Povestea odioasă a profesorului Manolescu, arestat de Securitate şi închis în temniţele comuniste fără judecată

Povestea profesorului Ion Manolescu este una dintre cele mai odioase ale regimului comunist. Acesta a fost arestat de Securitate, în baza unor informaţi eronate, şi a fost dus la închisoare, fără să fie măcar condamnat de o instanţă.

S-a născut la 1 decembrie 1907, în comuna Galaţi, din judeţul Galaţi. (..) Provine dintr o familie săracă şi trăieşte foarte greu alături de ceilalţi cinci fraţi ai săi. Rămas orfan de ambii parinţi, lipsit de mijloacele materiale este crescut de către apropiată. În pofida tuturor lipsurilor, reuşeşte să asiguri o temeinică pregătire intelectuală. La 24 de ani rezultate  deosebite Facultatea de istorie din Bucureşti. 

A fost director de liceu

În toamna anului 1935 este angajat la Şcoala pedagogică de băieţi tg jiu, Colegiul Naţional „Spiru Haret“ de astăzi. Devine în scurt timp unul dintre cei mai buni profesori ai liceului. În perioada guvernării legionare, directorul liceului este demis, în locul lui fiind numit Ion Manolescu.

Acesta a condus liceul timp de câteva luni, însă o perioadă foarte dificilă din istoria ţării noastre. În timpul rebeliunii legionare din ianuarie 1941, Ion Manolescu se pronunţă categoric împotriva acesteia şi le interzice categoric elevilor săi să participe la manifestaţiile de stradă. Astfel, aceştia au fost consemnaţi în internatul şcolii.

În luna februarie, Ion Manolescu este destituit şi ajunge în lagărul de la Târgu Jiu, fiind apoi trimis pe front în linia întâi. A fost rănit şi s-a întors acasă ca invalid de război. 

Contestatar al regimului comunist

Întors acasă, profesorul îşi va continua activitatea la catedra Şcoli normale. Ion Manolescu devină un lider de opinie în cadrul unui grup de contestatari ai regimului comunist format din elitele din perioada respectivă.

„În casa părinţilor mei o multime de musafiri: profesori, avocaţi, medici, funcţionari, rude, vecini şi prieteni. Ţineam, cum se zice, casa deschisă. În jurul mesei lungi societatea mic burgheză de pe atunci, schimba informaţii, comenta Vocea Americii, încingea aprinse discuţii politice. Evident, tonul era contra ruşilor şi a regimului adus de ei din Asia, copiat cu slugarnică fidelitate la noi. Se auzeau contraargumente înflăcărate dezgropa istoria în adevărate discursuri argumentat cu bancuri, savuroasele bancuri politice, armă de rezistenţă psihică şi aproape mijloc de ripostă”,

i-a povestit Anca Bănică, fiica profesorului lui Gheorghe Gorun, profesor de istorie, care i-a dedicat lui Ion Manolescu un capitol din lucrarea sa de doctorat. 

Ridicat de securişti şi dus la închisoare, fără să fie condamnat

În noaptea de 11 spre 12 februarie 1952, securiştii au intrat în casa a profesorului Manolescu. Toată casa a fost răscolită. Nu au găsit nimic pentru că înainte cu două zile arseseră câteva hârtii care puteau fi considerate periculoase. Profesorul a fost dus la sediul Securităţii, însă nu s-a mai întors acasă. A fost dus la penitenciarul Ghencea şi, de aici, în primăvara anului 1952, la Penitenciarul Bicaz.
 
„Fără să fie judecat, fara să fie condamnat pentru o faptă antisocială. Soarta profesorului a fost consemnată decizie a ministerului de interne: “manifeste duşmănoase”. Când a fost dus la bicaz nu a ştiut că va rămâne acolo. S-a întâmplat să fie doar un an. Muncă grea la construirea hidrocentralei “ V. I. Lenin”. Pentru reeducare. Profesorul Manolescu şi alţi mii, intelectualii formaţii la şcoală burgheză, trebuiau făcuţi “oameni noi”. Prin munca fizică: sfărâmat stânci, cărat bolovani cu roaba, sapat canale etc. Profesorul era invalid de război, fapt recunoscut indirect şi de către gardienii lagărului. Când iau completat biletul de liberare la rubrica semne, funcţionarul recent alfabetizare litere stângace “ anghiloză braţului stâng”. Acelaşi bilet de liberare stabileşte statutul profesorului, acela de internet si nu de condamnat”, arată Gheorghe Gorun, În lucrarea „Rezisntenţa anticomunistă în judeţul Gorj reflectată în mentalul colectiv“.

Acesta povesteşte din relatarea profesorului Manolescu că, pentru a putea supravieţui în lagăr, trebuia sa rămână pe picioare, chiar dacă era bolnav şi era nevoit să păstreze ritmul de deplasare al coloanei, în caz contrar fiind bătut până la moarte gardieni. Potrivit relatării fiicei profesorului, cei care  arestaţi  aveau de ales între celulă şi şantier. Cei care au rămas în celulă au murit. Profesorul a fost pus în libertate pentru “purtare bună” în primăvara anului 1953. 

Dat afară din învăţământ

După ce sa întors acasă ion manolescu reluat activitatea la catedră, însă dupa numai cativa ani a primit calificativul nesatisfăcător şi a rămas fără loc de muncă.  A fost nevoit să se angajeze ca muncitor, iar  mai târziu, câştigă procesul şi instanţa dispune reintegrarea acestuia.

Fiica profesorului şi-a  amintit că în anul 1967 a fost chemat la securitate şi i s-au prezentat scuze pentru  ceea ce i s-a întâmplat  în urmă cu 15 ani.  Ulterior acesta a aflat şi ceea ce a stat la baza arestării sale. Într-una din zile, când se întorcea de la piaţă s-a întâlnit cu un coleg de la liceu căruia i-a spus că întoarce  acasă pentru a mai lua bani deoarece  nu i-au ajuns.  Colegul lui era informatorul securităţii şi a transmis că profesorul Manolescu denigrează regimul şi acuză lipsa banilor.