Zece lucruri mai puţin cunoscute despre Mircea cel Bătrân: originea mamei lui era incertă, iar numele său nu avea legătură cu vârsta înaintată

Mircea cel Bătrân a fost primul domnitor al Cetăţii de Scaun care şi-a pus amprenta pe Târgovişte, dar şi pe dezvoltarea drumurilor comerciale cu Braşovul şi cu Brăila. El a domnit între 23 septembrie 1386 - noiembrie 1394 şi între ianuarie 1397 - 31 ianuarie 1418.

1. Mircea cel Bătrân dă prima capitală a Ţării

“El îi dă calitatea de capitală Târgovişte, pentru că în 1396, un cavaler bavarez Hans Schiltberger, care luptase în bătălia de la Rovine, când a venit ca să lupte la cruciada, la care a participat şi Mircea, spune într-o cronică mai târzie, că a trecut spre Rovine, prin cele două capitale ale Ţării Româneşti, Argeş şi Târgovişte”, ne-a spu istoricul George Coandă.  

Târgovişte se dezvoltă rapid, în primul rând datorită construirii drumului comercial care făcea legătura între Braşov şi portul Brăila, situat în extrema estică a statului muntean, iar în cel de-al doilea rând datorită poziţiei strategice a oraşului, devenit în anii 1368-1369 refugiu al familiei domneşti şi principalul centru de comandă al operaţiunilor militare din timpul războiului dintre Vladislav Vlaicu şi regele Ungariei, Ludovic de Anjou, conflict finalizat prin înfrângerea oştilor maghiare pe frontul de luptă de pe valea Ialomiţei.

2. Originea mamei, incertă

Potrivit istoricilor, Radu I a avut doi fii: pe Dan, mai mare, cu doamna Ana şi pe Mircea, cu doamna Calinichia. De doamna Calinichia există mai multe supoziţii. Acestea ar fi că ea este a patra fiică a cneazului Lazăr al Serbiei, potrivit unei cronici sârbeşti târzii (sec. al XVII-lea), o prinţesă bizantină, pentru că numele ei este grecesc sau că provine dintr-o familie boierească din Oltenia, judecând după întinsele moşii pe care le deţine acolo.

3. “..singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod şi domn...”

A fost fiul lui Radu I şi fratele lui Dan I pe care l-a urmat la tron după moartea acestuia, la 23 septembrie 1386. În actele oficiale apare ca „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod şi domn...” . În istoriografia română apare şi sub numele Mircea cel Mare, potrivit wikipedia.org

4. Originea supranumelui de „cel Bătrân”

Pentru a fi deosebit de nepotul său Mircea al II-lea şi de Mircea Ciobanul, care a domnit în secolul al XVI-lea, logofeţii vremii, care ţineau hrisoavele importante l-au numit “cel Bătrân”. Numele lui însemna „Mircea cel Vechi” (din bătrâni, din trecut), însă odată cu evoluţia limbii a ajuns să-şi piardă sensul iniţial, deoarece numele în sine s-a păstrat neschimbat. 

5. Ce teritorii a stăpânit Mircea

În timpul domniei sale, graniţele Valahiei au cunoscut întinderea teritorială maximă din Evul Mediu: de la Olt în nord la Dunăre în sud şi de la Porţile de Fier în vest până la Marea Neagră în est. Mircea a stăpânit Banatul Severinului (din 1388/9), Ducatele Amlaşul şi Făgăraşul, Cetatea Bran, Cetatea Bologa, Graniţa dinspre Moldova,  graniţa dintre Moldova şi Ţara Românească (sectorul dintre Carpaţi şi Prut) şi Dobrogea.

După 1404 Mircea îşi extinde stăpânirea şi la nordul gurilor Dunării, cuprinzând cetatea Licostomo.  

6. Cel mai lung titlu al lui Mircea

Cel mai lung titlu al lui Mircea apare din 1406 până la sfârşitul domniei sale, sub forma: „Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios şi binecinstitor şi de Hristos iubitor şi autocrat, Io Mircea mare voievod şi domn din mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu, stăpânind şi domnind peste toată Ţara Ungrovlahiei şi a părţilor de peste munţi, încă şi către părţile tătăreşti şi Amlaşului şi Făgăraşului herţeg şi domnitor al Banatului Severinului şi pe amândouă părţile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare şi stăpânitor al cetăţii Dârstorului”. 

7. Moneda. Schimburile în natură 

În timpul lui Mircea, monedele erau folosite mai ales de către străini şi negustori. În ţară, tranzacţiile se făceau însă preponderent în natură, iar moneda Ţării Româneşti era ducatul de argint. În vremea lui Mircea cel Bătrân s-au emis mari cantităţi de monedă având un număr însemnat de sigle diferite. Pe fiecare dintre acestea pe lângă legenda obişnuită, era trecută câte o literă, pentru a putea identifica meşterul monetar care le-a bătut. Ducaţii de tipul I au pe avers stema dinastică a domnitorului, iar pe revers un coif pe care se află acvila valahă. Ducaţii de tipul al II-lea au pe avers stema dinastică a lui Mircea, timbrată cu un coif peste care se află stema ţării, iar pe revers reprezentarea lui Mircea în costum bizantin, cu lancea în mâna dreaptă şi globul crucifer în mâna stângă. Pe lângă aceste tipuri de ducaţi, realizaţi din argint, a fost bătută şi o serie redusă din aramă amestecată cu argint.

Sursa: wikipedia.org

8. Ctitoria lui Mircea

Biserica mănăstirii Cozia este ctitorie a lui Mircea cel Bătrân. Pridvorul cu stâlpi datează din vremea lui Constantin Brâncoveanu, iar fântâna din timpul lui Neagoe Basarab. Zidită între 1387-1388 pe locul unui vechi lăcaş de cult, mănăstirea a rămas, cu toate adăugirile şi prefacerile aduse în veacurile următoare, cea mai frumoasă ctitorie a domnitorului Mircea cel Bătrân, al cărui portret şi mormânt se află aici. Lânga mormântul domnului isi doarme somnul de veci mama a lui Mihai Viteazul, calugarita sub numele de Teofana.

9. Cunoscut datorită lui Eminescu

Mircea a devenit cunoscut după secolul al XIX-lea datorită lui Mihai Eminescu, cel care a scris “Scrisoarea a III-a”. Mircea a domnit cu ajutorul boierilor, cei care puneau domnitorul cu ajutorul turcilor, iar într-o lucrare a celui mai important istoric bizantin, Laonic Chalcocondil citim despre un Mircea uzurpator: “Pe acest Mircea, născut din neamul străbun al conducătorilor lor, chemându-l, conducător l-au făcut, tăindu-l pe Dan în a cărui putere erau mai înainte lucrurile”, vorbind de uciderea fratelui său vitreg, căruia i-a luat locul. 

10. Politica externă

Domnitorul Mircea cel Bătrân a fost nevoit, ca mulţi alţi urmaşi ai săi, să facă faţă imperiorului otoman. El a fost nevoit să facă şi o înţelegere cu Poarta. Plătind haraciul a reuşit un lucru esenţial: şi-a asigurat continuitatea vieţii politice şi a păstrat fiinţa statului muntean.