Timişoara

articolul anterior articolul urmator

Ţiganii germani din Timişoara, o poveste despre o comunitate excepţională, pe cale de dispariţie: „Curăţenia şi ordinea sunt pe primul loc pentru noi”

28
17 Sep 2016 15:15:06
Autor: Stefan Both
Gusti Bichler ne demonstrează că nu şi-a pierdut abilităţile de circar FOTO Ştefan Both
Gusti Bichler ne demonstrează că nu şi-a pierdut abilităţile de circar FOTO Ştefan Both

Ţiganii din Colonia Slavic, din Timişoara, provin din vechile familii de circari care colindau cândva, cu caravanele, de-a lungul şi de-a latul Imperiului Austro-Ungar, iar mai târziu, România. Şi încă o particularitate: vorbesc în germană.

Undeva la marginea Timişoarei, după ce laşi în urmă cartierul Plopi, există o stradă numită Colonia Slavic. Este, practic, ultima stradă din partea de est a oraşului şi este locuită în totalitate de romi. Mulţi ar fi tentaţi să creadă că este o populaţie la marginea urbei, neintegrată, care trăieşte în mizerie, sărăcie, din cerşit, furt ori de pe urma alocaţiilor sociale. Idei preconcepute.
 
Chiar dacă nu departe de Colonia Slavic este cartierul Kuncz – zona cea mai rău famată a Timişoarei, unde majoritatea locuitorilor sunt romi sărmani şi cu multe probleme, aici e o altă lume. În Colonia Slavic, cuvintele de ordine sunt „curăţenie“, „cinste“ şi „rânduială“. Şi Dumnezeu! Oamenii sunt gospodari, civililizaţi, îngrijiţi. Absolut normali. Copiii lor merg la grădiniţă şi la şcoală. Li se spune ţigani sinti şi fac parte din ultima rămăşiţă timişoreană a acestui grup etnic. 
 
Sinti este cea mai răspândită ramură a ţiganilor în Europa, în special în cea Occidentală. De altfel, unul dintre locuitorii Coloniei Slavic, Gusti Bichler, ne şi pune la punct după ce află că am venit pentru un reportaj în comunitatea lor: „Noi nu suntem ţigani! Noi suntem sinti!“.


Piesă de muzeu. Amintire din vechile caravane de circari pe strada Colonia Slavic
 
Neam de circari: „Eram bun la aruncarea cuţitului“
 
Romii din Colonia Slavic provin din vechile familii de circari care colindau cândva, cu caravanele, de-a lungul şi de-a latul imperiului Austro-Ungar, iar mai târziu, România. De altfel, în fosta monarhie duală erau numiţi „ţiganii germani“, termen cu care au rămas până azi. 
 
„Şi eu sunt din familie de circari. Toate neamurile noastre mergeau cu circul. Şi eu şi ai mei am făcut treaba asta de când mă ştiu. Cred că aveam 5 ani când am început să fac parte din spectacolele de circ. Când eram copil, făceam parte din numerele de echilibristică. Mă urcau cei mai în vârstă la înălţime, la 15 metri. Apoi am făcut de toate. Eram bun la aruncarea cuţitului, la echilibristică, la gimnastică, scamatorie, momente vesele. Eram şi un bun fachir. Iar la trapez, nu lucram cu plasă. Numai animale nu aveam în circ. Am străbătut toată ţara, dar cel mai mult jucam prin judeţele Arad, Baia Mare, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Sibiu, Caraş-Severin“, ne povesteşte Gusti Bichler.
 
Ultimul circar sinti
 
Cei mai mulţi ţigani sinti au trăit în apropiere de Timişoara, în special în Ciacova, Deta, Sânnicolaul Mare şi Făget. Astăzi, singura comunitate de ţigani sinti din Timişoara se mai află în Colonia Slavic. Este pe cale de dispariţie, pentru că mai toţi s-au stabilit în Europa de Vest. Majoritatea s-au mutat „acasă“, în Germania. 
 
Şi Gusti Bichler a fost în Germania, dar s-a întors în Timişoara. Copiii, doi băieţi şi o fată, dar şi nepoţii sunt cetăţeni germani. „Am lucrat 35 de ani la CFR şi la Spaţii verzi. Sunt singurul artist de aici din colonie. Toţi ceilalţi care au fost cu circul au murit de diferite boli, în special de cancer. Practic, toţi bărbaţii au murit. Din păcate, şi eu sunt destul de bolnav. Am fost operat la stomac, am probleme cu piciorul“, povesteşte capul familiei Bichler.
 
După ce a prins încredere în noi, chiar dacă nu stă cel mai bine cu sănătatea, Gusti Bichler a ţinut să ne demonstreze că nu şi-a pierdut din abilitatea de artist de circ. A luat un scaun, a fixat un picior în vârful capului şi a început să facă echilibristică. Uimitor. 
 
„Pe limba noastră nu ne înţeleg ceilalţi romi“
 
Povestea romilor din Colonia Slavic e veche. Fac parte din primele grupuri de romi veniţi tot din îndepărtata India, pe la mijlocul anilor 1500. Dialectul sinti aparţine primului strat din ramura de nord-vest a limbii romani. Este asemănător cu dialectele ţiganilor din arcul Carpatic, însă este puternic influenţat de limba germană. Mai mult, toţi membrii comunităţii poartă numele de familie cu sonorităţi germane. 

Gusti Bichler în faţa casei sale din "colonie"
 
Eda Wohinger s-a născut la Ciacova, dar locuieşte în Colonia Slavic de când s-a căsătorit. „Noi vorbim germană. Pe limba noastră nu ne înţeleg ceilalţi romi. Nu ştim sigur de unde vin neamurile noastre, dar din strămoşi ni se spune sinti. Înainte eram mulţi. Era plin aici. Erau şi vagoane pe stradă. Mergeau cu circul. Plecau pe unde aveau spectacole, apoi iar veneau şi stăteau aici. Mulţi sunt plecaţi acum în Germania“, confirmă femeia. Pe Eda Wohinger am găsit-o făcând ordine prin casă. Totul în jur străluceşte de curăţenie. „La noi, curăţenia şi ordinea e pe primul loc. Şi înainte eram la fel! Nu e ceva nou“, adaugă ea.

Eda Wolinger, la treabă
 
„Vin mulţi din oraş să arunce gunoiul aici“
 
Şi casa lui Ronaldo Buckinger este frumos aranjată. Nu este cu nimic mai prejos decât cele dintr-un cartier rezidenţial. „Ne place aşa, asta e! Trebuie să fim curaţi! Şi dacă nu umblam pe afară, am fi fost la fel. Puteam să fim cât de săraci, dar curăţenia era la loc de cinste“, se mândreşte Ronaldo Buckinger, unul dintre liderii comunităţii. 
 
De altfel, oamenii din Colonia Slavic sunt nemulţumiţi că mulţi locuitori din Timişoara, care n-au prea multe în comun cu civilizaţia, vin la marginea oraşului să arunce gunoiul. „Nu avem ce face, este foarte trist. Vin mulţi din oraş să arunce gunoaiele pe malul Begăi. Aduc de toate. Fratele meu îi plătea pe cei de la magazin să facă curat tot timpul când se arunca gunoiul“, a povestit Ronaldo Buckinger. 


Strada Colonia Slavic din Timişoara aşteaptă un asfalt din partea primăriei
 
Bărbatul are 38 de ani şi locuieşte de când se ştie în Colonia Slavic. Acum face şi el naveta în Germania. „E liniştită strada noastră. E doar strada aceasta, care se numeşte Colonia Slavic, dar mai e o stradă şi în spate, către câmp, care se numeşte Grădinarilor“, explică bărbatul. Tatăl său s-a mutat pe această stradă în 1977. Spune despre părintele său că a lucrat 24 de ani la Întreprinderea Electromotor şi că a fost un om respectat. A murit în urmă cu câţiva ani.
 
Pe strada Colonia Slavic, multe case sunt încuiate. Oamenii sunt plecaţi în Germania. „Pleacă să lucreze. Aici nu e de lucru, acolo este. Lucrează la fast-food, la pizzerie, şoferi, la poştă... Mulţi nu-s plecaţi de tot, ci doar la muncă. Vin acasă în vizită. Când revin, mai fac una-alta pentru gospodărie“, ne explică Ronaldo. Mulţi dintre cei cu care am încercat să vorbim ne-au refuzat, polticos, spunând că nu doresc să apară prin ziare. "Nu ne interesează publicitatea. Noi vrem să trăim în linişte", ne spune unul dintre locatari.
 
În colonie locuiesc peste 50 de persoane, toţi cei din comunitate fiind penticostali. Iar pentru a avea o casă de rugăciune, şi-au construit, de la zero, o biserică. Ronaldo Buckinger este unul dintre predicatori. Se ţin slujbe de trei ori pe săptămână: miercuri, joi şi duminică. Iar copiii învaţă să cânte la chitară.
 
În interiorul biserii construite de loclnici
 
Membrii comunităţii se ajută mereu între ei. Mulţi sunt rude. „Dacă nu are ceva o familie, are cine să ajute. Suntem uniţi şi apropiaţi“, a mai spus tânărul. 
 
Şi-au asfaltat singuri trotuarul 
 
Deşi oamenii de aici sunt de bună credinţă, nu au avut parte de un tratament corect din partea municipalităţii. Până în urmă cu un an, strada nu avea apă şi canalizare. Problema s-a rezolvat cu greu. Lipseşte însă şi acum asfaltul de pe drum, lipsesc şi gazele, încălzirea se face pe lemne.
 
„Nouă nu ne place să ne plângem. Dar vedem şi noi cum se mişcă primăria. Acum un an şi jumătate au pus canalizarea. Au promis că fac asfalt, dar nu e. Nu e nici gaz. Am făcut noi trotuarul, altfel tot în noroi mergeam. Şi aşa e noroi. Ne-au spus că fac ei, să nu ne apucăm noi. Dar nu puteam să-i aşteptăm pe ei“, spune Ronaldo Buckinger. 
 
Nici autobuzul şcolar nu are drum până în Colonia Slavic, deşi ar fi nevoie. „Avem copii care merg la şcoală. De aici până în cartierul Plopi sunt doi kilometri. Copiii merg pe jos“, completează Eda Wohinger. 
 

Eda Wochinger la bucătărie
 
Rădăcini sinti în lumea culturală şi sportivă
 
Comunitatea sinti a avut mult de suferit în urma Holocaustului din Germania. Peste 500 de mii de persoane ar fi fost ucise în lagărele de exterminare naziste. În prezent, cea mai mare parte a ţiganilor sinti trăieşte în Germania, Franţa, Belgia, Olanda, Elveţia şi în nordul Italiei. Mici comunităţi mai trăiesc în Ungaria, Cehia, Slovacia, Serbia şi Rusia. Mulţi dintre ei îşi duc existenţa după un mod de viaţă semi-nomad, în caravane, sunt călători. Există anumite grupuri care vara trăiesc în Germania, în timp ce iarna sunt în Italia. Bărbaţii sunt renumiţi pentru talentul lor muzical. Şi fac bani din cântările prin cârciumi.  


Ţiganii sinti au lăsat în urmă personalităţi marcante în Occident. Printre ei se numără scriitorii italieni Olimpio „Mauso“ Cari (şi un cunoscut pictor), Luciano „Hexo“ Cari, Vittorio Mayer Pasquale şi Paola Schöpf, scriitorul francez Mateo Maximoff, cântăreaţa franceză Sandra Jayat. „Am avut personalităţi mari. Muzicieni foarte cunoscuţi în Germania şi în Franţa. Nu se poate spune despre noi că suntem inculţi. Toţi vorbesc mai multe limbi. Eu vorbesc perfect română, germană, maghiară, dar ştiu şi franceză, şi limba romani. Şi vă mai spun ceva. Când mă uit la telenovelele indiene, înţeleg cele mai multe cuvinte“, a mai spus Gusti Bichler.

Trotuarul a fost reabilitat de localnici
 
De la Django Reinhardt la Joe Zawinul
 
De cultura sinti se leagă şi o îndrăgită ramură a jazzului, intitulată sinti swing, iar unul dintre reprezentanţi este legendarul chitarist german Django Reinhardt. Jimmy Rosenberg, Drafi Deutscher, chitaristul de jazz Snetberger Ferenc şi Paulus Schäfer sunt alte nume de talie mondială. Marianne Rosenberg este o altă cunoscută cântăreaţă sinti din Germania. Pianistul austriac Joe Zawinul, iniţiatorul legendarei trupe Weather Report, s-a mândrit de rădăcinile sale de sinti-maghiar. Oto Pestner, liderul trupei New Swing Quartet, este un nume cunoscut în Slovenia.  

 
Printre cei mai cunoscuţi sinti a fost şi campionul german la box Johann Trollmann, care a murit într-un lagăr de concentrare în 1943. Cel mai cunoscut fotbalist care nu şi-a ascuns rădăcinile a fost marele internaţional francez Eric Cantona (foto).  Imnul ţiganilor, recunoscut la primul Congres Mondial al Ţiganilor, „Gelem, gelem“, este o adaptare după o melodie sinti. 


 
Citiţi şi:

Operaţiunea „Ţigani de vânzare“, pe filiera mafiotă formată din clanurile de romi, Securitate şi Miliţie. Secretul bine ascuns în România comunistă

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

28 Comentarii

Mihai Popescu
17.09.2016, 15:48:21

Traiasca tiganii !!!! Vrem tigan presedinte pt. ca am vazut pina acum ce fel de presedinti am avut. Niste incopetenti si vinduti ! Au vindut tara si traim ca in Africa.

-2 (4 voturi)
Alfa Omega
17.09.2016, 16:18:06

Mai repede se integreaza ei in Europa decat noi veniti cu adevarat tigani ...

+1 (5 voturi)
Aspida
17.09.2016, 15:53:27

. și clanul Cârpaci, rezident în centrul Timișoarei, tot sinti sunt?

+2 (4 voturi)
Alfa Omega
17.09.2016, 16:21:57

Ei poate sunt exceptile dar de regula etnia are inclinati spre pradaciune si fapte rele ca si aceia care s-au batut cu romani intr-un bar tot din Timișoara!

+1 (5 voturi)
grigore grigore
17.09.2016, 16:27:11

Si tiganii sant mai buni daca sant germani.

0 (4 voturi)

Vezi toate comentariile (28)

Modifică Setările