Istoria cozii de păr împletit a Ecaterinei Teodoroiu, „nestemata“ casei memoriale uitate de lume a Eroinei de la Jiu

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În Casa Memorială „Ecaterina Teodoroiu“, aflată în cartierul Vădeni din municipiul Târgu Jiu, se află o coadă împletită din părul celei care a fost supranumită „eroina de la Jiu“.

Părul împletit al Ecaterinei Teodoroiu este expus într-o vitrină din Casa Memorială „Ecaterina Teodoroiu“, alături de alte obiecte vestimentare, fiind unul dintre exponatele cele mai importante.


Ioana Moruş are vârsta de 82 de ani şi este nora surorii mai mici a Ecaterinei Teodoroiu. Bătrâna a lucrat o viaţă ca ghid la casa pe care familia sa a donat-o statului.
 

Ioana Moruş ştie povestea cununei de păr a "eroinei de la Jiu“:

  „Ea, atunci când s-a înrolat, s-a înrolat ca infirmieră, fiind în pluton cu fratele ei, Nicolae, care a murit în braţele ei. În acel moment, ea a schimbat hainele de infirmieră cu cele de soldat ale fratelui său şi atunci a plecat la luptă. Când s-a înrolat, şi-a tăiat părul, avea o coadă mare. După moartea ei, în cufărul ei au fost găsite ia, o batistă, fusta cu care a plecat de acasă, haina de soldat şi părul pe care şi l-a tăiat. Lucrurile Ecaterinei au fost o perioadă la Muzeul Militar din Bucureşti, pentru că nu aveam muzeul aici, dar apoi ni le-au trimis. Am avut şi arma aici, pe vremea soacrei mele, dar ruginea şi am dat-o Muzeului Judeţean. Casa a fost spartă de două ori în timpul soacrei mele, de aceea ne-au instalat un sistem de alarmă”. 

Ecaterina i-a tăiat părul şi surorii mai mici

image

Ioana Moruş (foto sus) povesteşte că a aflat multe poveşti de la soacra ei, sora mai mică a Eroinei de la Jiu. Astfel, atunci când a plecat pe front, Ecaterina i-a tăiat părul şi surorii mai mici, care avea vârsta de numai trei ani.

„Am trăit cu soacra mea 20 de ani. Ne povestea despre familia lor, a fost sora cea mai mică. Avea doar trei ani când a plecat Ecaterina pe front, dar încă şi-o mai amintea. Ne spunea că îşi amintea că în ziua în care Ecaterina a plecat pe front să îngrijească răniţii, ei stăteau cu mama lor aici, pe bârna casei. Ecaterina şi-a luat cufărul şi a plecat, a ajuns la poartă şi s-a întors să o reteze pe soacra mea, pentru că avea părul mai mare, şi i-a spus: «Eu te retez că plec în armată şi nu se ştie dacă mai vin. Tu eşti mică, mama e bătrână şi nu are cine să te pieptene. Soacra mea vorbea cu regret şi durere despre Ecaterina, nu a fost uşor ca o fată de 22 de ani să moară. A murit fără să îşi trăiască viaţa, mult prea devreme», povesteşte bătrâna.

Fratele mai mare a murit pe front

Părinţii Ecaterinei, Vasile şi Elena Teodoroiu, au muncit din greu pe moşia boierului Pleniceanu pentru a-şi întreţine cei opt copii. Viitoarea femeie-soldat a venit pe lume într-o familie cu opt copii, pe 14 ianuarie 1894, fiind al treilea copil.

image

A vrut să meargă la şcoală, faţă de fraţii şi surorile ei, şi, sprijinită de mamă, a reuşit să devină elevă. O vreme a locuit în casa mamei lui Sergiu Nicolaescu, aşa cum spunea regizorul într-un amplu interviu acordat publicaţiei Obiectiv Gorjean. A urmat partea finală a studiilor la un liceu din Bucureşti. La şcoală, o învăţătoare i-a greşit numele în catalog, "botezând-o" Ecaterina, în condiţiile în care, la naştere, părinţii ei i-au pus numele Cătălina.

În anul 1913, când era elevă în anul V de liceu, s-a înscris ca cercetaşă în Asociaţia cercetaşilor români, Cohorta „Păstorul Bucur” din Bucureşti, iar din 1914 este cunoscută ca bună cercetaşă în cohorta gorjeană de la Târgu-Jiu, unde activa pe timpul vacanţei. După intrarea României în război, Cătălina a fost voluntară la spitalul din Târgu Jiu, acordând îngrijiri răniţiilor, printre care s-a aflat şi fratele său mai mare, Nicolae.

Înrolată pe front după lungi insistenţe

A cerut de mai multe ori să lupte pe front, dar solicitările ei au fost respinse. Până la urma a fost acceptată, Cătălina dorind să-i ia locul fratelui ei, care decedase. A participat activ la diferite acţiuni pe front. Eroina de la Jiu purta căciulă de miel, palton negru şi arma în mână, devenind foarte cunoscută. A fost rănită uşor în luna noiembrie, dar Cătălina nu a renunţat şi a participat în continuare la luptele care au avut loc în Oltenia.

Este prinsă şi luată prizonieră, dar reuşeşte să scape la Cărbuneşti, prin împuşcarea santinelei de pază. Se întoarce pe front, dar la Filiaşi a fost rănită grav. Un obuz i-a fracturat tibia şi coapsa stângă. A stat mult timp prin spitale. Până la urmă a reuşit să se refacă în spitalul de la Iaşi, în luna ianuarie 1917. S-a întors 

front şi a continuat să lupte împotriva inamicului. Ecaterina este răsplatită pentru curaj cu distincţii militare şi ridicată la gradul de sublocotenent, primind comanda unui pluton. 

Sfârşitul Cătălinei 

La 22 august 1917, în timp ce îşi îndemna plutonul la atac: „Înainte băieţi, înainte!” Ecaterina a căzut sub ploaia de gloanţe. A fost înmormântată pe câmpul de bătălie, o zi mai târziu, pe 23 august, iar după război, a fost adusă în mausoleul de la Mărăşeşti. La 9 iunie 1921, cu ocazia serbării centenarului Tudor Vladimirescu, rămăşiţele pământeşti ale eroinei au fost reînhumate, cu onoruri militare, la Târgu Jiu, în sicriu metallic, în piaţa Victoriei. Mausoleul ce-i poartă numele a fost ridicat mai târziu, în anii 1935-1936, de artistia Miliţa Pătraşcu, ucenica lui Brâncuşi. Pe cele patru feţe sunt sculptate scene din viaţa eroinei. Monumentul funerar a fost ridicat la iniţiativa Arethiei Tătărăscu, preşedinta Ligii Femeilor Române din Gorj.

Târgu-Jiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite