Ce le-a spus Brâncoveanu fiilor săi înainte de a-i vedea decapitaţi: „Cel puţin să salvăm sufletele noastre”
0Decapitarea Principelui Brâncoveanu şi a celor patru fii ai săi a fost un moment trist din istoria Ţării Româneşti, dar de o înaltă ţinută morală. Momentul fatidic a fost surprins de către florentinul Anton Maria Del Chiaro Fiorentino, (secretarul domnitorului), în scrierile sale.
“Să salvăm sufletele noastre”
Înainte de a-şi vedea fii decapitaţi, domnitorul Constantin Brâncoveanu i-a îndemnat la rugăciune şi la spălarea păcatelor cu sângele lor.
“Imbrohorul, după ce comunică lui Brâncoveanu gravele acuzaţiuni din partea Sultanului, ascultate cu demnitate de el, ordonă supunerea lui ca şi a fiului cel mare la grele torturi, pentru a zmulge mărturisirea averii lor. După ce mărturisiră toate, după 5 zile, Duminecă în 26 August, Adormirea Sft. Fecioare, în prezenţa Sultanului care sta la o anumită distanţă, imbrohorul supuse pe Voevod la un nou interogator, la care Brâncoveanu răspunse fără frică, după care, la un semn, se apropie gealatul. Când Brâncoveanu ii văzu că se apropie cu sabia în mână, făcu o scurtă rugăciune, şi se adresă fiilor săi cu următoarele cuvinte: fii mei, fiţi curajoşi, am pierdut tot ce am avut în această lume; cel puţin să salvăm sufletele noastre şi să ne spălăm păcatele cu sângele nostru”, arată Del Chiaro.
Primul decapitat, potrivit relatărilor lăsate în urmă de florentin a fost Văcărescu, apoi prinţişorul cel mic Mateiaş. Le-a urmat al treilea fiu Răducanu, după care, au fost trimişi la cele veşnice Ştefăniţă şi Constantin, cel mai mare. Ultimul decapitat a fost domnitorul Brâncoveanu care a asistat neputincios, dar plin de credinţă la acea barbarie.
Pntru a da un exemplu, sultanul a dat porunca să fie plimbate prin oraş capetele celor ucişi însă a plecat în mare grabă, temându-se de o răscoală.
“Se strânse lume multă în jurul acestor cadavre iar Marele Vizir, temându-se de vre-o răscoală, căci însă-şi turcii se îngroziseră de atâta nedreptate, ordonă aruncarea cadavrelor în mare, de unde, pe ascuns, fură pescuite de câţiva creştini şi îngropate într-o mănăstire numită Calchi, nu departe de Constantinopol”.
„Nu-mi pot aminti această teribilă catastrofă fără a vărsa lacrimi”
Doamna Maria nu a asistat la decapitarea soţului şi a celor patru fii ai săi. Era închisă cu nepotul, nora şi ginerii ei. Vestea a zdruncinat-o, povesteşte secretarul florentin.
“În ce chinuri se zbătea nenorocita Doamnă, când i se aduse vestea uciderii iubitului ei soţ şi a scumpilor ei fii, îşi poate oricine imagina. Eu, care 4 ani neîntrerupţi am avut onoarea de a fi în intimitatea acestor prinţi, nu-mi pot aminti această teribilă catastrofă fără a vărsa lacrimi. Doamna Măria se găsea atunci închisă cu nepotul, nora şi ginerii ei. Câţiva binevoitori se înterpuseră pentru a obţine de la Vizir, în schimbul sumei de 50.000 galbeni, eliberarea acestor nenorociţi, sperând că sângele vărsat va fi slăbit furia turcilor. Banii fură împrumutaţi cu enorma dobândă de 30°/0 Dar câtă eroare! Neîmpăcaţii lor duşmani din Valahia, găsind noi calomnii, trimiseră Vizirului 40.000 galbeni pentru anularea liberării celor închişi, cari fură exilaţi la Kutajeh, de unde, după 3 ani, fură liberaţi şi înapoiaţi în Valahia, câteva luni după uciderea de către nemţi la Petervaradin, a aceluiaş vizir, Ali-Paşa”, mai spune secretarul în lucrarea sa.
Motivele execuţiei
Constantin Brâncoveanu (n. 1654 – d. 15/26 august 1714) a fost domnul Ţării Româneşti între anii 1688 şi 1714, având una din cele mai lungi domnii din istoria principatelor române. Mare boier, nepot de soră al domnului Şerban Cantacuzino, el a moştenit şi a sporit o avere considerabilă, care consta în proprietăţi imobile, bunuri mobile şi sume de bani depuse în străinătate.
Capetele de acuzare împotriva lui Brâncoveanu, în număr de nouă, au fost consemnate de Del Chiaro. În primul rând, era acuzat de corespondenţa secretă cu Austria, Moscova, Polonia şi Veneţia şi de faptul că transmitea acestora ştiri despre turci. Era de asemenea învinuit pentru diploma austriacă prin care era declarat principe al Sf. Imperiu Roman , pentru sărăcirea ţării în dauna îmbogăţirii sale, pentru că locuia la Târgovişte 6 până la 7 luni pe an, aducând astfel pagube Bucureştilor şi pentru că cumpărase multe moşii, pregătind pe una construirea unui mare palat. De asemenea, era acuzat pentru sumele depuse la Viena şi Veneţia, că fuga lui Toma Cantacuzino din 1711 ar fi fost cu acordul său, că îşi cumpărase din Viena instrumente muzicale pe care nici sultanul nu le poseda şi că a bătut în Transilvania monede de aur.
Cine este Del Chiaro
Secretar pentru limbile apusene al domintorului Constantin Brâncoveanu, florentinul Anton Maria Del Chiaro ne-a lăsat una dintre cele mai amănunţite descrieri despre trecut Ţării Româneşti. Secretarul Del Chiaro a scris opul “Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia con la descrizione del paese, natura, costumi, riti e religioni degli Abitanti” (Venetia, 1718).
Anton-Maria Del Chiaro a fost un învăţat italian care a servit în Ţara Românească drept secretar al domnului Constantin Brâncoveanu şi tutore al copiilor lui Ştefan Cantacuzino. Lucrarea sa, publicată la Veneţia, în 1718, constituie un document important privitor la istoria românilor, cuprinzând informaţii generale despre Ţara Românească şi despre domniile lui Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu şi Ştefan Cantacuzino. De asemenea, sunt prezentate traiul de zi cu zi al valahilor, dar şi portul şi obiceiurile din timpul unor sărbători mari, precum Paştele.
Chiaro a vizitat Valahia în 1709, tocmai pentru a relata despre această ţară şi schimbările care se produceau.
PE ACEEAŞI TEMĂ:
Se încarcă comentariile...
