Pe urmele urşilor preistorici din Munţii Bucegi. Ce minunăţii ascunde „ruta secretelor”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Craniu de urs descoperit în Peştera Ialomiţei din Munţii Bucegi. FOTO: C. S
Craniu de urs descoperit în Peştera Ialomiţei din Munţii Bucegi. FOTO: C. S

Dacă iei la pas traseele din Munţii Bucegi, este imposibil să nu observi cum locurile măreţe, misterioase au fost numite în onoarea ursului, regele pădurii – lucru firesc, de altfel, având în vedere că în grotele întunecate încă se mai găsesc urmele celei mai mari specii, Ursus Spelaeus, care a dispărut acum 24.000 de ani.

Zona Munţilor Bucegi este renumită pentru frumuseţea sa, doar cine nu a fost vreodată în Munţii Bucegi nu poate povesti despre misterul care îl înconjoară sau despre minunăţiile de pe cele mai semeţe piscuri. 

Pentru amatorii de drumeţii montane şi pentru exploratori, Munţii Bucegi pot fi consideraţi, pe drept, cei mai cunoscuţi din turismul autohton, munţii cu cele mai vechi ştate oficiale, fiind consideraţi leagănul turismului montan în România. 

Pe lângă monumente ale naturii, precum Sfinxul şi Babele, poţi vizita Cheile Urşilor, aflate la un  kilometru de Padina, Cheile Tătarului şi Cheile Zănoagei, iar în aval de Lacul Scropoasa, Cheile Orzei.

Staţiunea Peştera-Padina, situată pe raza teritorială a comunei Moroieni, judeţul Dâmboviţa, a fost declarată staţiune de interes naţional în martie 2018 şi este amplasată integral într-un parc natural – unica de acest fel din ţară. A rămas singura zonă turistică încă neatinstă de oamenii cu putere financiară, deşi promite enorm din toate punctele de vedere, iar turiştii se înmulţesc de la an la an.

Până prin anul 2015, când în zona Padina-Peştera nu existau drumuri asfaltate, ajungeau aproximativ 200.000 de vizitatori anual. Acum, de când există Transbucegi, una dintre cele mai spectaculoase şosele din ţară, numărul turiştilor s-a dublat. De pildă, în minivacanţele de Revelion sau de Paşte, piscurile Bucegilor dâmboviţeni sunt străbătute de peste 20.000 de maşini, potrivit Poliţiei Locale, fiind o concurenţă serioasă pentru Valea Prahovei, cea veşnic blocată.

ursii cavernelor


Cheile Tătarului: FOTO: Facebook

URME PREISTORICE

Cine a mai fost pe Valea Horoabei din Munţii Bucegi ştie că zona este o oază de linişte în mijlocul naturii. Este un colţ de rai încă neatins de mâna omului, declarat monument al naturii. Rezervaţia naturală, cu o suprafaţă de 307 hectare, este inclusă în Parcul Natural Bucegi şi are în componenţă sistemul carstic Bătrâna-Peştera Ialomiţei, Cheile Urşilor, Cheile Peşterii (monumente ale naturii), Poiana Crucii şi lapiezurile Turnul Seciului şi Cheile Horoabei (monumente ale naturii).

În cadrul Rezervaţiei Naturale Peştera Cocora se află şi Grota Urşilor, unde au fost identificate schelete de 

Ursus Spelaeus, o specie de urşi care a dispărut încă din perioada preistorică. Rezervaţia reprezintă o arie cu pajişti, chei, peşteri – cu elemente fosile de amoniţi – şi zone împădurite, unde se întâlnesc vegetaţii subalpine cu specii floristice protejate.

URSUL CAVERNELOR

Zona izvoarelor Ialomiţei a fost populată din timpul Evului Mediu, când mai mulţi sihaştrii şi-au ales acolo loc de rugăciune. Începând cu secolul al XVI-lea, viaţa monahală s-a tot dezvoltat în zona Argeşului şi la poalele Munţilor Făgăraş, momentul de referinţă fiind ridicarea Mănăstirii Ialomiţei, ctitoria domnului Ţării Româneşti, Mihnea cel Rău. După ce treci de lăcaşul monahal şi intri în Peştera Ialomiţei, cam după 200 de metri se găseşte o piatră, numită „Piatra Altarului“, folosită de călugări pentru ritualurile sacre.

După descoperirea Sălii Urşilor din Peştera Ialomiţei au fost găsite numeroase oseminte şi chiar schelete întregi provenite de la ursul cavernelor, Ursus Spelaeus Blum – unele au fost găsite la suprafaţă, ceea ce duce la presupunerea că, acum 10.000 de ani, aici au fost ultimele ascunzători ale acestui mamifer de 

talie mare.

GROTĂ DUPĂ GROTĂ

Până la locul în care au adormit ultimii urşi ai cavernelor, turiştii sunt plimbaţi prin mai multe grote. Prima dintre ele, cunoscută sub numele de Grota Mihnea Vodă, este spaţioasă şi luminată de soare, în special dimineaţa, păstrându-şi dimensiunile mari pe o adâncime de peste 100 de metri. Cu toate că înainte de 1924 prin această grotă curgea râul peşterii, care străbătea întreaga excavaţie, acum solul este deja uscat. Pârâul şi-a găsit un traseu subteran şi, înainte de a ajunge la această grotă, se vărsa mult mai jos, în Ialomiţa.

ursii cavernelor

FOTO: GROTA URŞILOR. FOTO. MIHAI BOBOCEA

Grota Mihnea Vodă se continuă cu o galerie minunată, numită „Pasajul“, ce a fost lărgită în anul 1897 până la dimensiunile actuale. Înainte de această dată, acest culoar nu avea decât 40 de centimetri lărgime, un spaţiu cât să permită vizitatorilor să intre târâş şi doar în momentele când apele erau scăzute. 

La capătul lui, turiştii găsesc Grota lui Decebal, o cavernă în formă de dom din care se deschid mai multe galerii. Traseul are şi capcane: pentru a merge mai departe, în grota ce poartă numele Sfintei Maria, turistul trebuie să treacă peste un prag imens de bolovani umezi şi alunecoşi. Acolo este întâmpinat de o stalagmită care, din formă, lumini şi umbre, multora le-a semănat cu o statuie a Fecioarei Maria.

Vă recomandăm să mai citiţi: 

Legenda Ialomiţei, apa sfântă a traco-geţilor din care bea însuşi Zamolxis

„Obârşia Ialomiţei“, a doua cea mai înaltă cascadă din România şi cea mai spectaculoasă din Carpaţii Meridionali

Târgovişte



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite