Birjele, taxiurile de altădată. Care era preţul unei trăsuri cu roţi de cauciuc, felinare, scaune bune şi cu tapiţerie
0La începutul anilor 1900, în Timişoara a apărut moda birjelor, trăsuri special amenajate pentru transportul pasagerilor în oraş. Cel mai renumit baricant de birje din Timişoara a fost Iuliu (Gyula) Kardos.
Fabrica lui Kardos din cartierul Fabric producea, anual, 100-120 de trăsuri, iar pe lângă Ungaria, pieţele de desfacere erau în România, Serbia şi Bulgaria.
După unirea Banatului cu România, Kardos şi-a continuat activitatea, devenind principalul producător de trăsuri din Transilvania. Preţul unei trăsuri marca Banat-Rotund, cu roţi de cauciuc, felinare, scaune bune şi cu tapiţerie din postav albastru de calitatea I, costa 74.000 de lei. Cele cu roţi de fier costau cu 10.000 de lei mai puţin.
Din documentele vremii, aflăm că birjarul trebuia să aibă un certificate special. Trebuia să aibă minim 17 ani, să nu fi avut probleme cu poliţia, să aibă un aspect fizic plăcut şi să fie îmbrăcat cu bun gust. Era obligatoriu să ştie să mane caii şi să recunoască străzile din oraş. Birjarii beţi şi cei care chinuiau caii erau pedepsiţi.
În căruţă nu puteau urca mai mulţi de patru adulţi. Birjarul avea voie să transporte persoane care suferă de boli contagioase doar cu recomandări special, iar transportul morţilor era interzis.
Birjarul nu avea voie să fumeze şi trebuia să aibă o atitudine civilizată cu publicul. Birjele-taxi aveau aparate de taxare. Birjele au rămas în circulaţie în Timişoara până spre finalul anilor ‘50. Programul de funcţionare era între 6-21, în perioada 1 martie - 31 octombrie. Pe timpul iernii, între 7-17. O oră la prânz era obligatorie pentru adăparea cailor.
Foto: Colecţia Lucian Muntean
Citiţi şi:
FOTO Un Ford Mercury Monarch fabricat în 1979 face furori pe străzile Timişoarei