Liviu Marcu a fost invitat să expună la New York

Liviu Marcu

Deşi nu are studii de pictură, tablourile tânărului târgoviştean sunt apreciate în toată lumea. La 21 de ani, a primit aprecieri pozitive de la diferite personalităţi din domeniul artei.

„Am început să desenez pe la opt-nouă ani. La vârsta de 14 ani, am acordat, însă, mai mult interes acestei pasiuni”, îşi începe povestea Liviu. El pare a fi un adolescent obişnuit. Însă, are un mod boem de a fi, care te duce cu gândul la marii artişti. Preferă să stea ore în şir să picteze, spunând că această pasiune îl eliberează şi îi oferă satisfacţii.
„Când mă apuc să pictez, stau şi şapte-opt ore. Nici nu pot să mănânc dacă nu termin tabloul. Încerc să realizez anumite sentimente şi să exprim ceea ce simt în acel moment. Pictez cuvinte care au profunzime şi îmi plac culorile crude, pentru că sunt mai expresive”, explică tănărul pictor. Ca tehnică, a ales pictura în tempera sau ulei, pe pânză sau carton. Cât despre stilul său, „este şi calsic, şi avangardist”, îl descrie târgovişteanul.

A expus în Italia

Când a fost în vizită în Italia, la rude, italienii i-au cerut să facă o expoziţie şi i-au propus să rămână acolo, să picteze. „Primarul localităţii Vascellero, Vittorio Cosentino, mi-a apreciat lucrările. Sora sa, Carmen Passavanti, este o pictoriţă consacrată. Italienilor le-au plăcut picturile mele. Au considerat că sunt original. Mi-au propus să rămân acolo şi să pictez, dar am refuzat”, povesteşte Liviu. „Eu nu fac tablouri ca să le vând. Le fac pentru mine. Dacă o să găsesc o persoană căreia să-i placă picturile mele, să aibă o stare materială bună şi să nu fie snob, i le dau pe toate. O să ştiu că sunt pe mâini bune”, spune adolescentul.

În Târgovişte, nu a expus niciodată. „În România, am primit mai multe oferte, dar mă costă să expun şi nu am bani. Înţeleg că trebuie să câştige şi galeria, dar nu să-mi dau talentul pe nimic”, spune tânărul. Ion Mega, pictor târgoviştean, i-a văzut picturile şi a rămas impresionat, la fel şi unii profesori de la Liceul de Arte din oraş. „A zis despre câteva tablouri că sunt geniale. I-a plăcut cum am aşezat în pagină şi cum am ales culorile. A descris tehnica folosită ca fiind profesionistă”, îşi aminteşte Liviu.

A căutat pe internet galerii de artă în toată lumea şi a trimis tabouri peste tot. Printre invitaţiile primite, a fost chemat să expună şi la New York. Cu toate sacrificiile pe care le-ar face, nu poate onora invitaţia. „Am trimis două tablouri la New York, la o galerie şi m-au invitat să expun acolo. Mi-ar plăcea, dar nu-mi oferă niciun sprijin şi nu am cum să ajung în America”, explică cu un oarecare regret Liviu. Îşi iubeşte creaţiile şi nu poate să renunţe la ele. „Am avut comandă un tablou pentru o fată. Dar nu l-am mai dat. M-am ataşat prea mult de el şi l-am păstrat. Nu pot să-mi dau tablourile”, spune tânărul pictor.

„Trebuie să rămân cu picioarele pe pământ”

Chiar dacă studiază singur, crede că un curs de pictură l-ar ajuta să-şi îmbunătăţească tehnica. Totuşi, apreciază că cel mai mult contează educaţia pe care a primit-o în familie. „Tata, care e gravor, ne-a îndrumat spre artă. Eu sunt profund în ceea ce pictez datorită educaţiei pe care ne-au oferit-o mama şi tata”, mărturiseşte cu recunoştinţă Liviu. Îl admiră pe Brâncuşi şi consideră că mulţi pictori consacraţi, printre care şi Pablo Picasso, s-au inspirat din operele acestuia.

Dintre pictori, îl apreciază pe Amedeo Modigliani, despre care zice că îl inspiră în modul de a fi boem. Chiar dacă este ceea ce-i face bine, ştie că nu trebuie să piardă legătura cu realitatea. „Nu m-am dedicat în totalitate picturii, pentru că trebuie să rămân cu picioarele pe pământ. În România nu o să fac bani din artă. Din contabilitate ies, însă, mulţi bani, e un mod de supravieţuire. Pictura va rămâne, însă, pentru sufletul meu”, concluzionează Liviu Marcu, un nume care, poate, va rămâne în istorie.

Întrebări şi răspunsuri:

Când te simţi mai inspirat?
Când plouă afară. Natura, în general, dar şi experienţele personale mă influenţează. Nu mi se pare genial să ieşi afară şi să desenezi soarele, ci sentimentul pe care ţi-l provoacă acestă experienţă.

Ce hobby-uri mai ai?
Scriu poezii. Sunt un romantic şi în pictură, şi în poezie. Şi gătesc. Acesta este un alt hobby. Am reţeta mea de plăcintă cu brânză, cu care mă mândresc.

Ce-i place?
Liniştea sufletească. Prin pictură sunt liber şi liniştit. Oamenii nu pot înţelege.
Îmi plac persoanele care mă iubesc, care pot oferi iubire şi o arată. Îmi iubesc familia.

Ce nu-i place?
Nu-mi plac oamenii ipocriţi, cei rasişti şi cei snobi. Prostia o mai pot accepta, dar snobismul şi ipocrizia niciodată.

Profil:
Născut: 4 septembrie 1988, Târgovişte
Studii: Absolvent al Colegiului Economic „Ion Ghica” Târgovişte
În prezent, student al Facultăţii de Ştiinţe Economice, specializarea Contabilitate, în cadrul Universităţii „Valahia” Târgovişte
Familie: are trei fraţi şi o soră