Trădarea care l-a obligat pe Dimitrie Cantemir să-şi petreacă ultimii ani din viaţă în exilul din Rusia
0
Dimitrie Cantemir a fost numit domn al Moldovei de către turci, în anul 1710. Acesta i-a trădat pe otomani şi a trecut de partea ruşilor. În urma războiului ruso – turc, pierdut de noii aliaţi, în anul 1711, Cantemir a fost nevoit să se refugieze în Rusia, unde avea să trăiască în exil până la sfârşitul vieţii.
Dimitrie Cantemir (1673 – 1723) a fost domnitorul Moldovei între martie – aprilie 1693 şi în perioada 1710 – 1711. Pe lângă faptul că a fost domn al Moldovei, Cantemir a fost un mare filozof, istoric şi etnograf român. Acesta era fiul domnului moldovean Constantin Cantemir, iar după moartea tatălui său, din anul 1693, a fost numit la conducerea Moldovei.
Domnia sa nu a durat decât două luni de zile, revenind pe tronul ţării în 1710, când a fost numit de turci domn al Moldovei. El avea misiunea de a supraveghea activitatea desfăşurată de Constantin Brâncoveanu, care era bănuit că nu ar fi fost loial Imperiului Otoman. Cantemir i-a trădat pe turci şi s-a aliat cu ruşii conduşi de Petru cel Mare. În urma înfrângerii suferite de armata ruso – moldoveană în Bătălia de la Stălineşti, din anul 1711, Dimitrie Cantemir este nevoit să se refugieze în Rusia, undeva avea să-şi petreacă restul vieţii.
„Nu ţinuse intr’adevăr mult timp credinţa lui Cantemir cătră Turci. La început el se arată foarte răvnitor pentru apărarea intereselor lor. Cum vine în scaun caută să se pună bine cu boierii, de care avea nevoie pentru îndeplinirea insărcinarei sale, iertîndu-le darea desetinei, apoi cere voia de la vizirul ca să prindă pe Brancovanu”, a arătat istoricul român Alexandru D. Xenopol.
Cum Dimitrie Cantemir era foarte bine informat de ceea ce se întâmpla în Imperiul Rus, acesta transmitea toate ştirile către Poartă, turcii ştiind aproape în permanenţă unde se aflau oştirile ruseşti. În scurt timp, Petru cel Mare îl convinge pe domnul moldovean să treacă de partea sa, toată această manevră fiind percepută de către ruşi drept o acţiune prin care Cantemir încerca să obţină tot felul de informaţii preţioase. În schimb, conducătorul Moldovei îl anunţa pe ţarul rus despre tot ce se întâmpla în Imperiul Otoman.
Conform cronicarului Ion Neculce, Cantemir a trecut de partea ruşilor, după ce şi-a dat seama că Brâncoveanu a înţeles motivul pentru care a fost numit la conducerea Moldovei. „Să nu-şi tocmească lucrul la Constantinopole, să nu’l răpue pe dînsul şi să’l mazilească”, menţiona Ion Neculce.
Dimitrie Cantemir a explicat în cartea „Istorie împărăţiei turceşti”, scrisă chiar de el, motivele pentru care a fost numit la conducerea Moldovei şi de ce i-a trădat pe turci.
„Cantemir a fost trimis în Moldova, cu ordinul de a prinde pe Brancovanu, prefăcîndu-se de prieten al său, sau în vre un alt chip, şi să’l trimită viu sau mort la Constantinopole, şi cînd va pune stăpînire pe principatul Valahiei, să iee în mîni guvernarea acelei ţări, iar pentru Moldova să propună un alt principe a cărui aprobare rămîne pastrată curţei suzerane. (...) Cunoscînd deci Cantemir de pe această roadă cît de puţine era de aşteptat de la necredincioşi, el aruncâ legătura cu Turcii şi crezu mai de cuviinţă a suferi împreună cu Hristos de cît a spera bogăţiile cele înşăloare a le Egiptului. El trimise deci un sol credincios la ţar pentru ai oferi slujbele sale şi acele ale principatului său”, scria Dimitrie Cantemir în cartea „Geschichte des osm”.
Trădarea l-a făcut pe Cantemir să trăiască în exil pentru tot restul vieţii
Trădarea lui Dimitrie Cantemir a contribuit la izbucnirea războiului. Turcii s-au arătat nemulţumiţi de faptul că ruşii au pătruns în hotarele Moldovei şi că aceştia doreau să construiască unele cetăţi în afara teritoriului rusesc. Motivul principal a fost însă cucerirea Azovului de către Petru cel Mare şi crearea unei flote ruseşti pe Marea Neagră.
Sub pretextul că vrea să-i elibereze pe creştini de sub jugul otoman, ţarul rus a găsit un pretext pentru a putea cuceri teritorii, astfel încât Imperiul Rus să aibă deschidere la Marea Neagră.
„Gem apăsaţi de jugul barbarilor Grecii, Valachii, Bulgarii şi Sîrbii, şi dovedesc prin adînca lor mizerie cît se ţin Turcii de toate tratatele lor”, spunea Petru cel Mare.
Dimitrie Cantemir a explicat intrare în război de partea ruşilor pentru că turcii nu şi-ar fi respectat promisiunile şi au permis tatarilor să atace Moldova, jefuind şi furând tot ce le-a căzut la îndemână.
„Turcii n’au respectat tratatul încheiat de predecesorul nostru Bogdan, învoind Tatarilor a o prăda, luînd în robie pe fiii şi soţiile noastre spre a’şi face rîs de ele, sporind pe fie ce zi tributul pănă la aşa grad că au devenit cu neputinţă de răspuns, noi ne am unit cu impăratul milostiv şi credincios al Rusiei, Petru Alexievici, care au ridicat arma spre a mîntui pe creştini din jugul robiei mohametane”, aşa suna mesajul transmis de Dimitrie Cantemir.
Ruşii au pierdut războiul pornit împotriva turcilor, acuzându-i pe moldoveni şi pe munteni că nu le-au asigurat hrană aşa cum s-au angajat înainte de izbucnirea războiului.
„Petru cel Mare se lăsase a fi înşălat prin făgăduinţele gospodarului moldovan Cantemir, in speranţa de a găsi magazii de proviant, a trece Nistrul şi a merge cătră Dunărea cu o armată de 40.000 de oameni, lipsită cu totul de a le mîncărei”, spunea în memoriile sale generalul rus Munnich.
„Muscalii fiind că nu aveau zaharea gătită, nădăjduindu-se în zahareaua ce făgăduise Brancovanu să le trimită şi nu le-au trimis, erau pocăltiţi de foame”, spune şi cronicarul Radu Popescu.
Deşi erau mai mulţi la număr, turcii se temeau de ruşi, astfel că nici nu îndrăzneau să treacă Dunărea. Petru cel Mare, văzând nehotărârea turcilor, i-a atacat pe aceştia, însă armata ţarului rus este înconjurată de otomani la Stănileşti, obigându-l pe conducătorul Imperiului Rus să încheie pace cu turcii.
„În ziua de 22 Iulie 1711, Ruşii pierd Azovul, Podolia şi dreptul de a avea un ambasador in Constantinopole şi altele de mai puţină însămnătate. Turcii însă cereau numai de cît pe Cantemir pe care ţarul izbuteşte să’l scape cu mare greutate, ascunzîndu’l în fundul butcei împărătesei. El se duce in Rusia împreună cu 24 de boieri compromişi prin trecerea în partea Ruşilor”, a arătat Alexandru D. Xenopol în „Istoria Românilor”.
Dimitrie Cantemir avea să trăiască în exil restul vieţii, murind în Rusia, la data de 21 august 1723. Rămăşiţele trupeşti ale sale au fost repatriate în anul 1935 de către Nicolae Iorga şi îngropate la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.
Alte ştiri pe această temă:
Domnitorul Şerban Cantacuzino, cel ce a scăpat Viena din asediul otomanilor
Se încarcă comentariile...
