VIDEO 25 de ani de la „Martie Negru“, când au murit 5 oameni. Profesor universitar: „Autorităţile, în frunte cu Iliescu, au încercat ascunderea realităţii“

Centrul oraşului Târgu Mureş prins în cel mai sângeros conflict interetnic, în martie 1990

În fiecare martie, de 25 de ani încoace, oraşul Târgu Mureş revine în atenţie ca oraşul unde a avut loc cel mai sângeros conflict interetnic din România, după 1989. Se vorbeşte de 5 morţi, alte surse menţionează chiar 7, şi sute de răniţi, familii destrămate şi neîncredere între români şi maghiari.

S-a vorbit şi se vorbeşte de manipulări, provocări, separatism, extremism. Fiecare „parte” are adevărul său. Şi după atâţia ani, românii şi maghiarii îşi dispută adevărul despre evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mureş. Pentru că au fost găsiţi doar câţiva vinovaţi. Pentru că cei care au luat atunci decizii greşite sau pur şi simplu nu şi-au asumat nicio responsabilitate au vorbit doar despre necesitatea unei reconcilieri.

Românul bătut până aproape de moarte, Mihăilă Cofariu, a fost prezentat drept „victima maghiară” de mai multe televiziuni venite în acele zile la Târgu Mureş. Nu mai puţin de 36 de televiziuni erau atunci în oraş, spun unele surse. O ţară întreagă şi apoi o lume întreagă vedeau imaginea însângerată a unui oraş.

Avocatul şi profesorul universitar Ioan Sabău Pop, judecător la acea vreme şi unul din oamenii care au creat Vatra Românească, vorbeşte despre „Martie Negru“.

Reporter: Ce s-a întâmplat din decembrie 1989, de la Revoluţie, şi până în martie 1990, acel „martie negru”, la Târgu Mureş?

Ioan Sabău –Pop: „După evenimnetele din decembrie 1989, surpriza neplăcută în Transilvania au fost revendicările maghiarilor. Revendicări care erau tot mai exagerate, erau în afara legii şi de fapt aveau în spate două chestiuni foarte importante: spionajul unguresc, antiromânesc care căuta să destabilizeze România şi pe de altă parte lobby-ul, hai să spunem, „psihozei hungariste” de care vorbeşte Raoul Şorban (fost un critic de artă, pictor, scriitor, eseist şi memorialist român, decedat în 2006-n.r.). România are ca duşman Ungaria dintotdeauna, dar cu precădere în istoria modernă începând cu ziua de 4 iunie 1920, când s-a semnat Tratatul de la Trianon. În acel moment, scriu cărturarii care îşi amintesc locul şi ziua respectivă, s-a jurat moarte poporului român. Şi de fapt nemulţumiruile lor de a nu fi Ungaria Mare şi de faptul că Transilvania face parte din statul român nu o să înceteze niciodată. Ca atare orice fac liderii lor, reprezentanţii lor, majoritatea oamenilor de cultură, această chestiune nu va duce niciodată la împăcare".

Mai mult, profesorul spune că au existat semnale care au fost ignorate de puterea de la Bucureşti. "Aşadar, elementele care după părerea mea au dus la evenimentele din Târgu Mureş, dar care au avut câteva semnale. Cel mai relevant este ceea ce s-a întâmplat în 15 martie la Satu Mare (în data de 15 martie 1990 în mai multe localităţi din Ardeal, românii s-au simţit provocaţi de lozincile strigate de maghiari-n.r.). Practic, acolo au început demersurile, acţiunile antiromâneşti duse în hoardă. În 15 martie 1990 a fost o tentativă similară”, spune Ioan Sabău Pop.

Profesorul Ioan Sabău Pop. FOTO: Ana Gajdo

 Autorităţile române, "total nepregătite şi trădătoare"

“În contextul în care au venit cu revendicări supradimensionate care au găsit statul român nepregătit, autorităţile statului român de asemenea, nepregătite şi trădătoare. Cine conducea atunci statul? Grupul lui Iliescu, care era un grup al vechilor Kominternişti. Doctrina lor era clară: România este un stat multinaţional, exploatator, imperialist (...) A fost chemat Iliescu, conducerea ţării de atunci şi nu a venit nimeni la Târgu Mureş. Mai mult decât atât: i-au încurajat pe extremiştii maghiari prin tot felul de declaraţii amăgitoare (...) Oricum, populaţia românească s-a simţi abandonată. Transilvania s-a simţit abandonată”.

Disoluţia autorităţii şi lupta partidelor pentru putere

„Nu mai existau servicii secrete, nici nesecrete, nimic. Transilvania era condusă după ureche. La Bucureşti era o luptă pentru putere. Din păcate, cei care au spus că reprezintă partidele istorice au venit cu vendetism şi cu dorinţă de răzbunare: greco-catolicii să se răzbune pe ortodocşi, erau căutaţi comuniştii, neocomuniştii...acestea erau frământările populaţiei şi ale celor care se declarau lideri, timp în care cei care puneau la cale acţiuni antiromâneşti aveau un câmp propice de lucru”.

Martie Negru şi serviciile maghiare

“Au apărut în ultima vreme dezvăluiri conform cărora a fost o acţiune pregătită din Ungaria, de către serviciile ungureşti şi, desigur, prin manipulări masive ale populaţiei maghiare din zonă, care până atunci nu a avut nimic cu românii. Maghiarii au o calitate care în anumite momente este un defect: sunt foarte disciplinaţi. Ascultă şi execută ce li se spune fără să judece prea mult. Ceea ce s-a întâmplat în 1940, în 20 martie 1990, în iunie 1990 la Miercurea Ciuc şi Sfântu Gheorghe, la Revoluţia din 1989, atrocităţile săvârşite împotriva autorităţilor române arată că ei când sunt puşi să facă ceva ascultă de lideri şi se manifestă cu cruzime. Ce s-a întâmplat cu poliţiştii din Târgu Secuiesc, Miercurea Ciuc etc. au fost bătuţi, hăcuiţi (vezi cazul Agache- n.r.)…Chiar dacă ar fi fost vinovaţi de ceva, trebuia să fie executaţi în stradă?”.

Presa a avut un rol nefast

“A avut un rol nefast, presa. Ieşită de sub cenzură, presa posibil şi cea românească, dar mai ales cea maghiară a desfăşurat o constantă activitate şi mobilizare antiromânească. Au fost evenimentele locale (...) Apoi veneau ştiri care nu puteau fi verificate despre românii din Harghita şi Covasna, ce se întâmplă cu ei. Şi, făcând analogia cu crimele de după 22 decembrie 1989, erau credibile zvonurile care-i priveau pe români: îşi pierdeau serviciul, erau scoase afară crucile din cimitire. Au venit la mine 50 de persoane din zonă să le ajut”.

Primele revendicări ale maghiarilor după 1989

„Imediat după 1990, având şi susţinători în rândul românilor (...) au început să aibă revendicări istorice: faptul că au fost stăpânitorii Transilvaniei, că au fost persecutaţi în comunism - şi nu este adevărat, s-a întâmplat cu toată lumea la fel - separatism şcolar ceea ce este o foarte mare greşeală, o enclavizare totală, la spitale să se separe saloanele de medici şi bolnavi, de români şi unguri, la UMF să se înfiinţeze universitate maghiară de medicină, la Liceul Bolyai să plece românii, inscripţii bilingve... Au început să circule cărţi iredentiste cum era cea a lui Arpad Goncz despre Transilvania care avea o copertă ilustrativă în care Transilvania apărea înconjurată de sârmă ghimpată, în cadrul României”.

Acţiunile UDMR şi tendinţa totală de separare

“Au apărut acţiunile propagandistice ale UDMR-ului: autonomie teritorială, autodeterminare. Din 24 decembrie 1989 a apărut în presă programul UDMR-ului, adică ei aveau totul pregătit dinainte. Apoi, dacă ne gândim la ajutoarele care veneau din Ungaria se distribuiau la bisericile ungureşti. Am întâlnit o femeie, maghiară, căsătorită cu un român, avea doi copii, s-a dus la biserică după ajutoare şi a fost dată afară cu copii cu tot pentru că “s-a spurcat” cu un român! Era o tendinţă de separatism, ură, şovinism instituţionalizat. Am rămas surprins: persoane pe care le cunoşteam de atâta vreme (…) erau abandonaţi de maghiari”.

Acţiuni de stradă şi constituirea autorităţilor locale

“Începuseră acţiunile de stradă, în oraş, în judeţ. De exemplu, marşul cu cărţi şi lumânări…Apoi au fost cuvântările furibunde ale lui Tokes, Suto Andras, etc. Veneau des sau trăiau la Târgu Mureş persoane care erau militante, fruntaşe, ale ideilor antiromâneşti: Kiraly Karoly, Kincses Elod, Marko Bela, Jakabfi Attila etc. S-a format acel Consiliu al Frontului Judeţean, Consiliu al Frontului municipal, unde se exprima foarte mult radicalism, în frunte cu Kincses Elod şi Kiraly Karoly, care fusese apropiat al lui ceauşescu. Apoi a fost acţiunea de la farmacia din cartierul Tudor din 13 martie: o provocare, un individ a intrat cu Trabantul în românii care se adunaseră la farmacie. Au mai fost demonstraţiile studenţilor maghiari de la UMF care refuzau să meargă la cursuri. Apoi au venit mulţi cetăţeni unguri: graniţele erau deschise şi circulau cărţi, lozinci, propagandă 100% antiromânească”.

S-a încercat banalizarea evenimentelor de la Târgu Mureş

“În fabrici au început să aibă loc conflicte. Apoi au fost fost făcute arme albe: săbii, lanţuri, bile, cuţite. Multe au fost aruncate după 20 martie, altele au fost confiscate de poliţie. Problema nu este atât cu acei huligani, cât a autorităţilor noastre, a trădărilor, pentru că atât înainte, cât şi în timpul, şi după evenimente, în frunte cu Iliescu, s-a încercat banalizarea, ascunderea realităţii”.

În 19 martie a fost incidentul în care Suto Andras a fost rănit. În 20 martie oraşul a fost ocupat

“Incidentul în care Suto Andras a fost implicat a fost exagerat, o minciuna. Era bolnav la ochiul respectiv. Posibil ca cineva să îl fi lovit, nu ştiu. În 20 martie oraşul a fost ocupat de maghiari şi au produs devastări în oraş”.

Spectacolele românilor erau văzute ca o provocare

“În 18, 19, 20 martie au avut loc mai multe spectacole pe care noi, Vatra Românească, le-am organizat la Reghin şi la Târgu Mureş. Era Dumitru Fărcaş, Leopoldina Bălănuţă, Veta Biriş, Sava Negrean, Laura Lavric – ea mi-a şi spus că nu mai vine în Ardeal niciodată! – şi când au vrut să se cazeze la Hotelul Grand, după spectacol, au fost atacaţi de huligani. Au fost ascunşi de personalul hotelului. Îl căutau pe Dumitru Fărcaş să îl omoare, pentru că era român şi patriot! ”.

Vatra Românească, reacţie la ce se întâmpla în ţară

“Când s-a aflat că ungurii nu mai vor cu România, nu mai vor cu românii, s-au constituit două grupuri: cel de la bibliotecă şi cel de la trust. Oamenii se întâlneau şi vorbeau despre ce se întâmpla: Poliţie nu avem, Securitate nu avem, conducere ţara nu are. Şi suntem batjocoriţi, alungaţi, scuipaţi, scoşi din spitale, din şcoli. Aceste grupuri s-au unit (…) Am avut câteva întâlniri la trust, la Bibliotecă şi la Liceul Papiu şi am decis să constituim Uniunea Vatra Românească. Am făut statut, program. Declaraţia –Program a apărut în presă, era făcută de mine şi de profesorul Dobrescu, am stilizat-o cu Radu Ciontea. A apărut în 5 sau 6 februarie 1990 şi în 8 februarie a avut loc prima întâlnire la Polivalentă. A fost o reacţie pentru că la Universitatea de Medicină cadrele române şi ungare se întâlneau, fără rezultate, erau speriaţi românii (…) Armata era derutată, armata a făcut parte din Vatra românescă, să fie foarte clar, nu era politică (…) nu era clar conturat problema de legislaţie şi disciplină militară după noul regim, confuzia era intenţionată din partea lui Iliescu”.

Românii nu au cedat

“Românii nu au cedat. Nu au cedat Medicina, nu au cedat spitalul, nu au cedat Liceul Bolyai, farmaciile, nimic. Copiii  români din Bolyai au fost efectiv alungaţi şi s-au dus femeile, îmbrăţişate şi au dus copiii şi profesorii înapoi. Românii nu au cedat şi asta a dus la conflict de care, după părerea mea, sunt vinovaţi 100 la sută extremiştii unguri (…) După evenimente eu am făcut parte din comisia mixtă, din partea românilor din Vatra Românească (…) vreo 15 români eram”.

Relaţiile dintre români şi unguri s-au deteriorat

“Foarte multe familii mixte au ajuns la divorţ sau au avut dificultăţi. Apoi la şcoli. Totuşi, după aceea, România a început să se aşeze. Greu, mai mult prost şi mai puţin bine. La acea dată era suspendată Constituţia, o mare greşeală. Ca şi autorităţile statului român. Toată lumea funcţiona prin autonumire. FSN-ul era “ciuperca otrăvită”.

Nimeni nu şi-a asumat responsabilitatea sau vreo vină

“Vinovăţia nu şi-a asumat-o nimeni. Mai mult decât atât, propaganda antiromânească dusă de unguri este la ordinea zilei şi pe de altă parte par a fi fericiţi că s-a întâmplat pentru că au motive să îşi ducă la îndeplinire planurile (…): dezmembrarea României, evident, cu alte mijloace”

"Eu cred că maghiarii au căzut în capacană, iar românii au fost victime"

“Eu cred ca martie 1990 a fost un tribut adus din istorie. Maghiarii au căzut în capacană şi au fost victime românii. Şi România. Nu sunt vinovaţi 80 la sută din cei care au fost în stradă şi i-au bătut pe români. Cei vinovaţi au fost cei din spatele scenei: serviciile secrete ungureşti, propaganda guvernului ungar de atunci, declaraţiile din presă ale liderilor maghiari: Domokos Geza – puţin mai moderat - Karoly Kiraly şi Suto Andras. Şi au fost greşelile mari ale statului român care nu a făcut nimic să stabilească adevărul”.

Concluzie

“În concluzie, în 15 martie şi în 20 martie nu se comemorează nimic. Dimpotrivă, se sărbătoreşte. Se sărbătoreşte uciderea 42.000 de români în 1848-1849 (…)În 20 martie, de asemenea, sărbătoresc ciomăgirea şi hăituirea unor locuitori români, oameni obişnuiţi care întâmplător au căzut sub bâtele lor. Ar trebui să deranjeze şi să fie mai puţină pompă, fără distincţii şi onoruri sau mulţumiri către cei care au fost unelete acelui moment vrednic doar de popoare migratoare”.

R: Ştiţi că Petre Roman a fost invitat, acum, la Târgu Mureş în 20 martie, de către Fundaţia Bernady ?
 “Faptul că a fost invitat Petre Roman nu dovedeşte decât complicitatea regimului de atunci care conducea România şi în care românii şi-au pus speranţe deşarte”


Carte de vizită
Avocatul Ioan Sabău Pop, profesor la Universitatea “Petru Maior” din Târgu Mureş, membru al Curţii Internaţionale de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Industrie şi Comerţ a României s-a luptat în Justiţie pentru ca statul român să nu piardă mare parte din pădurile din Transilvania, prin retrocedări ilegale. A fost Judecător la Curtea de Apel Târgu Mures până în 1997, apoi avocat în Baroul Mureş.

Profesorul l-a apărat şi pe locotenentul Alexandru Gheorghe în procesul cu MApN. Locotenentul a revenit în armată în 2014 după ce în 2012 fusese trecut în rezervă pentru că şi-a făcut apariţia, la începutul anului  în uniformă, alături de protestatarii din Piaţa Universităţii

Cronologie (sursa de bază: Wikipedia)

În luna ianuarie 1990 apar primele revendicări de separare în învăţământul mureşean. Conducerea judeţului şi a oraşului aparţinea exclusiv maghiarilor: Kincses Elod, Kiraly Karoly şi Tokes Andras-fratele episopului Tokes Laszlo, sub formula CPUN.

În 10 februarie 1990 aproape 100.000 de etnici maghiari au participat la un “marş al tăcerii”, ţinând în mână o carte şi o lumânare. Se cerea reînfiinţarea Universităţii Bolyai din Cluj, reorganizarea reţelei de şcoli cu predare în limba maghiară, dreptul de a folosi liber limba maghiară etc.

În 15 martie 1990, la prima manifestare dedicată Revoluţiei maghiare paşoptiste, după căderea regimului comunist, apar primele provocări.

În 16 martie 1990 la o farmacie din cartierul Tudor a avut loc un incident legat de afişarea unei inscripţii bilingve. Un târgumureşean, maghiar, a intrat cu maşina în românii adunaţi la farmacie rănind mai multe persoane.

În dimineaţa zilei de 19 martie românii au cerut demisia Biroului judeţean al CPUN. Vicepreşedintele Consiliului Judeţean al CPUN, Kincses Elod, a demisionat. După-amiaza maghiarii s-au adunat în faţa sediului partidelor din strada Bolyai pentru a-l repune în funcţie pe Kincses. În acelaşi timp, cu mai multe autobuze românii din Valea Gurghiului au venit la Târgu Mureş. În confruntare, sediile partidelor au fost devastate.

În 20 martie, mai mult de 10.000 de maghiari şi 4.000 de români s-au confruntat în centrul oraşului. Oficial au fost 5 morţi şi peste 270 de răniţi. După aceste evenimente, Kincses Elod a plecat – unele voci spun chiar că a fugit - în Ungaria pentru 6 ani.

Citiţi şi

Amintirea şi prezentul unui martie negru

EXCLUSIV Culisele manipulării conflictului româno-maghiar din 20 martie 1990