A murit Vasile Fantaziu, secretarul Asociaţiei foştilor deportaţi în Bărăgan din Timişoara

Vasile Fantaziu (stânga) a fost secretarul Asociaţiei foştilor deportaţi în Bărăgan FOTO memorialsighet.ro

În iunie 1951, Vasile Fantaziu a fost deportat din Banat în Bărăgan unde aveau să rămână timp de cinci ani. După 1989, Fantaziu a fost membru activ al Asociaţiei foştilor deportaţi în Bărăgan din Timişoara.

Vasile Fantaziu s-a născut în 24 februarie 1932. În 1944, împreună cu părinţii şi fraţii săi, s-a refugiat din Soroca natală în România. În iunie 1951 întreaga familie a fost deportată din Banat în Bărăgan unde aveau să rămână timp de cinci ani. După 1989 Vasile Fantaziu a fost membru activ al Asociaţiei foştilor deportaţi în Bărăgan din Timişoara, fiind până în ultima clipă secretar al asociaţiei.

Într-un interviu realizat de Ileana Mateescu în 2017, pentru Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, Vasile Fantaziu a povestit cum a ajuns din Basarabia în România.

„Tata a fost deportat în Siberia în ’40, singur, capul familiei. S-a întors după câteva luni, în 1941, pentru că a reuşit să evadeze din coloana de deportaţi, practic nu a mai ajuns în Siberia. Apoi noi ne-am refugiat în 1944 în România. Familia noastră era formată din: mama, Maria, tata, Constantin şi patru copii. Eram copil. Am plecat din Basarabia din cauza războiului. Tata a fost cu ideea. N-am luat nimic, doar strictul necesar”, a povestit Fantaziu.

Vasile Fantaziu alături de deţinuţii politic Teodor Stanca şi Octav Bjoza FOTO memorialsighet.ro
 

„Erau şase garnituri. Numai basarabeni, vreo opt sute de familii, plus macedoneni, plus nemţi"

În primă fază s-au stabilit în judeţul Gorj, la Polovragi, unde au stat până în 1945. Guvernul Petru Groza a făcut reforma agrară şi au fost împroprietăriţi toţi refugiaţi în Banat. Astfel a primit şi familia Fantaziu cinci hectare, în Jimbolia (Timiş). Şi apoi, în 1951, a urmat deportarea în Bărăgan.

„În 1951 eram elev la Timişoara. M-am dus în vacanţă chiar de 16 iunie. Auzisem ceva – totuşi aveam nouăsprezece ani – că e armată, că e poliţie, soldaţi, dar nu ştiam despre ce e vorba. Duminică, de Rusalii, m-am dus la bal,  nu mă gândeam că peste câteva ore…Când am venit de la bal ne-am culcat frumos, duminică. Toată familia era acasă, afară de fratele şi sora, care sora a fost repartizată la Piteşti. Iar fratele era la Câmpulung Moldovenesc student. Ei au scăpat. Pe la ora trei noaptea, a bătut la poartă cineva. Tata având experienţa din timpul ocupaţiei sovietice, n-a dat drumul. Atuncea, cu unchiul şi cu tata, am fugit, ne-am ascuns în grădină. Mama le-a data drumul. Erau un soldat şi un miliţian. Nu ne-au spus că ne deportează. Şi au spus că în patru ore să fim gata. Aveam căruţă, aveam cai, dar nu a luat nimic tata cu el. A lăsat totul acolo acasă. N-am luat nimic. Ne-au dus la gară cu căruţa, cu o căruţă străină, ne-a pus în vagon. Erau şase garnituri. Numai basarabeni, vreo opt sute de familii, plus macedoneni, plus nemţi. Pe noi ne-au dus şi ne-au băgat în vagon şi nu am mai avut voie să ieşim de acolo. A doua zi am şi plecat. Tata a crezut că ne duce direct în Rusia, în Siberia, în Uniunea Sovietică. Până la urmă ne-a dus în Bărăgan”, a mai povestit Fantaziu.

Trenul s-a oprit la staţia Bărăgani, atunci Raionul Feteşti, unde au fost nevoiţi apoi să trăiască, în plin câmp. 

Vă mai recomandăm să citiţi:

Bănăţenii deportaţi în Bărăgan au dus cu ei ordinea, hărnicia, dragostea pentru pământ şi au dat viaţă unui ţinut sterp

Cum au înfruntat „Marele Viscol”, din februarie 1954, deportaţii bănăţeni din Bărăgan

Cumplita noapte de Rusalii - 60 de ani de la deportarea în Bărăgan

Spovedania zilnică a unui condamnat la moarte naturală: „Destin de oameni fără ţară şi fără viitor“