Omul din spatele revoluţiei care a pus capăt domniilor fanariote în ţările române: „Ţăranul acesta voise ca în ţara lui săracii să aibă parte linişte şi putere“
0
Revoluţia de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu a reprezentat un moment important din istoria României. Chiar dacă n-a avut rezultatele dorite, această mişcare i-a determinat pe turci să nu mai desemneze domnitori fanarioţi în ţările române.
După moarte domnitorului fanariot al Ţării Româneşti, Alexandru Suţu, Tudor Vladimirescu, conducătorul pandurilor din Oltenia, s-a implicat în demersurile politice care vizau desemnarea succesorului. Societatea Eteria dorea să impună în fruntea Ţării Româneşti un domnitor apropiat ei, încercând să scape statul de sub influenţa otomană.
„Ţăranul acesta făcuse un mare păcat: voise ca în ţara lui să aibă parte de linişte şi putere săracii neamului românesc”, spunea Nicolae Iorga despre Tudor Vladimirescu.
Pentru a-şi îndeplini planurile, liderii Eteriei l-au contactat pe Tudor Vladimirescu, care la rândul său a pus la cale, împreună cu boierii Grigore Brâncoveanu, Grigore Ghica şi Barbu Văcărescu, izbucnirea unei revoluţii.
Vladimirescu pune stăpânire pe Oltenia, de unde, la data de 23 ianuarie 1821, cheamă oamenii să lupte pentru a scăpa ţara de regimul impus de Imperiul Otoman. La începutul lunii martie 1821, Tudor Vladimirescu, împreună cu pandurii săi, porneşte spre Bucureşti, unde ajunge în jurul zilei de 20 martie. Tot atunci el află de acţiunile antiotomane desfăşurate în Moldova de către Alexandru Ipsilanti, şeful Eteriei.
„Când turcii văzură că un popor întreg cere restatornicirea vechii sale stări ei se hotărâră să o încuviinţeze speriaţi de răscoala grecilor şi nevoind să mai provoace, după înăbuşirea ei, o nouă tulburare între români, pentru redobândirea domniilor naţionale. Fără revoluţia lui Tudor Vladimirescu, cererile boierilor ar fo fost puse la o parte, precum se mai făcuse; ele nu ar fi avut nici un răsunet, nici o însemnătate fără sprijinul maselor. Numai teama de revoluţia românească, care oprise totdeauna pe turci de a preface Ţările Române în paşalâcuri, îi impuse şi acum a asculta de dorinţele lor”, a arătat istoricul Alexandru Xenopol.
Tudor Vladimirescu a pus stăpânire pe capitala ţării, unde rămâne până la data de 15 mai 1821, când a aflat că se apropie de Bucureşti armata otomană. El se retrage în Oltenia, unde în urma unui complot este arestat de către eterişti în tabăra sa de la Goleşti. Vladimirescu este dus la Târgovişte, unde din ordinul lui Alexandru Ipsilanti este ucis în noaptea de 27 spre 28 mai 1821, fiind acuzat că ar fi trădat Eteria şi s-ar fi dat de partea turcilor.
De-a lungul timpului, istoricii nu au reuşit să clarifice cu exactitate legăturile dintre Tudor Vladimirescu cu Imperiul Otoman, Eteria şi boierii din Ţara Românească.
Alte ştiri pe această temă:
Cula lui Tudor Vladimirescu de la Cerneţi are şanse mari să fie reabilitată cu fonduri europene
Se încarcă comentariile...
