Suceava

articolul anterior articolul urmator

Pacea dintre Ştefan cel Mare şi sultanul turc Mohamed al II-lea: „Va fi aţintit cu ochiul augustei mele favori şi se va bucura de mărinimiile mele împărăteşti“

16
6 Feb 2018 04:08:38
Autor: Dănuţ Zuzeac
Domnitorul moldovean Ştefan cel Mare. FOTO www.wikipedia.org
Domnitorul moldovean Ştefan cel Mare. FOTO www.wikipedia.org

În anul 1489, după lungi războaie purtate cu turcii, Ştefan cel Mare a semnat un tratat de pace cu sultanul otoman Mohamed al II-lea. Acesta din urmă s-a angajat ca în schimbul unui bir plătit anual de către moldoveni să nu mai atace Moldova.

De-a lungul timpului, între domnitorul moldovean Ştefan cel Mare şi turci au avut mai multe bătălii, din care conducătorul Moldovei a ieşit învingător. Timp de 13 ani de zile, între Moldova şi Imperiul Otoman a existat un război, alimentat de faptul că atât Ştefan, cât şi sultanul turc dorea să pună în fruntea Munteniei un voievod care să le fie supus.

Ultima bătălie dintre Ştefan cel Mare şi turci a avut loc la data de 6 martie 1486, la Şcheia, în apropiere de Cetatea de Scaun a Sucevei. Lupta a fost câştigată cu greu de răzeşii moldoveni, care au înfrânta armata otomană ce dorea să-l pună pe tronul Moldovei pe Hronoda.

„Într-acesta an venit-au Hroiot cu oaste asupra lui Ştefan vodă, căruia i-au ieşitu Ştefan vodă înainte cu oaste pre Siretiu la Şchei şi dându războiu vitejaşte despre amândoao părţile, într-o luni, martie 6 zile, pierdu Hroiot războiul şi oastea, mai apoi şi capul, însă cu mare primejdie lui Ştefan vodă, că s-au pornit cu calul jos, puţin de n-au încăput în mâinile vrăjmaşului său. Mai apoi Hroiot fiindu prins viu de Ştefan vodă, i-au tăiatu capul”, a arătat cronicarul Grigore Ureche.

După această bătălie, Ştefan cel Mare şi-a schimbat politica externă şi s-a apropiat de unguri şi turci. Mai mult, în anul 1489 domnitorul Moldovei a încheiat un tratat de pace cu sultanul Mohamed al II-lea, prin care se angaja să plătească Imperiului Otoman 6.000 de florini veneţieni.

„Moldoveanul, care din vremurile vechi era plin de omenie şi supus al pragului acoperiş al califatului familiei osmanilor, îndeosebi al vestibulului cerului măreţiei şi al bolţii grandoarei mele, neamânând o clipă îndatoririle slujitoreşti şi obiceiurile fixate prin firman, plătea fără amânare la timp haraciul pe care îl impusesem şi îl orânduisem prin porunca mea.

De la o vreme, vârându-i-se cu şoaptele încăpăţânatei satane zburdăciunea şi stricăciunea în creier, a călcat în afara cercului cuviinţelor robiei şi fiindcă manifestase, din duh de nesupunere, o rătăcită abatere de la calea ascultării, forţa religiei divine şi zelul onoarei padişahale s-au pus în mişcare şi prefăcând, prin majestatea crivăţului furiei mele şi a văzduhului furtunii, asemenea lighioanelor, poporul ţării sale prospere, precum ţinuturile Semud şi Ad, i-am dat o zdravănă pedeapsă cu viteaza mână a mâniei mele.

În felul acesta, deşteptându-se el din somnul prostiei, căindu-se şi întorcându-se la locul pocăinţei cu o sută de mii de plecăciuni şi feliurite umilinţe, şi-a frecat faţa de pământul servituţii şi s-a adăpostit la Curtea mea, refugiu al lumii, iar haraciul pus de mine odinioară, care era de trei mii de bani frânceşti florini în fiecare an, dublându-l, l-am făcut să fie în fiecare an şase mii de bani şi să se considere prieten prietenului şi duşman duşmanului, să nu mai iasă din drumul dreptăţii ca în vremurile trecute.

Implorând acest prag al sferei universale şi înălţata-i boltă, zicând că-i este unul dintre servitorii din tată şi moş, ca să-i şteargă pulberea răutăţii de pe locul supunerii, revărsând torentul lacrimilor de teamă, pentru că ceruse iertare, i-am iertat vina şi am înnoit legământul contractual. Căci Allah cel milostiv şi iubitor e acela care a zis: şi ţineţi-vă legământul, căci sunteţi răspunzători de orice legământ.

Deoarece Ştefan s-a apropiat şi s-a legat cu adevărat, conform condiţiilor acestora amintite, de pragul acoperişului sultanatului meu, el şi averea şi ţara lui nu vor mai suferi nici un atac din partea mea şi a beilor sangeacurilor şi din partea celorlalţi robi ai mei; văzându-l în făgaşul cel drept, va fi aţintit cu ochiul augustei mele favori şi se va bucura de mărinimiile mele împărăteşti.

Şi cu acest legământ scris l-am învrednicit să aibă în mâinile sale dovadă de credinţă şi pricină de încredere”, se arată în tratatul încheiat între Ştefan cel Mare şi Mohamed al II-lea, conform istoricului Mihail Guboglu.

Alte ştiri pe această temă:

Bătălia de la Vaslui, dincolo de miturile naţionaliste. Cine au fost, cu adevărat, soldaţii din armata lui Ştefan cel Mare

543 de ani de la Bătălia de la Podul Înalt, cea mai mare victorie obţinută de Ştefan cel Mare împotriva turcilor. Omagiul adus de moldoveni marelui domnitor

Scrisoarea scrisă de Ştefan cel Mare după victoria de la Podul Înalt: „Am mers împotriva duşmanilor creştinătăţii, i-am călcat în picioare“

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

16 Comentarii

Ardelean Boris
6.02.2018, 08:58:55

Așaaaa.... așteptăm furiile băloase și patriotic-indignate ale ălora care vor o istorie curat murdar patriotică (adică propagandă / fuduleală naționalistă: „noi suntem buricul pământului”). Uite că mai sunt și alte părți anatomice... ale pământului.:)) Să sară musiu Răzvan Teodorescu să-i mai înjure pe istoricii onești Neagu Djuvara și Lucian Boia că-i suflă-n ciulama... Altfel, desigur: și mare, și sfânt.

+3 (7 voturi)
Hastur
6.02.2018, 11:34:55

Lucian Boia, istoric cinstit? Penibil.A vandut o mana de carti doar datorita scandalului provocat de nerusinarea cu care a incercat sa arunce cu rahat in istoria tarii.In timp ce altii se dau peste cap sa-si protejeze istoria si personalitatile, noi, in frunte cu cei ca dumneata, gasim o bucurie bolnava sa ne murdarim propria istorie in numele unei "corectitudini" penibile.Nici nu e de mirare ca matura toti cu noi pe jos.Daca ajunge unul ca Boia sa aiba adepti atunci ne meritam soarta.

-1 (1 vot)
Un cetăţean
6.02.2018, 14:08:40

Măi Borise, pretins Ardelean, te dai mare istoric român, dar nu observi că Zuzeac, citându-l pe "iatoricul" Mihai Guboglu, a făcut-o de oaie, afirmând că Ştefan i s-a închinat lui Mahomed al II-lea în 1489, pe când acesta din urmă murise deja, cu 8 ani în urmă, fiind , cel mai probabil otrăvit, la vârsta de mai puţin de 49 de ani, după care a fost înmormântat "mahomedăneşte" la data de 25 mai 1489, dacă îmi amintesc bine materia învăţată în clasa a 6-ea de şcoală sovietică, în 1976. Aşadar, dincolo de arabescurile stilistice orientale, Ştefan cel Mare a acceptat suzeranitatea otomană în timpul domniei sultanului-filozof Bayazid al II-lea Veli, după ce acesta cucerise Chilia, aducând în coasta Moldovei zeci de mii de achingii şi tătari, dar şi garnizoane numeroase de ieniceri şi spahii , turcii fiind astfel capabili să atace fulgerător, înainte ca moldovenii să reuşească să-şi mobilizeze Oastea cea Mare a Ţării, cum au făcut-o la marea bătălie de la Vaslui. Cu alte cuvinte, >Ştefan cel Mare s-a pomenit în aceeaşi situaţie ca şi domnitorii moldoveni care aveau în coaste zecile de mii de achingii dunăreni + oştirile de spahii ale celor 4 bei rumelieni. Cu toate acestea, capitulaţiile erau acceptabile, dacă ne gândim că ţările române au reuşit să-şi păstreze fiinţa autonomia într-un sistem de vasalitate până la Războiul de Independenţă.

+1 (1 vot)
Stefan din nord
6.02.2018, 10:19:23

Moldoveni unguri poloni turci . Unde sunt rusii ortodocsi in ecuatia asta ? De ce nu intervenea marele popor rus in toata aceasta ciondaneala perpetua si politica de aliante ? Ai avea impresia ca de la est de Nistru se intindea un no name's land pana la Urali

+1 (1 vot)
Lucifer
6.02.2018, 11:03:07

Aceasta a fost aşa zisa "doctrină Ştefan cel Mare". Să nu uităm, Ştefan cel Mare a acceptat suzeranitatea unor ţări creştine, Polonia, apoi Hungaria care, apoi au atacat Moldova pentru a o acapara. Ştefan cel Mare a terminat prin războaie cu aceste două ţări, pe care le-a câştigat, dar şi-a dat seama că pe termen lung nu le va putea ţine piept. Asta crea pericolul ca Moldova să fie eliminată ca stat şi Ştefan cel Mare nu putea accepta asta. Aşa că a preferat ca în locul "puterilor creştine" hrăpăreţe, să accepte suzeranitate "necredincioşilor" otomani, dar care i-au oferit o pace acceptabilă. Doctrina Ştefan cel Mare cam asta a fost: decât vecinii credincioşi şi hrăpăreţi, mai bine turcul necredicios dar care este departe. Doctrină care şi azi este valabilă. Decât Germania-Rusia care pot face un alt pact Ribbentrop-Molotov, mai bine SUA+UK care sunt departe....

Vezi toate comentariile (16)

Modifică Setările