Despre sisteme economice şi nu numai

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În 1989, la debarcarea sângeroasă a lui Nicolae Ceauşescu, când puterea politică a ajuns în mâinile cu abilităţi de prestidigitator ale lui Ion Iliescu (alintat de unii drept „Ilievici”), ţara asta amărâtă avea de toate: fabrici, uzine, locuri de muncă, apreciere pentru produsele de export.

Acum, la aproape 23 ani distanţă, nu mai avem nimic: oraşe unde erau tot felul de fabrici sau combinate (cărămidă, ciment, exploatare forestieră şi prelucrarea lemnului, auto sau orice alt domeniu pentru care ne apreciau străinii) sunt „presărate” cu 1-3 hipermarket-uri, cu buticuri de mâna a paişpea care merg mai mult spre autolichidare decât profit, cu câte un parc industrial „valoros”, unde mai colcăie investitori ca viermii după un tratament medicamentos.

Aaaaa, am uitat: sunt judeţe întregi unde există economie „solidă”, doar că acolo e „un pic” de monopol. Atunci când eşti unicul jucător de pe piaţă – indiferent de ce natură e aceasta şi care ţi-s încrengăturile politice, impui preţuri, stabileşti salarii, baţi cu pumnul în masă. Ce să-i facem, asta e! Dar să ţineţi minte, dragii moşului, că monopolul într-un domeniu uman nu face bine umanităţii în general; de aici până la abuzuri nu e decât un amărât de pas… făcut tot timpul!

Opinii

Mai multe de la Ionut Catrina


Ultimele știri
Cele mai citite