Nepotul lui Ştefan cel Mare care s-a lepădat de ortodoxism: „Şi atâta să călcasă legea creştinească, cât de-l vrea cruţa Dumnezeu mult“

Iliaş Rareş, nepotul lui Ştefan cel Mare. FOTO www.wikipedia.org

Iliaş Rareş, fiul cel mare al lui Petru Rareş şi nepotul lui Ştefan cel Mare, a fost domn al Moldovei între 1546 şi 1551. Mare iubitor de petreceri, acesta a renunţat la tron în favoarea fratelui său şi a pleacat la Constantinopol, unde a trecut la islam şi şi-a luat numele de Mehmet.

După ce Petru Rareş a murit, Iliaş, fiul său cel mare, a fost pus de către boierii moldoveni pe tronul ţării, la data de 3 septembrie 1546. Iliaş Rareş avea o relaţie bună cu turcii, el locuind între 1544 şi 1545 la Constantinopol, unde se spune că ar fi fost prizonierul otomanilor.

„Pre urma lui Pătru vodă Rareş cu dragoste rădicară boierii cu toată ţara pre Iliaşu, fiiu-său cel mai mare, la domnie, sâmbătă septevrie 3, că şi firea şi faţa îl lăuda să fie blându, milostivu şi aşăzătoriu, gândindu-să că va sămăna tătâne-său”, menţiona cronicarul Grigore Ureche în „Letopiseţul Ţării Moldovei”.

Domnia sa nu a fost una impresionantă. El a avut o relaţie bună şi cu polonii, după ce a menţinut alianţa cu regele Sigismund I al Poloniei. Iliaş Rareş a atacat Transilvania din ordinul turcilor, fiind sprijinit de către domnitorul muntean Mircea Ciobanul. Deşi otomanii le-au ordonat să-i atace pe german şi pe episcopul Martinuzzi, moldovenii şi muntenii au simulat lupta, ce nu a avut efectul scontat de către Poartă.

Iliaş Rareş a avut o viaţă boemă, plină de petreceri şi de desfătări cu tinerii săi sfetnici turci, nepotul lui Ştefan cel Mare fiind bănuit de relaţii bisexuale.

„Dinafară să vedea pom înflorit, iară dinlăuntru lac împuţit. Că avându lângă sine sfetnici tineri turci, cu carii zioa petrecea şi să dezmierda, iar noaptea cu turcoaie curvind, din obiceele creştineşti s-au depărtat. În vedere să arăta creştinu, iară noaptea în slobozenie mahmetenească să dideasă. Şi atâta să călcasă legea creştinească, cât de-l vrea cruţa Dumnezeu mult, pre toţi îi vrea duce din lumină la întuneric. Ci Dumnezeu în zilele lui atâta certare lăsase, că şi copacii şi pomii şi viile secase de geruri mari. Şi în domniia lui, sâmbătă după Paşti, au tăiat capul lui Vartic hatmanul în târgu în Huşi şi l-au dus de l-au îngropatu în mănăstire, în Pobrata, în anii 7056 (1548) aprilie 7”, a arătat acelaşi Grigore Ureche.

A renuţat la tron şi la ortodoxism

În luna mai a anului 1551, Iliaş Rareş a renunţat la tronul Moldovei, lăsându-l la conducerea ţării pe fratele său Ştefan. El pleacă la Constantinopol, unde renunţă la religia ortodoxă şi trece la islamism, fiind rebotezat cu numele Mehmet. Iliaş Rareş a fost numit paşă de Silistra. În anul 1553, el este arestat şi exilat în Alep – Siria, după ce l-a sprijinit pe fratele său mai mic, Constantin, în încercarea acestuia de a-l înlătura pe Alexandru Lăpuşneanu de la conducerea Moldovei. Iliaş Rareş a murit otrăvit în anul 1562, la Alep în Siria.

„Mai apoi intre multe făr'delegi ce făciia Iliaşu vodă, umplându-l satana de învăţătura lui, au lăsatu domniia la mâna frăţine-său, lui Ştefan vodă şi a mâni-sa, în anii 7059 (1551) mai 1 şi el s-au dus la împăratul Suleiman, de au priimitu legea lui Moamethu, lepădându-să de Hristos, gândindu-să că va dobândi cinste mare de la împăratul. Ci mai apoi rău s-au înşelatu, că după ce s-au turcitu, apucându-l şi îndulcindu-l cu bine, l-au pus paşă la Dârstor, nume puindu-i Mahmet. Nici într-acea boierie ce-i dedeasă împăratul, n-au trăit multă vreme şi îndelungată, ce după doi ani, îmbucându-l mulţi din nepriietenii lui cu multe cuvinte rele cătră împăratul, au căzut la închisoare, că au trimis împăratul de l-au legat şi i-au luat toată avuţiia. Şi decii l-au trimis peste mare la Brusa, de l-au închis. Mai apoi de inimă rea, peste scurtă vreme au murit şi rău ş-au dat sufletul său în mâinile diiavolului, în legea turcească. Acest Iliaş vodă au domnit la Moldova 4 ani şi 8 luni şi decii s-au turcit, cum am scris mai sus”, a explicat Grigore Ureche.

Din cauză că a devenit musulman, numele i-a fost şters din inscripţii sau documente, iar chipul i-a fost înnegrit în fresce bisericeşti, precum cea de la Mănăstirea Probota.

Alte ştiri pe această temă:

Cele mai cumplite asasinate din istoria românilor. Marii domnitori care au sfârşit în chinuri după trădările suferite

Destinul unui nepot al lui Ştefan cel Mare: a fost otrăvit de soţie

Cum îşi descria Mihai Viteazul bătăliile: „Primii de la un turc o suliţă în piept, pe care o smulsei şi rupsei cu mâinile mele“