În 1910 la Timișoara se construia o clădire cu trei etaje în șase luni: "Acum, majoritatea sunt paradite"

Mihai Opriş a vorbit despre problemele clădirilor istorice

Arhitectul Mihai Opriş, emigrat încă din 1987 în Germania, a dus o vastă muncă de cercetare despre urbanismul din Timişoara. Mihai Opriş a fost invitatul special al celei de-a zecea ediţii a Serii Bănăţene, eveniment organizat de un grup de tineri care susţin şi promovează Banatul.

Arhitectul s-a născut la Timişoara, unde a lucrat o perioadă ca cercetător la IPROTIM, iar apoi a fost profesor la Facultatea de Arhitectură din Bucureşti. A emigrat în Germania în anul 1987. Timp de 30 de ani a dus o vastă muncă de cercetare despre urbanismul timişorean, „puricând” arhivele de la Budapesta, Viena, Timişoara şi Bucureşti.

Mihai Opriş a dezvăluit informaţii în premieră. Multe dintre ele erau ţinute la secret de către comunişti, ori nu erau făcute publice din simplul motiv că aceştia nu cunoşteau limba în care erau redactate anumite documente.

„Cea mai mare contribuţie a avut-o primul arhitect-şef al oraşului, Laszlo Szekely, care la începutul secolului trecut a schimbat faţa Timişoarei. Oraşul aparţinea Regatului Maghiar, chiar dacă Banatul era parte a dualismului Austro-Ungar, astfel că toată documentaţia se scria în limba maghiară. Timişoara era extraordinar de avansată la ora aceea”, a spus Mihai Opriş.

Şapte clădiri din 14.000

Arhitectul a studiat documentaţia celor mai multe construcţii ridicate din anul 1850 şi până la Al Doilea Război Mondial. Are date exacte despre proprietari, arhitecţi, cât şi perioadele exacte de construire a clădirilor. „Casele se construiau într-un ritm infernal, între şase şi şapte luni de la depunerea documentaţiei până la inaugurare. Şi nu erau orice case, ci palate cu trei etaje. Acum, majoritatea sunt paradite”, a mai declarat Opriş.

Timişoara a moştenit un patrimoniu de monumente istorice de mare valoare. Au fost inventariate 14.500 de clădiri istorice în zonele Cetate, Iosefin şi Fabric. Din păcate, munca depusă de alţii a ajuns bătaia de joc a noilor proprietari. Lipsa lucrărilor de reabilitare din ultimele veacuri a dus la degradarea avansată a clădirilor, multe fiind în pericol de a se prăbuşi.

Conform studiului făcut de Societatea Germană pentru Cooperare Tehnică (GTZ), în anul 2006, 50 la sută din clădirile istorice se aflau într-o stare avansată de degradare şi numai zece la sută din acestea erau reabilitate. “Din cele 14.500 de monumente au fost reabilitate doar şapte. Cea mai mare problemă este că nu există un proprietar, ci peste 40, după orânduirea socialistă”, a mai spus Opriş, consilier al GTZ.