Trădarea care a dus la „demiterea“ lui Petru Rareş de pe tronul Moldovei: „I-au spus că şi ţara să voroveşte să-l părăsească“
0
În anul 1538, Moldova a fost atacată de turci cu o armată numeroasă în fruntea căreia se afla sultanul Suleyman Magnificul. Domnitorul Petru Rareş a fost trădat de către boieri şi aliaţi, astfel că a fost nevoit să se refugieze în Cetatea Ciceului, părăsindu-şi tronul.
Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare, a fost domnitorul Moldovei în două rânduri. Prima dată el a ajuns pe tronul ţării la data de 20 ianuarie 1527, fiind alungat din fruntea statului de către turci 11 ani mai târziu. După trei ani de exil, el reuşeşte să revină la conducerea Moldovei, unde avea să rămână până la moartea sa din 1546.
Petru Rareş a devenit domn al ţării după moartea nepotului său vitreg, Ştefăniţă Vodă. Aflat pe patul de moarte, acesta din urmă a dat ordin boierilor ca după decesul său pe tronul Moldovei să ajungă unchiul său vitreg.
Urcarea pe tron a lui Petru Rareş a avut loc la data de 20 ianuarie 1527. El a încercat să urmeze politica internă şi externă a tatălui său. La început, acesta a ţinut aproape boierii de el, iar cu vecinii Moldovei, Polonia, Ungaria şi Ţara Românească a fost mai mereu în relaţii bune.
Voievodul moldovean a atras nemulţumirea turcilor în momentul în care Petru Rareş a începtul să încerce să extindă graniţele Moldovei. Acesta a anexat mai multe teritorii din Transilvania disputată de Ioan Zapolya şi Ferdinand de Habsburg şi a încercat, fără succes, să cucerească Pocuţia, teritoriu deţinut de polonezi.
Decizia de înlăturare de pe tronul Moldovei a venit şi după ce boierii moldoveni s-au arătat nemulţumiţi de modul în care Petru Rareş conduce ţara. Pentru a-l detrona, turcii au pornit cu o armată numeroasă, conform unor istorici formată din 200.000 de soldaţi, în fruntea căreia să afla sultanul Suleyman Magnificul.
„Văzându leşii multă neîngăduinţă şi mare zarvă ce este intre domnii Moldovei şi intre crăiia lor şi ştiindu că Ţara Moldovei este suptu mâna turcului, strânsu-s-au cu toţii, de s-au sfătuit să trimiţă soli la împărăţie cu jalbă, să-şi ceară judecată cu Pătru vodă. (...) Acestea toate daca i-au venit la urechile lui Pătru vodă şi mai vârtos Hârea chielariul i-au spus cum că şi ţara să voroveşte să-l părăsească, multă scârbă intră la inima lui, că încătro vrea întoarce oastea mai naintea, nu putea cunoaşte, că leşii venise cu tărie, puterea turcului mare, mulţimea şi iuţimea tătarălor neoprită, ce şi dinlăuntru slabi şi plin de vicleşug”, a arătat cronicarul Grigore Ureche.
Trădat de boieri şi aliaţi, Petru Rareş părăseşte Cetatea de Scaun a Sucevei şi se adăposteşte în Cetatea Ciceului din Bistriţa – Năsăud. După doi ani petrecuţi în pribegie, acesta pleacă la Constantinopol, unde îi cere sultanului iertare, oferindu-i mai multe bogăţii. Petru Rareş reuşeşte să se împace cu Suleyman Magnificul, care îi oferă înapoi tronul Moldovei.
A doua domnei a fiului lui Ştefan cel Mare a fost mult mai liniştită. El nu a mai purtat războaie şi a rămas pe tronul ţării până la moartea sa din 3 septembrie 1546.
Alte ştiri pe această temă:
O ctitorie a domnitorului Petru Rareş va fi reabilitată cu 23 de milioane de lei
Sfârşitul nepotului lui Ştefan cel Mare: asasinat de boieri în foişorul său de la Suceava
Se încarcă comentariile...
