă apoi prada lui Meleagru şi Filip, să o ducă spre casă, iar el, după ce dărâmă din temelii oraşul, închină jertfe pe malul Istrului lui Zeus måntuitorul, lui Heracles şi Istrului însuşi, că nu i-a fost potrivnic la trecere, şi aduce înapoi, la grosul oastei, în aceeaşi zi, pe toţi cei cu cari plecase, sănătoşi şi teferi”, precizează istoricul român Constantin Giurescu în lucrarea sa „Istoria românilor”.

Expediţia militară condusă în Balcani de Alexandru cel Mare s-a finalizat cu rezultatele dorite de macedoneni, respectiv înăbuşirea revoltei pornite de Syrmos şi supunerea tracilor şi a geţilor, care au devenit „prieteni” ai regatului macedonean.

Alte ştiri pe această temă:

Cum a măcelărit Decebal armata romană. Generalul Cornelius Fuscus a fost ucis pe câmpul de luptă

Cine a fost Dromihete, misterioasa căpetenie geto-dacă care a umilit o superputere a lumii antice. Era considerat şi un diplomat genial

Top 10 cei mai mari războinici din istorie. De ce au rămas cunoscuţi Ginghis Han, Alexandru cel Mare sau Iulius Cezar

Suceava



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite