FOTO Un român cu greutate face senzaţie în box. Răzvan Cojanu este dublu deţinător al centurilor WBO şi WBO Asia Pacific la categoria grea

Are 2,02 metri înălţime şi concurează la cea mai spectaculoasă categorie – heavyweight (peste 91 de kg), acolo unde campionii absoluţi sunt Wladimir Klitschko, Tyson Fury sau Anthony Joshua. Răzvan Cojanu trieşte visul american în Los Angeles şi este deblu deţinător al centurilor WBO şi WBO Asia Pacific la categoria la care un pumn bine plasat poate face ravagii.

Răzvan s-a născut în patria mărului, Voineşti, jud. Dâmboviţa, dar a copilărit ceva mai spre nord, la Pucheni. Se consideră o persoană ambiţioasă, inteligentă şi atrăgătoare. A început boxul de la vârsta de 15 ani, la Câmpulung Muscel, acolo unde a făcut liceul. De la Câmpulung l-au luat cei de la Dinamo, l-au angajat în MAI, iar de acolo a plecat în SUA.

Vicecampion naţional după şase luni de box

“Cariera mea după liceu a evoluat foarte rapid. Primul meu antrenor m-a văzut din clasă şi mi-a propus să mă duc la box. Am mai fost atunci cu încă şase colegi de-ai mei de clasă. Eu am fost mai serios aşa şi mi-a plăcut. După 6 luni de box am mers la Campionatul Naţional, unde am ieşt vicecampion. M-a bătut doar campionul la vremea aceea, component al lotului de cadeţi. A fost o realizare foarte mare. M-au văzut antrenorii şi m-au luat la lotul de cadeţi, inclusiv Titi Tudor şi anul următor l-am bătut pe campion şi am rămas titular la acest lot”, îşi aduce aminte “greul”.

De când a devenit campion naţional, toată viaţa sa de boxer s-a schimbat în bine. A început să facă bani, iar marile cluburi se băteau pentru el.

“Mi s-a schimbat viaţa după medalia de argint. Eram un copil amărât, nu neg asta şi banii m-au motivat foarte mult. Vedeam că alţi colegi de-ai mei nu au, iar eu puteam să îi fac repede şi uşor, eram văzut şi bine de toată lumea şi de la club şi de la liceu şi mi-a plăcut. Toată lumea mă ţinea în braţe. Făceam bani încă de la amatori. Nu făceam foarte mult, dar aveam un salariu încă de la 15 ani. Îmi luam haine, ce voiam eu. Părinţii mei de la 14 ani nu mi-au mai dat un leu de atunci. M-am descurcat pe picioarele mele”, spune boxerul.

Multiplu campion naţional şi două centuri WBO în palmares

După o scurtă perioadă de timp Răzvan le-a sărit în ochi oficialilor de la Dinamo. L-au angajat în Ministerul de Interne şi i-au dat un salariu de poliţist. Timp de nouă ani nu a fost doborât de nimeni. „Era cea mai bună opţiune pentru mine. Însă, nu uit de unde am plecat. Dacă îmi era mai bine la Câmpulung, rămâneam acolo. Din 2001 până în 2009 nu m-a bătut nimeni în România la categoria mea. Am mers din lot în lot şi am avut antrenori la nivel naţional toate numele mari, inclusiv Vaştag sau Titi prosop”, spune el.

În 2009, pe când avea doar 20 de ani, i s-au pus pe tavă două oferte venite din SUA şi Germania.

“Am avut o ofertă din America, dar şi din Germania, de la clubul Universum Boxing Promotion, cel mai puternic club profesionist din Europa. Am cântărit cele două oferte, dar am avut o chemare către America. Am zis că America e patria boxului şi că dacă e să fac ceva în acest sport voi putea să fac doar în America”, îşi aduce aminte Răzvan.
 

Răzvan Cojanu este deţinătorul a două centuri WBO, ambele câştigate în China.

Prima centură cu diamante, la 27 de ani

La 27 de ani, Răzvan Cojanu a câştigat prima lui centură în boxul profesionist, într-o gală desfăşurată în China. Românul cu pumni de oţel a şocat pe toată lumea după ce şi-a distrus mult mai experimentatul adversar, Manuel Alberto Pucheta. Argentinianul a rezistat doar şapte runde în faţa colosului de doi metri şi doi centimetri.

La jumătatea lui Decembrie, boxerul dâmboviţean a cucerit din nou China. Pugilistul l-a bătut pe stadionul din Hangzhou, pe campionul Chinei,  Zhi Yu Wu, prin KO, în repriza a doua, câştigând astfel a doua centură WBO.

Cojanu a lucrat cu antrenori - foşti mari campioni ca Buddy McGirt, John Arthur şi legenda vie a boxului, James Toney.

16 victorii, din care nouă prin KO

“La momentul ăsta am două centuri WBO pe care o să mi le apăr în luna mai 2017 la Beijing. Nu cunosc adversarul, dar o să fie un meci mare. Am 16 victorii până acum, din care 9 câştigate prin ko. Am două înfrângeri. Am pierdut primul meci la profesionişti aici în America, pentru că nu eram pregătit foarte bine şi am boxat împotriva unui sportiv cu vreo 30 de meciuri la profesionişti. La vremea aceea mă pregăteam cu unchiul lui Floyd Mayweather, care mie nu mi-a fost un antrenor bun. Al doilea meci l-am pierdut dintr-o greşeală, din care am învăţat multe şi îmi pare bine că s-a întâmplat atunci”, explică pugilistul.

„Nu-mi pare rău de nimic în viaţă”

„Dacă aş schimba cred că la nivelul de amatori m-aş pregăti mai bine, cu mai multă seriozitate, pentru că pentru profesionism, amatorismul e o rampă de lansare şi pot să încep de la zero cum am început eu în America, sau pot să încep de la opt. Nu-mi pare rău de nimic în viaţă. În America lucrez cu un manager (promoter), nu cu un club, aşa cum se practică în România. Aici sunt doar eu cu echipa mea, pe cont propriu”.

Îi mulţumeşte lui Dumnezeu că sportul i-a oferit acea siguranţă materială pentru el şi familia sa. Nu scapă nicio fotografie în care să nu-şi etaleze pumnul cu care îşi câştigă existenţa.

Cât de importantă este legătura cu antrenorul

Răzvan spune că a ajuns la nivelul la care nu un antrenor cu nume mare îl poate ajuta, ci conexiunea dintre cei doi.

„În ring, în afară de sfaturile antrenorului, trebuie să mai mergi şi pe sentimentele tale pentru că el nu este în ring şi doar sportivul ştie ce se petrece mai bine în ring. La început aveam o altă mentalitate. Acum fac în primul rând ce cred eu că e mai bine şi ce simt şi de la el iau ceva dacă simt eu. Boxul e ca matematica: dacă nu faci lucrurile bine te plăteşte imediat, bine sau rău. Nu e numai o bătaie cum vedem noi la televizor. În fară de bătaia asta ca proştii trebuie să ai o strategie, nişte atuuri pe care să le foloseşti la un moment dat. Nu ţine doar pe forţă şi de pregătire, ci boxul se face mai întâi cu capul, în al doilea rând cu picioarele şi în ultimul rând cu pumnii”, spune el.

Cojanu se antrenează acum cu un cuplu format dintr-un argentinian şi un american: Lionel Lara si John Arthur.  

Posibil meci înfaţa românilor

„Greul” dâmboviţean vrea să joace la masa celor mari, iar pentru asta mai are nevoie de încă două centuri extrem de greu de obţinut.

“Îmi doresc să fiu sănătos, să am chef de muncă. Îmi doresc ca familia mea să fie sănătoasă. Asta îmi doresc în primul rând. E cel mai de preţ lucru. Vreau să continui şirul de victorii şi să ajung în top, printre cei mai buni. Ăsta e visul meu şi vreau să îmi apăr centurile într-un meci în România. Vreau să obţin cât mai multe centuri. Mai mari decât ce am eu sunt WBC şi IBF. Cea de IBF, care este cea mai tare, este vacantă şi se bat pentru ea Wladimir Klitschko cu un englez, Anthony Joshua. Cea de-a doua centură, WBC, e deţinută de un american şi vreau să ajung să mă bat cu el”, spune Răzvan.
 

Pugilistul are doi copii: David (9 ani) şi Alex (2 ani şi jumătate).