Cum au ajuns bulgarii să populeze judeţul Dâmboviţa. Cele mai frumoase obiceiuri ale comunităţii sunt respectate de secole
0
Poporul bulgar a fost unul dintre popoarele care au fost cotropite de Imperiul Otoman. Mii de bulgari care trăiau la Sud de Dunăre au fost nevoiţi să se mute în Ţara Românescă pentru a-şi putea trăi în continuare viaţa.
Aceste migrări ale familiilor bulgare la Nord de Dunăre încep de prin secolul XIV, însă s-au înteţit în timpul războaielor ruso-turce şi mai ales cu prilejul celor din 1806-1812 şi 1827-1829. Aşa au ajuns să populeze zone întregi din Brăila, Giurgiu, Turnu, dar şi Dâmboviţa.
Cartierul "Matei Voievod" din Târgovişte
Trecerea sârbilor, bulgarilor şi a altor popoare din Balcani peste Dunăre în Ţara Româneasca se făcea fie în grupuri, fie individual. Aşa au luat naştere, se pare, şi cartierul "Matei Voievod" din Târgovişte, dar şi comuna Băleni, judeţul Dâmboviţa.
Potrivit reprezentanţilor Asociaţiei “Zaedno” a bulgarilor din Târgovişte, cartierul nu a apărut dintr-o data, ci succesiv, în mai multe etape. Încă în evul mediu existau "Ruşii den Târgovişte" sau "Ruşii logofătului de lângă Târgovişte", ceea ce pare sa indice o populaţie de origine slavă mai veche.
În secolul XVIII, banul Mihai Cantacuzino vorbeşte despre Mahalaua sârbească. Enumerând mănăstirile şi bisericile din oraş, el vorbeşte despre biserica "Serbiloru" şi o alta a "mahalalei sârbesci".
In 1936, prin art.251 din Legea administrativă, se înfiinţează comuna suburbană Matei Voievod, din vechea mahala sârbească. Strada Plutonier Dima Ion (aşa se numea Calea Ploieşti, de la Biserica Sf. Nifon pana la Abator) şi drumul ce da în Iazul Morilor până în dreptul fabricii de spirt Spodheim, rămâneau pe teritoriul oraşului. Aparţinea de oraş şi Calea Domnească până la Greceanu. Cartierul ţigănesc rămânea de asemenea în oraş.
Primul primar a fost Grigore Georgescu, notar Vasile Arabagiu, iar clădirea primăriei se afla pe strada Grădinari.
De-a lungul anilor, cu diferite prilejuri, bulgarii din Mahalaua sârbeasca şi-au dovedit deplina lor recunoştinţa fata de tara şi poporul care le-a oferit adăpost.
Astfel, bulgarii din Târgovişte au aprovizionat cu cantităţi uriaşe de zarzavaturi armata română la războiul de independenţă din 1877. De asemenea, din aceeaşi mahala se dădeau pentru rechiziţii 47 de cai, un sacrificiu destul de mare pentru ei, dacă ne gândim că pentru ocupaţia lor, grădinăritul, caii erau indispensabili.
Aşezarea bulgarilor la Băleni
Într-o lucrare a sa, Adriana Cuciureanu, cercetător ştiinţific dr. la Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa, arată că în 1830, la apus de vatra străvechiului sat Băleni, a apărut o nouă aşezare, cătunul sârbilor, format dintr-o populaţie de origine bulgărească, emigrată din sudul Dunării, din cauza prigoanei turceşti.
Problema aşezării sârbilor la Băleni a preocupat atât pe istorici, cât şi pe slavişti. După o legendă locală, marele Ban Udrea Băleanu, în urma unei expediţii în Bulgaria, ar fi adus la nordul Dunării 16.000 de bulgari. Niciun document anterior anului 1830 nu atestă, însă, existenţa vreunei populaţii de origine slavă la Băleni.
Bulgarii sunt păstrătorii unor tradiţii unice în România: Lazăriţa, Plugul cel Mare, Duminica Mironosiţelor sau Paştele Cailor.
Comunităţile de bulgari din Târgovişte şi Băleni sunt în sărbătoare, astăzi, de Sâmbăta lui Lazăr. Grupuri de câte cinci, şase fete, merg cu "Lazăriţa", un colind cu origini precreştine. Fetele, cu vârste de până în 12 ani, colindă din casă în casă, obiceiul semnificând revenirea la viaţă a naturii, precum cea a lui Lazăr, care a fost înviat de Iisus Hristos.
Tradiţia spune că fetele trebuie să meargă la râu, unde aruncă şiraguri de covrigi prinşi cu aţă roşie, ce semnifică viaţa şi să aprindă lumânări pentru sufletul lui Lazăr.
Pluguşorul din dimineaţă zilei de 31 decembrie este un obicei care se mai practică în puţine zone ale României. La Băleni, în Dâmboviţa, tinerii satelor pornesc dis-de-dimineaţă cu plugul cel mare pe uliţele localităţii colindând toţi oamenii.
Cei mai mici colindători au vârste cuprinse între 5 şi 6 ani. Că să aibă spor la colindat, plugul trebuie să fie gătit.
Pluguşorul de la Băleni de Dâmboviţa este un obicei străvechi agrar, legat de manifestările ocazionate de întâmpinarea noului an. În ajunul nopţii dintre ani, cetele de tineri şi copii intră din casă în casă să ureze aruncă grâu şi trag o brazdă. Toţi colindătorii sunt înhămaţi la pluguri precum caii, iar unul dintre tineri are rolul arnăutului, fiind şi cel care strânge banii.
Văduvele din comuna dâmboviţeană Băleni ţin cu dinţii de o tradiţie veche de sute de ani, pe care o practică în fiecare an, în „Duminica Mironosiţelor”, a treia duminică după Paşte. După slujba oficiată aproape de miezul nopţii de preoţii din sat, femeile se adună în jurul unui foc mare făcut în cimitir şi cântă melodii bisericeşti de Înviere.
Slujba este închinată celor trecuţi în nefiinţă, iar imediat după miezul nopţii se aprinde un foc mare în cimitir, în jurul căruia enoriaşele se aşează şi înalţă cântece de slavă lui Dumnezeu. După cântarea primului cocoş din sat, femeile aprind lumânări la toate mormintele şi le tămâie.
Oamenii din Dâmboviţa sunt gurmanzi desăvârşiţi. Pe lângă mâncărurile tradiţionale, pe care le gătesc ca la carte, trebuie să amintim de plăcinta sărbească, o delicatesă gătită de bulgarii din cartierul Matei Voievod din Târgovişte sau din comuna Băleni, zonă renumită şi pentru producţia de legume. Prepararea ei a fost transmisă din generaţie în generaţie şi, în urmă cu câţiva ani, era desertul de bază pe masa nuntaşilor.
Fiecare gospodină are reţeta ei proprie. Unele folosesc lămâia pentru aromă, altele stafidele pentru gustul puţin acrişor, însă mirosul te doboară. După ce s-a copt în tavă, musai din aluminiu, plăcinta sârbească arată incredibil şi îţi lasă gura apă.
Se încarcă comentariile...
