Amorul secret al lui Tudor Vladimirescu. Cula din Gorj, locul ferit în care pandurul s-a iubit cu superba domniţă Elena, soţia unui boier care l-a ajutat

Pandurul Tudor Vladimirescu a fost îndrăgostit de soţia boierului care îl ajutase

Pandurul Tudor Vladimirescu şi-a petrecut o parte din tinereţe la Cula Glogoveanu, din judeţul Gorj, unde a trăit o tainică poveste de iubire cu domniţa Elena, soţia boierului Nicolae Glogoveanu, cel care în adăpostise pe pandur.

Revoluţionarul ar fi fost amantul domniţei Elena, soţia boierului Nicolae Glogoveanu, fiul lui Ioniţă, cel care a contribuit la zidirea etajului acestei clădiri tradiţionale. Tudor Vladimirescu s-a îndrăgostit de Elena, care era deosebit de frumoasă şi avea înclinaţii artistice. În odăile culei s-a consumat dragostea dintre cei doi, iar legenda care circulă spune că tatăl unuia dintre copiii Elenei ar fi fost domnul Tudor. 

Ilie Paraschiv, profesor pensionar de limba şi literatura română, şi-a dedicat mai mulţi ani din viaţă cercetării istoriei acestor locuri, iar, la final, a publicat Monografia comunei Glogova. Autorul a studiat îndeaproape istoria monumentului de o frumuseţe remarcabilă şi a rezervat Culei Glogoveanu un capitol  important  lucrării sale. El arată Domnul Tudor Vladimirescu a fost îndrăgostit până peste cap de soţia boierului:

„Parcă întotdeauna când vin în zona culei mi se pare că zăresc urma marelui pandur. Tudor Vladimirescu avea aceeaşi vârstă cu Nicolae Glogoveanu, care a fost copilul lui Ioan sau Ioniţă Glogoveanu. Acesta l-a adus pe Tudor Vladimirescu la casa lui din Craiova. Văzând că este un tip dezgheţat la minte, l-a pus să înveţe carte împreună cu Nicolae. A învăţat, astfel germana şi greaca, iar de la vârsta de 15-16 ani a devenit administratorul moşiei boierilor Glogoveni de aici, de la Glogova, dar şi de la Baia de Aramă. Relaţii au fost foarte bune între Tudor şi Nicolae, dar s-au stricat în ultima parte deoarece a fost un conflict de natură economică, dar şi erotică. Istoricii au  arătat că Tudor era îndrăgostit de soţia lui Nicolae, frumoasa Elena, fata banului Ghica. De altfel, se spune că Maxincuţa, cea mai mică dintre fetele Elenei, ar fi fost fiica lui Tudor Vladimirescu“. 

Domniţa Elena era foarte frumoasă 

Soţia boierului Ioniţă Glogoveanu era o femeie foarte frumoasă, dar care a murit în floarea vârstei în urma unei boli.  

„Din descrierile pe care le-am întâlnit, Elena era o femeie deosebit de frumoasă şi inteligentă cu talent muzical. Din nefericire s-a îmbolnăvit de plămâni, care era o boală foarte gravă în perioada respectivă. A mers să se trateze în Austria, dar a a murit şi a fost înmormântată acolo“, ne povesteşte Ilie Paraschiv. 

Tudor Vladimirescu, ajutat de familia boierului Glogoveanu

Tudor Vladimirescu s-a născut în satul Vladimiri, din judeţul Gorj, într-o familie de moşneni. A devenit administrator al moşiei boierului aromân Ioniţă Glogoveanu (n.r. - tatăl lui Nicolae Glogoveanu), din Craiova. Tudor Vladimirescu s-a ridicat prin propriul negoţ, mai ales cu vite. 

Tudor Vladimirescu şi-a constituit o avere prin cumpărare de pământ. S-a emancipat din slujba lui Glogoveanu şi a intrat în rândurile pandurilor, o armată cu obligaţii semipermanente, care a participat la războiul ruso-turc din 1806 - 1812. În aceste condiţii, Tudor Vladimirescu a fost recompensat de oficialităţile ruse cu ordinul de cavalerie Ordinul Vladimir, clasa a III-a.

Fratele lui Mihai Eminescu, administratorul culei 

Un episod interesant din istoria Culei Glogoveanu îl reprezintă administrarea acestuia de către fratele lui Mihai Eminescu. Matei Eminescu avea mulţi copii de îngrijit şi a acceptat slujba oferită pentru a-şi suplimenta veniturile. 

 „Administrator al acestei case şi al moşiei de la Glogova a fost, pentru o perioadă de timp, Matei Eminovici, fratele marelui poet. El era un om corect, dar temperamental. Se zice că, într-o zi, a prins un copil, care avea să devină învăţător, la pescuit. L-a înjurat într-un mod specific moldovenesc şi ia luat cămaşa, care a fost recuperată după câteva zile prin naşa sa care lucra la curtea boierească. A ajuns administrator după ce a ieşit la pensie. Era căsătorit şi avea un număr mare de copii. Pentru a face faţă problemelor şi cheltuielilor a acceptat să ocupe acest post de administrator al moşiei“, relatează Ilie Paraschiv. 

Tunelul, foişorul şi meterezele 

Culă a fost realizată în două etape. În prima etapă s-a zidit parterul, care a fost realizat în secolul al XII-lea, iar etajul a fost construit în următorul secol de către Matei Glogoveanu, care era consilier imperial în perioada domninaţiie austro-ungare, şi de fiul acestuia, Ioniţă Glogoveanu.

Legenda locului vorbeşte de existenţa unui tunel care făcea legătura între casă şi diverse locuri. „Se vorbeşte despre existenţa unui tunel mai lung care pleca de la subsolul casei culă şi mergea până la Motru, iar un alt tunel mergea până la biserica aflată la o distanţă de zece metri. La ora actuală nu ştim dacă mai există ceva din acest tunel, care era considerat o cale a salvării pentru boieri şi proprietari, atunci când apărea pericolul turcesc“, spune cercetătorul locului. 

Cula dispune de 27 de metereze, 17 la parter şi zece la etaj. „Meterezele erau folosite pentru apărare. În interior sunt mai largi ca să se poată face mişcare mai bună a armei, iar în exterior sunt mai înguste. Cula este o casă întărită pentru apărare pentru că era o teamă extraordinară. În perioada domniilor fanarioate a scăzut foarte mult puterea de apărare a statului“, ne explică fostul profesor de limba şi literatura română.

Parc de agrement

În anul 1884, Gheorghe Vernescu a cumpărat cula de la colonelul Alexandru Glogoveanu. Acesta a adus o serie de modificări. Acesta a amenajat un parc de agrement. Pentru acest lucru a apelat la doi ingineri peisagişti din Franţa. Aceştia au nivelat terasa, au regularizat cursul râului Motru pe care au aşezat praguri din stejar ca să domolească apele şi să le oxigeneze pentru peşti. De asemenea, au fost construite patru poduri peste Motru, s-au realizat alei şi o fântână arteziană, au fost plantaţi copaci deosebiţi care există şi astăzi.

Este vorba de specii exotice, cum ar fi : platan, salcâm japonez, jugaştri şi castani. Parcul se întinde acum pe o suprafaţă de aproximativ trei hectare.