FOTO An excelent pentru Frumosul de Voineşti. „Merele noastre se caută pe piaţă. Avem de muncă şi avem calitate“

2019 a fost un an excelent pentru producţia Frumosului de Voineşti, care a avut o producţie peste aşteptări. Vremea a ţinut cu agricultorii, iar în bazinul pomicol Voineşti au început să apară şi livezi superintensive, de unde se poate obtine o productie de până la 60 tone de mere la hectar.

„A fost o producţie foarte bună anul acesta în Bazinul Pomicol Voineşti. Merele noastre se caută pe piaţă. Avem de muncă şi avem şi marfă de calitate”, spune domnul Ionete, agricultor.

Vremea frumoasă din acest an a prelugit recoltatul, iar merele au avut timp să se dezvolte armonios.

„Anul acesta, cei care şi-au îngrijit plantaţiile conform tehnologiilor, au producţii foarte bune, atât calitativ, cât şi cantitativ. Vremea a fost favorabilă, iar recoltatul s-a putut întinde pe o perioadă mai lungă. Astfel, toate merele au putut să îşi obţină maximul de calităţi: culoare, mărime, gust şi formă”, a precizat inginerul Claudiu Popa, viceprimarul comunei Voineşti.

Pomicultorii din zonă reuşesc să-şi vândă produsele din ce în ce mai bine

„Anul acesta, piaţă de desfacere chiar există. Dacă în anii trecuţi am observat că pomicultorii noştri se loveau de această problemă, am constatat că această problemă a dispărut miraculos. Merele se vând atât în supermarketuri, cât şi în gospodăriile proprii, la comercianţi, dar şi în pieţele din Capitală şi celelalte judeţe ale ţării”, a mai spus Claudiu Popa.

Un kilogram de mere se vinde direct din livadă cu preţuri cuprinse între 1 - 1,5 lei. Cei care au cantităţi mari de mere fac şi suc natural. Un litru se vinde cu 6 lei, fără adaos de apă sau zahăr.

Cele mai căutate soiuri de mere de Voineşti sunt Ionatan, Golden, FLorina, Idared, Ionagold.

Şi 2018 a fost unul peste aşteptări

Pomicultorii s-au lăudat şi anul trecut cu o producţie record de fructe. Chiar şi pomii de pe marginea drumului, neîngrijiţi sau stropiţi, au dat rod.

Pomicultorii de pe Valea Dâmboviţei au creat, în 2018, o asociaţie care se numeşte „Frumosul de Voineşti“ şi este, în opinia autorităţilor locale, cel mai bun lucru întâmplat după Revoluţie în această zonă, datorită soiului de măr creat aici. 

După ce s-au „războit“ ani la rând, pomicultorii de aici s-au asociat, iar primul pas făcut a fost să cumpere îngrăşăminte chimice la un preţ mult mai  mic decât decât cel al pieţei şi decât preţul de achiziţie pe care l-ar fi plătit individual. 

Producţia din 2018 a fost dublă faţă de 2017, iar Asociaţia „Frumosul de Voineşti” a vândut sute de tone de mere în supermarketuri.

Chiar şi aşa, în patria „Frumosului de Voineşti“ elevii primesc mere din Polonia 

Elevii din Voineşti, dar şi din restul judeţului Dâmboviţa primesc la şcoală mere din Polonia, deşi zona este renumită pentru fructele gustoase şi zemoase, devenite un adevărat brand. 

Autorităţile spun că acest lucru se întâmplă pentru că agricultorii români nu se asociază şi nu-şi construiesc depozite cu atmosferă controlată.

Spre deosebire de fructele produse la Voineşti, merele din import sunt tratate cu imazalil, un fel de ceară care protejează antifungic şi dă un luciu specific, dar care s-a dovedit a fi cancerigenă.

Imazalilul e o substanţă cu efect antifungicid, care măreşte perioada de viaţă a mărului, aşa cum se întâmplă şi la citrice.

Într-un an obişnuit, în Voineşti, producţia de mere se ridică la 20 – 25 de tone la hectar. 

Frumosul de Voineşti, produs în Staţiunea Pomicolă

Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Voineşti a fost înfiinţată la 1 ianuarie 1950 şi amplasată în centrul Bazinului pomicol Dâmboviţa, având ca obiectiv principal stabilirea soluţiilor tehnico-organizatorice pentru refacerea patrimoniului pomicol şi de a pune bazele dezvoltării pomiculturii în cadrul acestei zone.

Activitatea staţiunii a fost structurată pe trei direcţii prioritare: cercetarea ştiinţifică, producţia pomicolă şi valorificarea cercetărilor proprii în sectorul pomicol. Activitatea de cercetare ştiinţifică este şi acum organizată pe diferite domenii şi anume: genetică şi ameliorarea pomilor, agrotehnică pomicolă, înmulţirea pomilor, protecţia fitosanitară a livezilor.

La înfiinţare, staţiunea a primit aproximativ 120 de hectare de teren pentru livezi experimentale, dar baza materială a continuat să se dezvolte anual, ajungând în 1974 să deţină 627 de hectare din care plantaţiile pomicole ocupau 335 de hectare. După anul 1989 însă, suprafaţa staţiunii a fost redusă la 584 de hectare, iar începând cu anul 1999 suprafaţa de teren a fost redusă semnificativ la doar 114 hectare.