Expediţia din Altai, cel mai înalt munte din Siberia, s-a încheiat cu succes

Expediţia din Altai, cel mai înalt munte din Siberie, s-a încheat cu succes

În perioada 1-12 iulie Asociaţia Salvamont Dâmboviţa a desfăşurat expediţia Altai 2018, organizată de cu finanţare din fonduri nerambursabile din partea Primăriei Municipiului Târgovişte. Expediţia a început din satul Tingur, situat în sudul Siberiei, de unde împreună cu alţi 8 alpinişti, a început urcarea pe valea răului Ak-kam.

Regiunea muntoasă se află în Asia Centrală, în zona de limita unde se întâlnesc, taigaua siberiană, stepele central-asiatice şi zona deşertică Gobi.

Munţii Altai (din turcă Altay, „munte de aur”) reprezintă un lanţ muntos în zona de graniţă între Kazahstan, Rusia (Siberia), Mongolia şi China. Acest lanţ muntos este subdivizat în trei părţi cu direcţia nord-vest, sud-est pe o lungime de 2.100 km: Altaiul rusesc, Altaiul mongol şi Altaiul Gobi.

Altaiul rusesc este aşezat la graniţa ţărilor aminitite mai sus, partea cea mai mare găsindu-se în Rusia în nord-vest cu valea Obi şi Siberia de vest. Altaiul mongol (Ektag) este situat în nordul "Altaiului rusesc", partea cea mai importantă fiind pe teritoriul Mongoliei la graniţa cu China, cu "Podişul mongol" în est, "Altaiul Gobi" în sud-est care se continuă cu deşertul Gobi, vârful cel mai înalt Tavan Bogd Uul (4.374 m). Altaiul Gobi este situat în nord-vestul "Altaiului mongol", pe teritoriul Mongoliei, mărginit la nord de "Podişul mongol", în est, sud-est şi sud-vest deşertul Gobi, vârful cel mai înalt Ih Bogd Uul (3.957 m).

Sursa: wikipedia.org

Cum a decurs expediţia

„Poteca turistică, lungă de 40km, se desfăşoară în cea mai mare parte printr-o pădure deasă şi bătrână de conifere, unde din loc în loc se află mici tabere amenajate de către turiştii ce nu reuşesc să străbată întreagă distanţă până la Cabană Visotnik. După 8 ore de mers cu bagaj greu, am campat şi noi într-o astfel de ''tabăra'', urmând că restul de traseu să-l facem a două zi după alte 9 ore de mers. Cabana Visotnik, situată la aproape 2.000 m altitudine, reprezintă o oază de linişte şi adăpost pentru cei care vin în zona montană înalta a Munţilor  Altai, fără a avea în intenţie să urce pe Mt. Belukha.

A treia zi, a fost ceva mai scurtă că distanţă, dar aprope la fel de lungă că timp. După plecarea de la Visotnik, trecem pe la pichetul de frontieră, unde predăm paşapoartele ofiţerilor şi unde suntem întrebaţi de intenţiile noastre. Urmează partea mai urâtă a traseului: traversarea gheţarului şi urcarea la Tabăra Tomski (3000m). Destul de neplăcut, lung, ceaţă, vânt şi ploaie.

Ziua a patra este rezervată odihnei, mai mult forţată de precipitaţiile abundente.

Ziua a cincea începe destul de devreme. La 4 dimineaţă ne echipăm să urcăm în ultima tabăra situată la 3650m. Continuăm în sus pe gheţar până la baza unui perete de gheaţă, înalt de 400m, pe care-l urcăm pe corzi fixe. Urmează traversarea unui platou presărat cu crevase şi din nou o urcare abruptă până la 3650m.

Ziua a şasea, a fost ziua vârfului. Începem ascensiunea destul de devreme, 1.30AM. Evităm traseul clasic, ceva mai sigur, dar mai ocolitor şi mai lipsit de zăpadă şi ne antrenăm într-o ascensiune pe abruptul sudic al Muntelui Belukha, mai riscantă, dar mult mai spectaculosa. Ne facem loc cu emoţii pe pantele abrupte printre gheţarii suspendaţi ai versantului sudic, reuşind să fim aprope sub vârf când mijesc zorile.

Partea finală a vârfului am escaladat-o tot pe corzi fixe, urmând să atingem cota maximă la 6.30AM. După foto şi bucuriile de rigoare ale înălţimilor, urmează emoţia coborârii, care ne da fiori numai gândindu-ne pe unde am urcat. Dar cu grijă şi răbdare, metrii au început să scadă, unul câte unul şi ne-am văzut teferi la 3650m. De aici, lucrurile au început să fie mai simple. Am împachetat şi restul de echipament şi am început coborârea spre taberele inferioare. După alte 3 zile ajungem în Tingur, localitatea cea mai izolată pe care am întâlnit-o vreodată şi de unde a început aventură noastră”, ne-a spus Geo Badea, organizator.