Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii, în pericol. Geolog: calcarul din care le-a făcut Brâncuşi nu are duritate şi ar trebui tratrate pentru „a supravieţui“
0
Un geolog din Gorj susţine că Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii, operele celebre ale lui Brâncuşi, sunt realizate dintr-un calcar care se corodează mai uşor, cu o rezistenţă inferioară, şi că ar trebui tratate special pentru a nu se distruge în timp.
Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii, operele celebre realizate de marel sculptor Constantin Brâncuşi în parcul din Târgu Jiu, sunt realizate din calcar de Banpotoc, o carieră situată în judeţul Hunedoara. Felicia Bantea, geolog, în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie Gorj, susţine că rezistenţa pietrei la factorii de mediu este inferioară şi, în mod normal, pentru a rezista mai mult calcarul trebuie tratat:
„Calcarul din care sunt realizate operele din piatră realizate de Constantin Brâncuşi la Târgu Jiu are o duritate mult mai slabă decât travertinul. Ca orice orice rocă este normal că se va distruge. Calcarul trebuie impregnat cu tot felul de oxizi ca să reziste o perioadă mai mare de timp. Este un calcar mai bun decât alte calcare, iar Brâncuşi a ales special acveastă piatră. Însă, orice piatră este supusă degradării mai ales la fluctuaţii de temperatură şi umiditate. O piatră tratată bine trăieşte mai mult. Toate rocile sub suspuse eroziunii, coroziunii şi factorilor de tot felul“.
Piatra din care sunt realizate valoroasele lucrări are o duritate inferioare altor roci, cum ar fi travertinul, astfel că se degradează mult mai repede.
Potrivit Feliciei Bantea, pe o scară de 1 la 10 în privinţa durităţii, calcarul are o duritate între 3-5, cu mult mai mică faţă de marmură sau travertin. „Calcarul este poros, faţă de alte feluri de pietre. Este o rocă carstificabilă. Apa pătrunde prin calcar şi în acelaşi timp şi respiră. Este o rocă moale în prima jumătate a grilei de durităţi. Dacă nu era moale nu ar fi putut fi lucra“.
Operele trebuie protejate
Ion Mocioi, un cunoscător al operei lui Brâncuşi, susţine că pericolul degradării nu este iminent, dar că, în timp, trebuie luate măsuri de protecţie, cum ar fi acoperirea cu sticlă: „Materialul folosit de Brâncuşi este autohton. E vorba de o piatră marmoreană, specifică unei zone din Transilvania, pe care a preferat-o Brâncuşi, după ce a încercat întâi o piatră din zona Câmpulung. Piatra adusă din Ardeal este bună şi rezistenţă. Ea a format o pojghiţă la suprafaţă şi rezistă în timp, fără să se observe că mai ales ploile acide distruge această piatră. Prevăd că înntr-un viitor îndepărtat toate aceste opere trebuie ocrotite într-un fel de intemperii, cel mai probabil sub nişte cupole din sticle, în urma unei ingienioase gândiri a arhitecţilor şi a artiştilor plastici din România. Probleme pot să pună ploile acide. În timp trebuie protejate operele din piatră“.
Se încarcă comentariile...
