FOTO Tinereţe distrusă de citostatice şi operaţii

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Paul Catană
Paul Catană

Paul Catană, un sucevean de 22 de ani, luptă cu cancerul de trei ani, când a aflat diagnosticul. Tânărul a fost operat până acum de cinci ori

Cei care îl cunosc pe Paul Catană au numai cuvinte de laudă despre el. Originar din satul Hăuceni, comuna Moldovița, Paul este un adevărat exemplu de luptător, la numai 22 de ani. Provine dintr-o familie simplă, cu cinci copii, el fiind mezinul. Tragediile s-au abătut asupra familiei sale încă din anul 1999 când una dintre surori i-a murit într-un accident de mașină.

La aproape trei ani, în 2002, tatăl său bolnav de arterită a făcut infarct cu șase ore înainte de operație. Toate nenorocile i-au unit mai mult, drept pentru care Andrei, un alt frate de a-l său pleacă în Grecia la muncă pentru a-și ajuta familia. 20 de ani, pe 16 august 2008, cu numai două zile înainte de a se întoarce acasă, fratele său este înjunghiat în apartamentul în care locuia și apoi incendiat. Foarte greu au reușit să îl aducă în țară pentru a-l îngropa creștinește și nici până în ziua de astăzi vinovatul nu a fost prins.

Deoarece străinătatea era singura variantă în care puteau să își asigure un trai mai bun, atât mama cât și ceilalți doi frați ai său au fost nevoiți să plece peste hotare. „Am rămas singur acasă și m-am descurcat. Lucram de toate unde era nevoie, la pădure, la lemne, la săpat, mi-am luat chiar și vacă. Toată lumea din sat mă știa. Unde era de lucru acolo eram și eu“, povestește Paul Catană.

Un meci de fotbal i-a schimbat viața

Pe lângă faptul că era un elev foarte silitor, Paul era și este un adevărat microbist. Juca fotbal pe când era acasă. Își amintește și acum și își va aminti veșnic de meciul dintre Humor și Moldovița, din toamna anului 2008. S-a accidentat la un umăr în timp ce juca. A ignorat durerea, cu toate că nu îi dădea pace, până în februarie 2009, când a venit la Policlinica din Suceava să își facă o radiografie. „Doctorul din Policlinică și-a dat seama din start că aveam cancer, însă m-a trimis la Ortopedie la Spitalul Județean să îmi facă un RMN“, spune Paul. Așa a aflat de crâncena boală ce avea să îl urmărească până azi.

Cancer osos a fost diagnosticul, iar singura șansă era amputarea brațului drept, a fost răspunsul medicilor suceveni. „I-am spus doctorului că orice ar fi nu am să rămân fără mână. A urmat apoi o perioadă de coșmaruri. Mă visam fără o mână, că nu îmi dădea nimeni o lingură de apă“, povestește acum tânărul. Soțul fostei diriginte din liceu a fost cel care l-a încurajat și l-a sfătuit să meargă mai departe. Așa a aflat de doctorul Dinu Antonescu de la Spitalul Foișor din București, care l-a trimis la Institutul Oncologic. A reușit cu greu să obțină trimitere de la medicii suceveni pentru București și mai greu a reușit să dea de doctorul Antonescu. Toate analizele pe care i le-au refăcut în București indicau că tumora era malignă.

Paul a fost operat ieri, 28 februarie, pentru a cincia oară

Pe 17 februarie 2009, într-o marți, a început citostaticile. „Habar nu aveam ce sunt alea. Medicii îmi explicau ce trebuie să îmi facă și eu îi aprobam zâmbind. Pe la 3.00 după-masă am început perfuziile. Prima zi nu am avut nimic, însă din a doua am început să vomit și să îmi fie rău. Am calculat că în șapte zile cât durau perfuziile îmi intrau prin vene 50 de litri de lichid“, povestește Paul. După cele șapte zile s-a reîntors acasă slăbit. „A început să îmi cadă părul la care țineam atât de mult... Chimioterapia e cea mai nașpa. Când faci chimioterapie îți dorești să nu te fi născut niciodată“, spune Paul.

Cu ajutorul surorii sale Camelia care lucrează în Belgia a reușit să ia legătura cu un medic de acolo, iar cu ajutorul formularului E 112 a reușit să se opereze la Spitalul Universitar Leuven din Belgia, medicii belgieni hotărând să îi facă un transplant de os pentru a-l putea salva și a-și folosi mâna în continuare cât mai bine. Numai el știe câte ore a așteptat la poarta spitalului din București pentru ca medicul său să îi dea raportul medical fără de care nu ar fi putut obține aprobarea Casei de Asigurări de Sănătate Suceava în privința formularului E 112, dar nu s-a dat bătut. 

„M-am născut a doua oară datorită surorii mele“

„Pe 13 mai 2009, după opt ore petrecute în operație, m-am născut a doua oară datorită surorii mele care s-a luptat pentru mine și m-a adus acolo. Tot ce îmi doresc este ca mama, sora și fratele meu să ajungă să fie mândri de mine“, mărturisește Paul. Deoarece necroza tumorii era sub 50%, tânărul a trebuit să urmeze apoi cea mai lungă schemă de tratament. A urmat din nou un chin, două săptămâni și le petrecea la Institutul Oncologic și două acasă, cu toate acestea înfrunta acele momente cu zămbetul pe buze și îi plăcea să le spună bancuri asistentelor. Acolo i-a cunoscut și pe membrii Asociației Litlle People cu ajutorul cărora încearcă să le aducă speranță și putere copiilor bolnavi de cancer și să „facem răul să fie frumos“, după cum spune Paul.

14 cazuri de gripă în județ. Rădăuțenii, cei mai afectați

În luna noiembrie 2010 a fost nevoit să mai facă o operație la mâna dreaptă în Belgia. Credea că acesta va fi sfârșitul chinului, medicii belgieni asigurându-i vindecarea.  La începutul anului trecut o altă serie de analize scoteau la iveală un nodul la plămânul drept. A urmat din nou o operție pe 15 martie 2010, ca la începutul lunii iunie, în urma unei investigații de computer tomograf, să fie diagnosticat cu metastază la ambii plămâni. S-a luptat din nou cu citostaticele. „Operația în Belgia costa 15.000 euro și nu aveam bani, iar prin formularul E 112 nu aveam cum să merg deoarece operația se poate face și în țară“, povestește Paul.  Pe 17 ianuarie în acest an a fost operat la plămânul stâng în București, iar ieri, pe 28 februarie, a fost operat și la plămânul drept. 

„Datorită cancerului am ajuns să văd cine sunt oamenii de lângă mine“

Întrebat care a fost cea mai grea zi din ultimii ani de când a aflat că este bolnav de cancer, Paul ne-a spus că a fost ziua în care cea mai bună prietenă a sa l-a părăsit, la scurt timp după ce a început tratamentul. Nu a fost singura care i-a întors spatele atunci când avea nevoie mai mult ca oricând. „Datorită cancerului am ajuns să văd cine sunt oamenii de lângă mine, lumea reală. Am ajuns să văd cine îmi este prieten și cine nu. De la cei care m-am așteptat mai puțin am primit sprijin, iar cei de la care așteptam mai mult, m-au părăsit“, spune cu regret Paul. Tot ceea ce își dorește acum este să fie sănătos și să își facă familia să fie mândră de el. Chiar dacă nu îi este deloc ușor în România, acesta susține că nu va pleca din țară și vrea să facă ceva aici.

Își dorește ca într-o zi să ajungă chiar primar în comuna Moldovița. Recent a participat la un interviu pentru un post în cadrul European Cancer Patient Coalition din Bruxelles, Asociația Little People din România desemnându-l pe el să reprezinte țara. „Aștept răspunsul lor pe la sfârșitul lunii martie. Voi vedea ce va fi, oricum eu sunt mulțumit cu ceea ce am, chiar dacă acasă nu am baie și termopane. Cei care au bani cred că știu ce înseamnă viața, pentru că viața lor înseamnă bani, pentru mine viața înseamnă totul“, spune optimist Paul Catană. Își dorește să își întemeieze într-o zi o familie și să aibă cinci băieți și o fată. „Îmi doresc o fată deoarece fetele sunt mai complicate, însă ea îi va ține uniți pe băieți“, spune zâmbind Paul. E pregătit pentru orice și nu are regrete, însă trei oameni îl fac să nu se dea bătut, sora, mama și fratele.

Rămâi pe suceava.adevarul.ro pentru a afla ultimele ştiri din oraş.

Suceava



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite