Marile cutremure care au zguduit România. Catastrofele au schimbat relieful şi regulile de construcţie

România a fost zguduită de-a lungul timpului de multe mişcări ale scoarţei pământului. Cele mai mari distrugeri le-a produs cutremurul din anul 1977, în urma căruia aproape 1.600 de oameni au murit.

Primul cutremur despre care există informaţii este cel care a avut loc în data de 29 august 1471. A fost catalogat ca având magnitudinea 6,9 sau chiar de 7,1 şi intensitatea VIII. Cronicarul Grigore Ureche descria că mişcarea tectonică a dus la mişcarea mesei la care mânca domnitorul Ştefan cel Mare: „În vreme ce au şezut Domnul Ştefan cel Mare la masa în Cetatea Sucevei, deplasându–i masa”. Se cunoaşte că acest eveniment a dus la distrugerea unei aripi a turnului Nebuisei din Cetatea Sucevei.

În luna mai a anului 1738 au avut loc două cutremure care au băgat groaza în români. Primul a avut loc pe data de 8 mai, iar cel de-al doilea pe 31 mai. Sunt afectate mănăstirile Răchitoasa şi Bogdana. „Când au îmblat văleatu 1738, s–au cutremurat pământul în luna lui maiu în 31 de zile, amiază–zi, foarte tare, şi s–au dus spre răsărit şi iar s–au întors îndărăt. Şi pomii se clătinau, ca de  vânt, şi au prăpădit casele şi au făcut pământul mare huet. Şi miercuri se cutremură”, se arată într-o descriere făcută într–o psaltire slavo–româna. 

Cel mai puternic cutremur

Cuteremurul din data de 26 mai 1802 este considerat cel mai puternic. A avut o magnitudine de 7,7 şi a provocat incendii nenumărate în Bucureştiul cu majoritatea clădirilor din lemn, precum şi surparea turnului Colţei, „ridicat de zidarii suedezi ai regelui Carol al XII–lea, refugiat la Bucureşti după înfrângerea de la Poltava (1709) şi ţinut prizonier în acest turn. Atunci şi vestita biserică a Născătoarei de Dumnezeu din Vălenii de Munte s–a zguduit, s–a tulburat şi la urmă s–a dărâmat“, menţiona istoricul Nicolae Iorga. 

„La fel s–a întâmplat şi cu Mănăstirea lui Adam (ţinutul Tutovei), Biserica Sf. Ilie din Calea Rahovei–Bucureşti, Mănăstirea Plumbuita, Biserica Sf. Spiridon din Iaşi, Biserica Domnească din Bârlad etc. Nu sunt date privind pierderile de vieţi omeneşti. De atunci s–a schimbat configuraţia Bucureştiului“, prezintă istoricul Eugen Şendrea în lucrarea „Istoria pe placul tuturor“

Cutremurul care a dus la formarea Lacului Roşu 

În vara anului 1821 au loc, la Bacău, două cutremure semnificative. Un alt cutremur se produce în anul 1829. 

„Următorul mare cutremur vrâncean este cel din 23 ianuarie 1838, orele 18,45 (M = 6,7 după alţii 6,9 şi I = VIII), când se anunţă 8 morţi, 14 răniţi, 36 de case distruse în Bucureşti, consulul francez raportează peste 600 de morţi şi tot atâţia răniţi. Acest cutremur a provocat modificări importante în aspectul morfologic al teritoriului extracarpatic, ducând la formarea Lacului Roşu ca urmare a prăbuşirii unui munte“, 

menţionează istoricul Eugen Şendrea.

În vara anului 1821, la Bacău, se produc alte două cutremure puternice. 

Primul cutremur care a fost studiat 

Primul cutremur care a fost studiat de specialişti este cel din 10 noiembrie 1940, care a avut o Magnitudine de 7,4. „Este primul mare cutremur de pământ din perioada României contemporane, care ar fi oferit ocazia strângerii unor date de bază şi concluzii utile în privinţa comportării construcţiilor la cutremure. Ne–a găsit nepregătiţi şi din acest punct de vedere deoarece nu a fost înregistrat şi deci nu s–au putut iniţia cercetările de seismologie şi inginerie seismică, cu toate că în acelaşi an, un alt cutremur a fost înregistrat pe data de 17 mai 1940 în S.U.A. la El Centre, California, când s–a înregistrat prima accelerogramă a unui mare cutremur.

Dacă la acest cutremur din 10 noiembrie 1940 s–ar fi înregistrat vreo accelerogramă, atunci cu totul altfel s–ar fi realizat proiectarea antiseismică a construcţiilor până la cutremurul din 4 martie 1977 când s–a văzut că aceste cutremure vrâncene, intermediare, sunt foarte diferite de cele care au loc în crusta terestră. Efecte grave ale acestui cutremur s-au arătat în părţile centrale şi de sud ale Moldovei, precum şi în sub–Carpaţii Munteniei, provocând prăbuşirea blocului Carlton din Bucureşti. Blocul avea structura de beton armat, două subsoluri, sală de cinema, parter şi 12 etaje şi s-a prăbuşit complet după primele vibraţii, îngropând sub dărâmături aproape toţi locatarii. A urmat un proces celebru prin care s-a demonstrat că a fost o proiectare greşită, dar până la urmă, în 1944, totul a rămas dat uitării. Cifra exactă a victimelor omeneşti nu se cunoaşte deoarece în 1940, în timpul războiului, informaţiile de presă erau cenzurate. Se apreciază că acestea ar fi fost de 1.000 de morţi, majoritatea în Focşani şi Moldova, în general, şi circa 4.000 de răniţi“, se arată în lucrarea „Istoria pe placul tuturor“. 

Cutremul din 1977 este considerat cel mai nimicitor

Cutremurul din 4 martie 1977 este considerat cel mai distrugător. „A fost un cutremur multi–şoc şi a fost înregistrat în Bucureşti de un accelerometru japonez tip SMAC–3 (în curtea INCERC – Bucureşti) şi pentru prima data, în urma prelucrării accelerogramei s–a văzut cum arăta conţinutul de frecvenţe, rezultând pentru Bucureşti perioade mari de circa 1,5 secunde. Cutremurul a fost înregistrat şi la Observatorul Seismologic „Dr. Corneliu Radu”, Vrâncioaia, dar mecanismul de deplasare al filmului nu a funcţionat, înregistrându–se doar valoarea acceleraţiei maxime. În cazul cutremurului din Vrancea din 4 martie 1977, directivitatea s-a caracterizat nu numai prin orientarea efectelor mai importante spre S-V, spre Bucureşti şi Zimnicea, dar şi prin intensificarea lor în comparaţie cu cele produse în 1940, deşi cutremurul din acel an a fost mai puternic. La nivelul întregii ţări, aproximativ 33.000 de locuinţe s–au prăbuşit sau au fost grav avariate. Au fost distruse numeroase şcoli şi spitale, şi–au pierdut viaţa 1.571 de oameni şi au fost răniţi 11.300. Nivelul pierderilor materiale înregistrate de economia românească s–a cifrat la cifra 2 miliarde de dolari. S–a impus şi s–a trecut la o nouă proiectare antiseismică având la baza noile date în-registrate şi prelucrate“, menţionează istoricul Eugen Şendrea.

În primăvara anului 1990 au loc alte două cutremure cu magnitudine de 6,7 şi 6,2. „Au o importanţă specială din punct de vedere ştiinţific, datorită numărului mare de înregistrări de accelerograme obţinute care au permis elaborarea unor hărţi reprezentând distribuţia acceleraţiilor în teritoriul extra–carpatic, contribuind la definirea principalelor caracteristici ale seismicităţii României şi care servesc ca date de bază în realizarea hărţilor de hazard seismic. La 4 martie 2001 la ora 17.39, a avut loc un cutremur de pământ în Vrancea. Seismul de 5,2 grade pe scara Richter s–a resimţit şi în Bucureşti“, mai menţionează Eugen Şendrea.