FOTO Au făcut 8 clase în propriul dormitor. Două surori suferă de ataxie spinocerebeloasă

Au făcut acasă primele 8 clase şi au învăţat singure trei limbi străine:turca, spaniola şi engleza, însă vor mai mult. Una dintre ele ar vrea să devină medic, iar cealaltă psiholog. Vorbim de două surori, una de 18 ani şi cealaltă de 21 de ani, care s-au născut cu un handicap grav, care le împiedică să meargă şi să îşi folosească mâinile corect.

Acest handicap nu le-a împiedicat pe fete să înveţe singure, acasă şi să aibă la activ sute de cărţi citite împreună.

Drama celor două surori din Runcu ar putea să ia sfârşit dacă ar avea bani de tratament şi operaţii chirurgicale, care s-ar putea face la o clinică specializată din Mangalia. Deocamdată, părinţii nu i-au dus nici măcar la primul consult pentru că nu au bani.

“Boala noastră se numeşte ataxie spinocerebeloasă şi în viaţa de zi cu zi ne descurcăm foarte greu. Suntem în permanenţă dependente de altcineva, cum ar fi mama, tata. E un handicap locomotor care ne afectează nu numai picioarele, ci şi mâinile. Suntem aşa de la naştere, deşi la mine boala s-a descoperit mult mai târziu faţă de sora mea, pe la 7 ani. Până la vârsta aceasta am fost oarecum normală”, ne-a spus Magda Dobre, în vârstă de 18 afni. 

Dispreţuite de semeni

“Persoanale străine mai spuneau: şi fata cea mică este la fel ca cea mare. Ne-am lovit mereu de dispreţul semenilor şi la şcoală şi din partea rudelor. Suntem diferite faţă de ceilalţi copii de vârsta noastră. Am reuşit să facem până acum 8 clase cu învăţământ la domiciliu. Dacă aş fi fost sănătoasă şi nu aş mai fi depins mereu de cineva, aş fi dorit să îmi continui studiile şi să devin medic pediatru. Îmi plac foarte mult copii”, mai spus Magda.

“Nu obişnuiesc să îmi fac iluzii, să mă amăgesc singură”

Andreea, care este mai mare cu doi ani, povesteşte că şi-ar fi dorit să fie independentă.  “Eu am avut handicapul acesta de la naştere. Nu putem nici de sora mea să am grijă. Totdeauna m-am lovit de obstacole. Este foarte greu să depinzi de o persoană. Mă gândesc cu groază când n-or să mai fie părinţii mei, o să îmi fie foarte greu să mă descurc. De la viaţă îmi doresc multe, dar cu toate acestea nu obişnuiesc să îmi fac iluzii, să mă amăgesc singură. E mai bine să fii mai realist în situaţia în care mă aflu eu. Ştiu că poate nu o să ajung să fiu sănătoasă complet, dar sper ca într-o zi să se rezolve problema, să mi se amelioreze boala. Mi-ar fi plăcut să am măcar liceul terminat. Mi-ar fi plăcut să trăiesc mai independentă, să fi avut posibilitatea să îmi iau viaţa în propriile mâini. La vârsta mea sunt alte persoane care şi-au întemeiat o familie şi au şi copii. Pe mine mă atrage mai mult domeniul psihologic. Îmi place să îi ascult pe oameni şi dacă pot, să îi ajut”, mărturiseşte Andreea.

Cel puţin 3 operaţii pe fiecare picior

Familia tinerelor a ajuns la disperare. Mama stă tot timpul pe lângă ele, iar tatăl munceşte cu ziua prin sat să câştige un ban. Fetele ar putea trece mai uşor peste această dramă dacă ar avea posibilitatea să ajungă la Mangalia, la o clinică de recuperare.

“Am luat legătură cu medicul de la Mangalia şi mi-a spus că până nu le vede, nu are ce să le facă. Vedeţi că şi operaţia de apendicită este grea şi ai nevoie de  recuperare. Nu avem posibilitate financiară. Ar fi nevoie de câte trei operaţii pe fiecare picior. Mă descurc foarte greu pentru că mai am doi copii mai mici, un băiat mai mare de 25 de ani, care nu are niciun venit şi trăim doar din ajutoarele sociale. Dimineaţa mă trezesc, îi pregătesc pe cei mici pentru şcoală, pentru grădiniţă, după aceea vin la ele. Ele sunt dependente  în permanenţă de cineva. Trebuie să aibă mereu pe cineva pe lângă ele. Nu pot să le las singure. Un ceai nu îşi pot face singure”, spune cu lacrimi în ochi Nicoleta Dobre, mama celor două surori.

Cele două surori pot fi ajutate, donând în conturile deschise la BCR:

Dobre Andreea: RO09RNCB 0129140578570001 si 

Dobre Maria Magdalena: RO92 RNCB 0129140578050001.