Cum se distrau bucureştenii în perioada interbelică. Ştrandul cu bazin cu valuri artificiale care imita baia în mare

Promenadele reprezentau unele dintre plăcerile bucureştenilor

În perioada interbelică, teatrele, cinematografele, cafenelele sau plimbările pe Calea Victoriei erau locurile preferate de bucureşteni pentru petrecerea timpului liber.

Locuitorii Capitalei cu posibilităţi financiare plecau, vara, din forfota oraşului. „Vara, urmând o tradiţie mai veche, bucureşteni,i în funcţie de posibilităţile financiare, doreau să plece din oraş pentru un timp mai lung sau mai scurt, în ţară sau în afara ţării, mai aproape sau mai departe de Bucureşti. Vilegiatura devenise o adevărată modă, iar în zilele de început ale verii era principalul subiect de discuţie atât în saloane, cât şi în mahalale“, menţionează istoricul Petruţa Burlacu în lucrarea „Petrecerea timpului liber în Bucureştiul interbelic“.

Staţiunile preferate erau cele de pe litoralul Mării Negre, dar şi cele care se dezvoltaseră prin construirea de spaţii de cazare de nivel superior. „Dacă în secolul trecut cei mai mulţi mergeau la Slănic - Prahova, Pucioasa, Herculane, Borsec, Buşteni, uneori la Karlsbad, în anii interbelici staţiunile cele mai frecvente erau cele de pe malul Mării Negre, Eforie, Constanţa, şi staţiunile Amara, Călimăneşti, Govora, Techirghiol pentru sărurile miraculoase şi apele tămăduitoare. Spre Techirghiol o linie directă lega capitala cu marginea lacului, trenuri rapide cu vagoane restaurant şi de dormit. Elegantele viligiaturiste ieşeau adesea la promenadă pentru a-şi etala frumoasele rochii. La Cazino, grupuri-grupuri de cucoane şi domnişoare discutau cancanuri sau evenimentele de pe plajă. Seara o petrec la Coliba Turcului unde se servea limonadă, lapte bătut, peşte de mare proaspăt. Coliba, împresurată de micile gospodării ambulante ale pescarilor lipoveni, devenea un mic şi pitoresc restaurant cu dancing pe nisip şi petreceri nocturne. O staţiune balneoclimaterică modernă şi luxoasă amenajată chiar în această perioadă, şi ea loc de vacanţă pentru bucureşteni, Eforie dispunea de un parc de vile ultramoderne, un hotel grandios şi european, o pergola elegantă ce leagă hotelul de plajă“, e mai arată în lucrarea „Petrecerea timpului liber în Bucureştiul interbelic“.

Cele mai apreciate restaurante

În schimb, bucureştenii care nu plecau din oraş îşi petrecereau timpul în grădinile de vară, la teatrele de revistă, la ştrand sau în plimbări pe Calea Victoriei, unde era o agitaţie mare. Toate terasele erau pline şi răsunau de sunetele de vioară şi de mireasma îmbietoare a micilor. Şoseaua Kisseleff era, de asemenea, o destinaţie pentru promenadele buureştenilor, care îi spuneau „La Şosea“. Grădinile publice mai mari aveau orchestre, care cântau de la arii clasice şi până la fox-uri americane. „Bodega şi consumul «Teatrul Naţional» era unul din cele mai selecte şi mai vizitate localuri din capitală. În Bulevardul Academiei, la bodega şi berăria «Jubileu» se întrunea un public numeros din toate straturile sociale, iar în Bulevardul Elisabeta, bodega «Eforie» şi restaurantul «Elys'ee» erau loc de întâlnire a diplomaţilor, miniştrilor şi a întregei elite a capitalei. Grădina Flora, supranumită «raiul Capitalei», oferea confort, linişte, aer curat şi mâncare bună. Uneori, farmecul plimbării era stricat de numeroasele automobile, de mirosurile de benzină şi ulei, de claxonul şoferilor care îi făceau pe cei mai în vârstă să regrete dispariţia trăsăturilor de altă dată“, prezintă Petruţa Burlacu.

Cele mai căutate parcuri

Parcurile şi grădinile erau alte locuri frecventate de bucureşteni. Cişmigiul era apreciat în special pentru aleea de trandafiri şi arbori seculari, dar şi pentru restaurantul cu nume exotic, Monte Carlo, care fusese deschis în acest loc. Exista şi un pavilion cu ape minerale pentru cei nu plecau la o cură de băi în afara oraşului. „Locurile de plimbare pentru bucureşteni erau şi Parcul Carol, Grădina Icoanei, Parcul Ioanid şi Grădina Botanică. Grădina Icoanei era loc de plimbare al şomerilor, alături de aceasta Parcul Ioanid adăpostea "idile de o seară sau de un anotimp". Din când în când, gestul unor neîmpăcaţi cu soarta sau dezamăgiţi sentimental au adus o culoare sumbră şi parcul a fost poreclit «parcul sinucigaşilor»“, se arată în studiul „Petrecerea timpului liber în Bucureştiul interbelic“. 

Spectacolele de revistă 

Spectacolele de revistă erau o atracţie. „Cărăbuşul" lui Tănase atrăgea cel mai numeros public. „Deschiderea «Cărăbuşului», în 2 iulie 1919, a reprezentat un eveniment pentru Bucureştiul vremii prin înfăţişarea deosebită a teatrului şi amploarea spectacolului. Melodiile erau cele mai «en vogue» la Paris iar dansatorii Milka şi Bella lansau ultimul dans la modă, fox-trotul. «Cărăbuşul» a ajuns cu timpul să se identifice cu însăşi vara bucureşteană, neputându-se concepe vara fără spectacolele «Cărăbuşului». Costume, cortine şi numere celebre erau aduse din Paris de directorul teatrului, binecunoscutul Constantin Tănase. (...) Cărăbuşul îşi trăia epoca de glorie. Apare acum un element nou, balerinii dansează alături de balerine. În preajma verii anului 1934 Tănase are ambiţia să organizeze o stagiune şi pe timpul iernii în sala Eforie. Din ansamblu făcea parte pentru prima dată Maria Tănase, care figura în program cu nume de împrumut - Maria Atanasiu - pe atunci numai unul din tinerele talente. Printre cele mai răsunătoare succese ale „Cărăbuşului", revista „Bravo Cărăbuş" a fost considerată drept cea mai bună a ultimului deceniu. Cele mai multe subiecte erau inspirate din realităţile politice şi sociale româneşti din perioada interbelică“, menţionează istoricul Petruţa Burlacu. 

Ştrandurile Capitalei

În Bucureşti existau mai multe ştranduri: Lido, Kiseleff, Bragadiru. La Lido venea lumea bună a Capitalei, unde exista un bazin cu valuri artificiale care dădea senzaţia unei băi în mare, după care urma cura de soare, gimnastică sau masaje electrice. La Lido se desfăşurau concursuri sportive de polo, exibiţii nautice. Ştrandul Kiseleff era frecventat mai ales de sportivi şi mica burgezie cu bani, iar la ştrandul Popular, supranumit de locuitori şi «Lido-bleu», veneau bucureştenii de toate categoriile, astfel încât era mai tot timpul plin. „La ştrandul de cartier Bragadiru, cetăţenii îşi puneau sticle cu vin la răcit în gârlă, iar pe nisipul plajei consumau pui fripţi şi pateuri. Cei care nu-şi puteau permite luxul băilor de mare se mulţumeau şi cu băile de apă dulce de la Grădiştea, la mică distanţă de Bucureşti. Cu sutele cetăţenii capitalei, duminica şi în zilele de sărbătoare porneau din gara Filaret să petreacă o zi în aer liber“, se prezintă în lucrarea „Petrecerea timpului liber în Bucureştiul interbelic“.

Teatrele şi cinematografele din Bucureşti

Teatrele îşi deschideau stagiunea toamna şi reprezentau una dintre metodele de delectare ale bucureştenilor. Apar noi teatre în diferite zone, cum ar fi teatrul «Tempo», care obţine numeroase succese cu comedia «O noapte furtunoasă», Teatrul «Isbânda», în Calea Văcăreşti, Teatrul «Vesel» din Calea Griviţei. 

Cinematograful era o alternativă. Funcţionau în Caăpitală 15 cinematografe. Primul film sonor a rulat în 1929 la cinematograful „Trianon“. „Cele mai multe erau concentrate pe bulevardul Elisabeta. Porţiunea cuprinsă între Cercul Militar şi strada Brezoianu, de-a lungul căreia se înşirau câteva dintre cele mai mari cinematografe din Bucureşti, era acum tot atât de renumită ca loc de plimbări zilnice ca şi porţiunea din Calea Victoriei cuprinsă între Bulevard şi Teatrul Naţional. Se aflau aici cinematrografele Palace, Capitol, Corso, Femina, Regal, Trianon, Vox. O mare de lumini vestea că s-a ajuns în patria cinematografiei, în «Hollywodul românesc». Fiecare cinematograf îşi anunţa cu litere spânzurate pe frontispiciu spectacolul zilei, era o întrecere de reclame luminoase care ispiteau ochii. Perechi de îndrăgostiţi ce ieşeau de la spectacol discutau diferite scene, iar în faţacinematografelor oamenii citesc şi comentează afişele multicolore. Cinematografele se mai aflau şi în alte zone ale capitalei pe Calea Victoriei, cinematografele Rio şi Select. În zonele mai îndepărtate de centru se aflau cinematografele Lyra în Calea Văcăreşti, Roxy în Lipscani, Marna în Calea Griviţei. Situat în unul dintre cele mai elegante cartiere ale Bucureştiului, cinematograful Ara (actualul Patria) se remarca atât prin înfăţişarea exterioară, dar şi printr-un interior elegant“, arată „Petrecerea timpului liber în Bucureştiul interbelic“.. 

Varieteurile au fost o altă distracţie a acestei perioade. În zona centrală se aflau „Carlton Bar“, „Chat Noir“ şi „Alcazar“, care atrăgea o clientelă numeroasă din domenii diferite. Programul era variat şi erau prezenţi pe afiş artişti renumiţi. Aici cânta cea mai bună orchestră de jazz-band, cea a maestrului Fredoly, iar tinerii veneau într-un număr mare.

Patinaj pe lacurile îngheţate

Iarna, bucureştenii mergeau la schi la Predeal şi Sinaia. Exista un tren special al schiorilor care pleca dinGara de Nord. O altă distracţie în anotimpul rece era patinajul pe lacurile şim bălţile îngheţate. Cea mai frumoasă privelişte erao oferită de Cişmigiu, lacul îngheţat fiin mărginit de sălcii pletoase.