Zece lucruri neştiute despre Defileul Jiului: bătălii crunte date aici, povestea miresei Defileului, legenda Jiului

Defileul Jiului ascunde un întreg univers, oferit în primul rând de natură, dar şi de abnegaţia de a construi una dintre cele mai spectaculoase căi de acces. În acest loc se trăiesc animale care sunt pe cale de dispariţie şi plante deosebite. Jiul separă Munţii Parâng de Munţii Vâlcan, iar apele învolburate oferă unele dintre cele mai bune condiţii din ţară pentru practicarea raftingului.

Specii pe cale de dispariţie vieţuiescu în Defileul Jiului

În zona care face parte din Parcul Naţional „Defileul Jiului“ trăiesc animale de o diversitate remarcabilă. 

Dintre speciile cele mai cunoscute şi de care locuitorii se tem cel mai mult sunt viperele. Nu au fost înregistrate cazuri de atacuri asupra celor care vin să caute fructe de pădure. Alte reptile întâlnite în acest loc sunt: şarpele lui Esculap, şarpele de alun, şarpele de casă, şarpele de apă.

În Valea Jiului trăiesc cele mai cunoscute animale carnivore din România: ursul carpatin, lupul, râsul, vidra, jderul, bursucul şi pisica salbatică. Speciile de ierbivore sunt reprezentate de: căprior, cerb carpatin şi capra neagră.

În pădure trăiesc diferite specii de liliac: liliacul mare cu nas potcoavă, liliac cârn, liliacul cu aripi lungi. Tot în Defileul Jiului se află câteva animale din această specie care sunt pe cale de dispariţie. Este vorba de liliacul mic cu urechi de şoarece şi liliacul mare cu bot ascuţit.

Unele specii ocrotite prin legi naţionale şi internaţionale vieţuiesc în acest loc. Este vorba şoimul călător, şorecarul comun, acvila de munte, mierla de apă sau uliu porumbar.

Peste 700 de specii de plante 

Teritoriul parcului este acoperit aproape în totalitate de păduri, cea mai mare parte dintre acestea fiind virgine şi cvasivirgine constituite din arborete pur şi în amestec de fag şi gorun.

Primele cercetări au stabilit că în parcul natural se află peste 700 de specii de plante, din care 553 specii de cormofite şi 148 specii de talofite. 

Povestea Jiului 

Jiul separă Munţii Parâng de Munţii Vâlcan şi  este afluent de ordinul I al Dunării şi confluează cu aceasta la 692 km amonte de vărsarea fluviului în Marea Neagră.

Se formează prin unirea a doi afluenţi principali: Jiul de Vest ce izvorăşte din Munţii Retezat şi Jiul de Est ce izvorăşte din versantul sudic al munţilor Şureanu, la altitudini în jur de 1500 metri. 

Potrivit specialiştilor de mediu, Jiul este poluat de ape menajere ale aglomerărilor umane  - Uricani, Lupeni, Aninoasa, Vulcan, Petroşani, Petrila, Lainici - , dar şi de ape tehnologice industriale provenite de la exploatările miniere. 

Luptele din Defileul Jiului 

Defileul Jiului a fost locul unor bătălii crunte între armata romana şi cea germană, care încerca sa intre în Ţara Românească. Trupele germane au ocupat Mănăstirea Linici, unde au provocat însemnate stricăciuni: au distrus si pangarit biserica, intrand cu caii în sfântul lăcaş, arzând lemne înăuntru, scrijelind pereţii şi incendiind arhiva.

Generalul Ion Dragalina a murit după ce a fost rănit pe Defileul Jiului 

Generalul Ion Dragalina a decedat în anul 1916, în urma rănilor primite în Defileul Jiului, în zona numită „Locurile Rele", lângă Mănăstirea Lainici.

În urma declanşării unei masive ofensive germane şi austro-ungare în Valea Jiului, generalul Dragalina, care fusese în funcţia de comandant al Armatei I, decide să ducă lupta în munţi. În dimineaţa zilei de 12 octombrie 1916, marele om de aramată a plecat cu o maşină, un şofer şi doi ofiţeri în recunoaştere pe frontul din Valea Jiului şi pentru a vorbi cu comandanţii aflaţi în primele linii. S-a oprit la Mănăstirea Lainici, unde s-a spovedit şi împărtăţit. 

După ce a trecut podul din apropierea lăcaşului de cultr, maşina a fost atacată cu o ploaie de gloanţe. Generalul este rănit de două gloanţe în braţul stâng şi în omoplat. Este transportat la un spital din Bumbeşti Jiu, după care, în final, ajunge în stare gravă la Bucureşti. Pe patul de spital, regele Ferdinand I al României i-a conferit Ordinul Mihai Viteazul. Generalul a murit după câteva zile din cauza unei septicemii. În cinstea generalului, pe Defileul Jiului s-a ridicat un monument. 

Mănăstirea Lainici, mireasa din Defileul Jiului 

Mănăstirea Lainici este considerată mireasa din Defileul Jiului datorită faţadei sale de un alb puternic. Mănăstirea a fost construită în anii 1812-1818, în vremea domnitorului Gheorghe Caragea. La Mănăstirea Lainici s-a ascuns în anul 1817 Tudor Vladimirescu, îmbrăcat în haine călugăreşti, pentru a scăpa de urmărirea turcilor, împotriva cărora luptase în războiul ruso-turc din 1806-1812. 

În 1961 Mânăstirea este desfiinţata ca loc de cult, rămânând cu titlul de „casă de oaspeţi” Până în 1970 uşile bisericii au fost închise cu lacătul, nepermiţându-se să se facă slujbe decât în unele Duminici şi sărbători religioase. Biserica nouă , cu hramul Izvorul Tămăduirii s-a înălţat după anul 1990, lateral sud-est de vechea biserică. 

Schitul Locurele

Pe una din culmile muntelui Gropu, care se lasă abrupt în Jiu, într-o poiană largă numită „Locuri Rele”, la o altitudine de 750-800 m se află Schitul Locurele. Într-o oră de mers pe drumul amenajat de exploatările forestiere, se poate ajunge acolo. Se găseşte la o diferenţă de nivel de 350 m şi la o distanţă de 1,5 km pe drumul în serpentină. Este construit în 1850-1852 din lemn iar după 1855-1858 a fost reclădit din cărămidă în forma în care se găseşte astăzi.

Mănăstirea Vişina 

În secolele XIV şi XV, mănăstirile erau centre de cultură, unde se învăţa carte slavonă, unde se copiau cărţile bisericeşti. De aici se recrutau secretarii pentru cancelariile domneşti şi curţile boiereşti. Una din aceste mânăstiri zidite în această perioadă este şi mânăstirea Vişina zidită lângă un turn dacic de apărare, care poate a avut lângă el şi un sanctuar. Despre Mânăstirea Vişina documentele ne arată că a fost zidită de Mircea cel Bătrân sub munte. Aşezată în Defileul Jiului, ea poate fi socotită printre cele mai vechi locaşuri religioase din judeţul Gorj ridicate de Mircea cel Bătrân. Ruinele sale se pot observa pe partea dreaptă a Jiului. Înălţată iniţial din piatră de către Mircea cel Bătrân, ea este atestată documentar într-un hrisov din 1514, prin care Neagoe Basarab confirma mânăstirii stăpânirea peste jumătate din moşia Baiului şi peste aşezarea Porceni, de la gura Porcului.

Calea ferată Bumbeşti-Livezeni

Calea ferată Bumbeşti-Livezeni uneşte Oltenia şi Ardealul, fiind singura legătură între cele două regiuni. Pe lângă importanţa capitală în transportul feroviar, calea ferată dintre cele două staţii din judeţele Gorj (Bumbeşti) şi Hunedoara (Livezeni) străbate Defileul Jiului şi oferă privelişti spectaculoase. În plus, reprezintă un monument al tehnicii româneşti, fiind cea mai complexă şi dificilă rută feroviară construită în România.

Calea ferată care străbate Defileul Jiului cuprinde nu mai puţin de 35 de poduri şi viaducte, 39 de tuneluri şi multe ziduri de sprijin de-a lungul celor 31 de kilometri ai traseului. Este cea mai complexă lucrarea feroviară din România care rămâne şi astăzi, deşi de la inaugurarea ei au trecut 67 de ani. 

Amenajarea hidroenergetică

În Defileul Jiului se lucrează la o amenajare hidroenergetică unică în România. O parte din cursul Jiului va fi deviat prin galerii care străpung munţii, după care va alimenta trei centrale de producere a energiei electrice:  două centrale hidroelectrice la Dumitra şi Bumbeşti şi o microhidrocentrale la Livezeni). Puterea totală instalată va fi de 65 de MW.