FOTO Lupta pentru viaţă a unui copil bolnav: scrie poezii ca să adune bani pentru operaţia care îl va ajuta să meargă
0
Diagnosticat cu tetrapareză spastică încă de când era bebeluş, Sebastian Remus Crăciun nu a mers niciodată. Pasionat de literatură, Sebastian a început să scrie poezii încă din clasa I. Acum are zece ani, este în clasa a III-a, şi recent a publicat un volum de proză şi poezie, intitulat „Freamăt de speranţă”. Cu banii obţinuţi din vânzarea cărţii speră să plătească operaţiile pe care trebuie să le facă la Chişinău.
Lui Sebastian Remus Crăciun, un băiat de zece ani din Câmpulung Moldovnesc, judeţul Suceava, i-a fost refuzată o copilărie ca a celorlalţi copii. Ţintuit într-un scaun cu rotile, fără posibilitatea să descopere jocurile copilăriei, Sebastian şi-a găsit refugiul în lectură şi a început să compună poveşti şi poezii încă dinainte să înveţe să scrie şi să citească. Elev în clasa a III-a, Sebi şi-a publicat deja primul volum „Freamăt de speranţă”, iar din vânzarea cărţilor speră să adune suficienţi bani pentru câteva operaţii la Chişinău care îl vor ajuta să meargă pentru prima dată în viaţă. Pasionat de litaratură, Sebi a înfiinţat clubul de lectură „Piraţii literari”. A citit deja Biblia pentru copii de două ori, a început să citească Vieţile Sfinţilor dar lecturează cu foarte mare plăcere şi operele lui Jules Verne.
La trei luni a făcut stop cardio-respirator
Sebi, aşa cum este alintat în familie, nu a mers niciodată. La trei luni a fost internat în Spitalul municipal Câmpulung Moldovenesc şi în urma unei complicaţii a fost transferat cu o ambulanţă la Iaşi. Pe drum a suferit un stop cardio-respirator. Sebastian şi-a revenit abia după ce a stat trei săptămâni legat la aparate în secţia de reanimare. S-a întors foarte slăbit acasă iar vizitele la spital au devenit apoi o obişnuinţă pentru familia Crăciun. La un an şi două luni a fost diagnosticat de medicii ieşeni cu tetrapareză spastică şi părinţii luni şi-au dat seama că Sebi nu va avea o copilărie la fel ca a celorlalţi copii. Au încercat toate tratamentele prescrise de medici şi au vizitat rând pe rând mai multe spitale din ţară.
„Până acum a fost internat de mai mult de 50 de ori pentru operaţii şi recuperări. Am fost la Câmpulung, Iaşi, Mureş, Sibiu, Techergiol. Am încercat peste tot unde am auzit că poate fi ajutat. Mâinile s-au recuperat în proporţie de 80% dar din păcate plasticitatea picioarelor şi a coloanei este foarte afectatp şi doar operaţiile îl pot ajuta să meargă”, a mărturisit mama băiatului, Iuliana Ancuţa Crăciun.
Sebastian şi-a petrecut copilăria prin spitale şi singurul refugiu erau poveştile pe care i le citea mama lui. „Mai mult am stat în spital decât acasă. Până să meargă la şcoală stăteam în spital cel puţin zece zile pe lună. Acum facem recuperările mai mult acasă şi mergem mai rar la spital, ca să nu îl ţinem departe de şcoală”.
Primele poveşti le-a compus pe patul de spital
Obligat să stea într-un scaun rulant, Sebi a fost privat de jocurile copilăriei. Obişnuit în spital cu jucăriile utile pentru recuperarea mâinilor, lui Sebastian nu i-au plăcut niciodată maşinuţele şi a preferat să se joace cu piese Lego, cuburi şi puzzle-uri.
Pe paturile de spital, printre medici şi asistente, Sebastian a început să-şi dezvolte imaginaţia. „De când era mic, la spital, când îi citeam poveşti avea tendinţa să mai inventeze un personaj, să mai adauge alte detalii, să caute alte finaluri. Prima lui poezie a compus-o în clasa I şi a denumit-o Legendele Moldovei”, povesteşte mama lui Sebi.
Chiar dacă este obligat să stea într-un scaun cu rotile şi nu poate participa la toate activităţile colegilor din clasă, Sebi nu a fost marginalizat de ceilalţi copii.
„Şi la grădiniţă, şi acum la şcoală a avut noroc de colegi minunaţi. L-au adoptat extraordinar de bine. Nu a fost jignit niciodată.Colegii îl ajută foarte mult şi de asta merge cu drag la şcoală. Când ne întoarcem după câte o perioadă mai lungă petrecută la spital, colegii întotdeauna vin acasă şi îl ajută la teme să nu rămână în urmă cu materia”.
A citit de două ori Biblia pentru copii
Sebastian a pus bazele unui club de lectură pe care l-a denumit „Piraţii literari”. În fiecare miercuri şi vineri se întâlneşte cu alţi copii, citesc cărţi şi apoi le comentează. Acum s-a plictisit deja de poveşti şi a început să citească opere din literatura universală. Citeşte cu foarte mare plăcere cărţi de călătorii, despre expediţii şi cărţi de aventură, în special operele lui Jules Verne. La fel de mult îi plac cărţile istorice şi religioase. A citit deja de două ori Biblia pentru copii şi a început să citească Vieţile Sfinţilor. Ar vrea să citească Biblia completă dar toate ediţiile pe care le-a găsit au literele prea mici. Din cauza unei afecţiuni la ochi, Sebi nu are voie să citească litere foarte mici, dar un preot i-a promis că îi va face rost de o ediţie cu litere mai mari. „Una dintre pasiunile lui este religia. Sebi este foarte credincios. Ştie crezul de la cinci ani şi îl spune în fiecare duminică la biserică”, a spus mama copilului.
Chiar dacă suferă de o boală cruntă, Sebastian este un copil foarte puternic şi luptă din răsputeri în speranţa că într-o zi va fi un copil ca toţi ceilalţi. Familia Crăciun mai are doi copii, un băiat de 13 ani şi o fetiţă de doi ani. Chiar dacă până acum a cheltuit o avere pe operaţiile şi procedurile de recuperare, mama lui Sebi spune că băiatul este „o mică comoară”.
“Fiecare vers scris provine din inimă”
Elev în clasa a III-a la Şcoala „Bogdan Vodă” din Câmpulung Moldovenesc, Sebastian are doar rezultate foarte bune la învăţătură. Când nu lucrează la temele pentru acasă, Sebastian scrie poezii sau mici povestioare. Cele mai bune lucrări de până acum au fost publicate într-un volum intitulat „Freamăt de speranţă”. Versurile şi povestirile lui Sebi sunt naive şi cuminţi. Fără a crea metafore sofisticate, Sebi foloseşte cuvinte simple pentru a-şi pune pe hârtie poeziile şi povestirile izvorâte din sufletul lui de copil.
„Fiecare vers scris provine din inimă şi este compus într-un moment special. Şi mă reprezintă, aşa mic şi neputincios cum sunt. Mesajul meu pentru toţi copiii ce vor răsfoi aceste rânduri este: credeţi în puterile voastre, speraţi la mai mult decât puteţi deja şi nu deznădăjduiţi niciodată, rugaţi-vă Bunului Dumnezeu şi mereu veţi fi învingători”, scrie Sebastian în prefaţa volumului „Freamăt de speranţă”.
Are nevoie de bani pentru încă două operaţii
Cartea lui nu are un preţ stabilit şi se vinde doar în scop umanitar. Toţi banii sunt puşi deoparte pentru operaţiile care îl vor ajuta pe Sebastian să meargă din nou. Părinţii au ales să meargă în Moldova deorece în urma celor trei operaţii de acolo recuperarea va fi de scurtă durată şi sunt mai mari şansele ca Sebi să poate să meargă pentru prima dată în viaţă. În cazul în care ar fi fost operat în România, Sebastian ar fi fost ţinut în ghips pentru aproape şase luni.
Chiar dacă până acum au fost ajutaţi de colegii de la şcoală, de autorităţile locale şi de oameni cu suflet mare, părinţii lui Sebastian au reuşit să adune doar banii pentru una dintre cele trei operaţii de la Chişinău. Orice sumă de bani, cât de mică, poate să îl ajute pe Sebastian să meargă pentru prima dată în viaţa lui.
Sebi şi-a lansat cartea în cadrul unui eveniment organizat la Câmpulung şi până acum a fost ajutat cu 12.000 de lei de Consiliul Local Câmpulung Moldovenesc, 430 de lei au fost donaţi de elevii de la Şcoala gimnazială Stulpicani, 1.270 de lei a primit de la Asociaţia Kontrast-E Suceava, 360 de lei de la elevii Colegiului „Alexandru cel Bun” Gura Humorului. La lansarea cărţii organizată la Suceava, Sebi a adunat 1.660 de lei din vânzarea cărţii, alţi 2.000 de lei fiind colectaţi de Televiziunea Intermedia Suceava.
Părinţii lui Sebastian au deschis două conturi în care pot fi depuse donaţii: RO44 BPOS 3410 3564 828 RON01, cont la Banc Post avându-l titular pe tatăl băiatului, Crăciun Constantin Eugen, şi RO78 RZBR 0000 0600 1263 1105, cont la Raiffeisen Bank, titular fiind mama băiatului, Crăciun Ancuţa Iuliana.
Se încarcă comentariile...
