Gorjeanul care s-a întors din SUA pentru a lupta în Primul Război Mondial. A fost capturat de două ori şi a evadat de fiecare dată

Gorjeanul a venit  din America pentru a lupta în Primul Război Mondial Sursa: Muzeul Naţional de Istorie a României

Dumitru Coiculescu-Mitaşcu este un gorjean care s-a întors din Statele Unite ale Americii, unde plecase să lucreze, pentru a-şi apăra ţara în Primul Război Mondial. A fost capturat de nemţi şi a evadat de două ori din lagăr datorită inventivităţii sale.

Istoricul Gabriel Sarcină a prezentat povestea remarcabilă a gorjeanului cu spirit de aventură: „Dumitru Coiculescu-Mitaşcu, de loc din Câmpofenii Gorjului, ca mulţi alţi consăteni cu spirit de aventură a luat drumul Americii după răscoala din 1907, traversând oceanul cu dorinţa declarată de a se pricopsi. Aici a lucrat o vreme ca tâmplar pe un şantier unde câştiga destul de binişor. Aflând că România a intrat în Marele Război nu a ezitat să revină acasă pentru a pleca pe front ca să lupte pentru întregirea ţării”.

Închis în pagărul amenajat în parcul din Târgu Jiu 

În toamna anului 1916, gorjeanul a fost luat prizonier în zona Novaci. A fost închis într-un lagăr improvizat în Grădina Publică de pe malul Jiului, din municipiul Târgu Jiu, de unde a reuşit să evadeze ca urmare a inventivităţii sale: „Fiind un fin cunoscător al tainelor tâmplăriei eroul nostru s-a decis să construiască o sfârlează cu ciocănele, la fel ca cea pe care o avea în via de acasă şi cu care speria păsările care veneau să-i ciugulească toamna strugurii daţi în pârgă. La orice adiere de vânt sfârleaza se rotea şi lovea cu ciocănelele într-o scândurică de parcă era toaca de la biserică. Năstruşnica invenţie a atras zilnic atenţia paznicului german care de uimire era auzit mereu zicând admirativ: «a tracu român, a tracu român».

După aceea a pregătit un trunchi de copac de înălţimea sa pe care l-a echipat cu mantaua şi chipiul din dotare şi l-a poziţionat „cu spatele spre paznicul neamţ”. De la un complice român a primit nişte haine civile trimise de soţia sa, Anica şi astfel a reuşit să fugă din lagăr şi să ajungă în satul natal, nu înainte de a fi traversat pădurile Rasovei“, relatează Gabriel Sarcină.

Capturat din nou şi trimis într-un lagăr în Germania

A stat ascuns mai multe săptămâni într-o pivniţă, până când a fost capturat din nou de către nemţi, după ce a fost trădat de către primarul localităţii. De astă dată, Dumitru Coiculescu-Mitaşcu a fost dus în lagăr în Germania: „Mai multe săptămâni a stat ascuns «în pivniţa lui de sub vii»”, însă în cele din urmă a fost prins de nemţi fiind trădat tocmai de  primarului degenerat (colaborator al ocupanţilor) Gheorghe Petcu, taman de Anul Nou. A fost readus la Târgu Jiu, apoi împreună cu alţi prizonieri consideraţi periculoşi de ocupanţi au fost trimişi într-un lagăr din Germania, situat pe insula Rűgen (cel mai probabil Stralsund!) de la Marea Baltică. Perioada petrecută aici a fost oribilă: munci extenuante, inaniţie - erau hrăniţi de cele mai multe ori doar cu «mămăligă făcută din făină de porumb amestecată cu rumeguş de lemn (...), iar în loc de cafea le era fiartă ghindă». La toate acestea se adăugau, cu nemiluita, frigul, bolile şi bătaia combinată cu tortura şi umilinţele zilnice“, prezintă istoricul.

A evadat din nou şi s-a întors acasă

Gorjeanul a reuşit să evadeze din nou şi chiar a ajuns acasă, după ce războiul se terminase şi România devenise mare. „Temerarul nostru erou nu s-a lăsat descurajat şi a reuşit să evadeze şi de această dată, dar fără a beneficia de ajutorul celebrei sale sfârleze cu ciocănele. Împreună cu alţi patru camarazi de suferinţă au părăsit insula înot, iar pe urmă „(...) vreme de un an au străbătut Germania, Slovacia, Austria şi Ungaria”. Desigur au fost foarte prudenţi. Călătoreau prin păduri şi mai mult noaptea. Evitau satele şi oraşele. Lipsurile îndurate sunt de nedescris. Ajungând la Tisa au reuşit să o treacă înot, după care au intrat în ţară prilej cu care au aflat că războiul se încheiase, iar România devenise dodoloaţă“, prezintă istoricul Gabriel Sarcină.

Dumitru Coiculescu-Mitaşcu s-a întors în Statele Unite ale Americii, unde a continuat să muncească până în anul 1925, când s-a întors în România. „Cu banii puşi deoparte şi-a cumpărat pământ în lunca de la Corneşti (Gorj) şi a ridicat o casă înaltă cu etaj şi pridvor. Sursele noastre istorice ne mai destăinuie că restul de bani i-a cheltuit în petreceri şi distracţii, dar şi că s-a stins din viaţă la numai 52 de ani datorită unei duble pneumonii“, a mai relatat istoricul.