În plus, organizaţia urmărea ca localnicii cu vicii să fie readuşi pe calea cea bună.   

 

„La 8 iulie 1901, în comuna Peştişani-Gorj (doar satele Peştişani, Hobiţa, Boroşteni şi Săuca), s-a constituit o societate a cărei menire nobilă era de a „restabili pacea între săteni”. Denumirea sa, foarte inspirată, era «Împăciuirea sătenilor - societate moralisatoare». Aşadar, încă de la început s-a urmărit îmblânzirea moravurilor din sate şi diminuarea numărului de martori mincinoşi“, prezintă istoricul Gabriel Sarcină.

 

O metodă găsită de către cei care constituit organizaţia a fost întocmirea unei cărţi care să cuprindă numele localnicilor care crează probleme în comnunitate. 

„Ca să reuşească în acest demers al lor, cei câţiva oameni luminaţi (învăţătorul Gh. Popescu, preotul, primarul ş.a.), au avut în vedere înfiinţarea unei biblioteci care urma să adăpostească numai cărţi cu caracter moral. Foarte interesant, ei au marşat pe ideea conceperii unei „Cărţi negre”, un fel de index îndoliat (!), cu numele tuturor indivizilor din com. Peştişani, cei care neîncetat caută să tulbure liniştea satului şi să-i păteze cinstea prin fapte imorale şi prin a figura ca martori mincinoşi în tabelele justiţiei“, arată istoricul gorjean.

 

O altă propunere a fost ca numele localncilor cu vicii să fie afişate pe uşile primăriei sau şcolilor: „S-a mai propus a se lua atitudine şi împotriva celor culpabili de beţie, şi nu erau puţini (!). Numele acestora trebuia afişat pe una din uşile Primăriei, Şcolii sau Bisericii pentru a putea fi arătaţi cu degetul. Copiii - care trebuiau să tragă învăţăminte din această pildă - primeau recomandarea a nu-i saluta, nici măcar „ziua bună să le dea”, celor dominaţi de aburii beţiei“, a mai transmis istoricul Gabriel Sarcină.

 

Şi-a ucis soţia în bătaie şi a sfâşiat-o cu dinţii. Cruzimea criminalului i-a şocat chiar şi pe anchetatori