Ce prevede crezul familiei de penticostali Bodnariu despre creşterea copiilor. Cum au ajuns penticostalii să fie „sectanţi” pentru români

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Marius şi Ruth Bodnariu sunt membri ai Cultului Creştin Penticostal FOTO Facebook
Marius şi Ruth Bodnariu sunt membri ai Cultului Creştin Penticostal FOTO Facebook

Cazul familiei penticostale Marius şi Ruth Bodnariu, din Norvegia, rămase fără cei cinci copii luaţi de autorităţi, a adus în discuţie şi chestiunile legate de crezul şi practicile cultului penticostal. Defăimările la care au fost supuşi penticostalii în timpul regimului comunist se resimt şi astăzi, când mulţi îi consideră pe penticostali „sectanţi”, deşi Cultul Penticostal e recunoscut legal în România.

Mişcarea penticostală a pătruns pentru prima dată în România în anul 1921, printr-o familie de ţărani români, Gheorghe şi Persida Bradin, din Păuliş, judeţul Arad.  Prin intermediul unei broşuri intitulate „Adevărul biblic”, cei doi soţi primeau ştirea că în Statele Unite, există o mişcare religioasă bazată pe reactualizarea doctrinelor creştine cu privire la botezul cu Duhul Sfânt şi vindecări divine. Pentru Bersida Bradin, bolnavă de tuberculoză şi hidropizie, pentru care medicii nu aveau un leac, vestea că mai există o posibilitate, şi anume vindecarea prin credinţă, a adus speranţă. Cei doi soţi s-au rugat pentru vindecarea femeii, care s-a făcut bine. Gheorghe Bradin a trimis o scrisoare la adresa de pe broşura pe care o avea, iar în 10 septembrie 1922 se deschidea, la Păuliş, în judeţul Arad, prima biserică penticostală din România.

De-a lungul timpului, creştinii penticostali au avut de suferit din cauza credinţei lor, cultul penticostal fiind considerat o sectă. De altfel, inclusiv actuala ediţie a Dicţionarului Explicativ al Limbii Române (DEX)  defineşte termenul penticostal ca: „adept al unei secte creştine care a apărut iniţial în SUA şi s-a răspândit şi în Europa”. Din cauza sensului peiorativ pe care termenul „sectă” îl are, creştinii penticostali au avut de multe ori de suferit şi au fost catalogaţi „sectanţi”. 

De altfel, în 2011, Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului şi câteva organizaţii de apărare a drepturilor romilor au sesizat Academia Română cu privire la redefinirea termenilor „ţigan” şi „jidan”, obţinându-se promisiunea că „în viitoarele ediţii ale tuturor dicţionarelor elaborate de Institutul de Lingvistică, sub egida Academiei, vom introduce indicaţii care să nu lase loc unor interpretări discriminatorii, adoptând formulări de tipul (cu sens peiorativ, nerecomandat)”.

La rândul lor, creştinii penticostali i-au solicitat Academiei Române revizuirea termenului „penticostal” din DEX, arătând că referirile din DEX la unele culte neoprotestante „sunt tributare unei retorici discriminatorii şi jignitoare, moştenite din vremea regimului comunist, regim care a căutat să marginalizeze şi să discrediteze cu orice preţ fenomenul religios în general şi bisericile creştine în special”.

Cultul Penticostal a arătat că după cum sunt definiţi în DEX termenii „penticostal” şi „sectă” (comunitate religioasă desprinsă dintr-o religie mare (creştinism, islam, budismu etc.), în vederea practicării unui cult independent, bazat pe o doctrină proprie), reiese că penticostalii s-au desprins din creştinism, ceea ce este fals, inclusiv denumirea cultului fiind „Cultul Creştin Penticostal”.

Într-o adresă transmisă Academiei Române, Cultul Penticostal compară definiţia termenului penticostal din DEX cu cea din limbile engleză, franceză şi germană. „După cum se poate vedea cu uşurinţă, instrumentele de referinţă enumerate mai sus (n.r. în cele trei limbi) folosesc descriptori denotativi, corecţi din punct de vedere ştiinţific şi neutri în raport cu confesiunea descrisă: Pentecostal movement, various Christian religious bodies, various Christian groups, mouvements religieux protestants, mouvement pentecôtiste, religiösen Gruppen”, se arată în adresa adresată Academiei.

Pentru a arăta originea definiţiei pe care o are termenul „penticostal” astăzi, reprezentanţii cultului au arătat în adresa transmisă Academiei Române, definiţiile din Dicţionarul Limbii Române, ediţiile 1965 şi 1974, unde „penticostal” are următoarele referiri:

1974 - penticostal, -ă, s.m. şi f. Adept al unei secte creştine care, din cauza misticismului exagerat manifestat prin posturi severe şi servicii divine foarte lungi, ajunge la stări convulsive; (regional) tremurici. Penticostalii practică un misticism excesiv, izolîndu-se de societate.

1965 - penticostáli (gr. pentecoste „a cincizecea zi, rusaliile”), adepţi ai unei secte creştine apărute la începutul sec. al XX-lea în S.U.A. şi răspîndite în Mexic, Brazilia, Germania, ţările scandinave etc. P. practică un misticism excesiv, izolîndu-se de societate. Posturile severe şi lungimea serviciilor divine le provoacă stări convulsive, care le-au atras, la noi, porecla de „tremurici”.

Varianta propusă: penticostal, -ă, penticostali, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Adept al unei mişcări creştine apărute iniţial în SUA, la începutul sec. XX, şi răspândite ulterior în Europa, Asia, Africa şi America Latină. Mişcarea pune un accent deosebit pe botezul cu Duhul Sfânt (cf. Faptele Apostolilor, cap. 2) şi pe harismele (darurile Duhului Sfânt) descrise în epistola 1 Corinteni, cap. 12-14

Cine sunt, totuşi, penticostalii?

Potrivit recensământului din 2011, în România sunt peste 360.000 de creştini penticostali, reprezentând cel de-al patrulea cult creştin din punct de vedere al numărului de membri, după: ortodocşi, romano-catolici şi reformaţi. Printre cei 360.000 de creştini penticostali regăsim toate categoriile sociale şi profesionale. Din Cultul Penticostal fac parte inclusiv magistraţi. Potrivit unui reprezentant al Cultului Penticostal, magistratul care reprezintă România pe lângă Ministerul Justiţiei din Franţa, este penticostal. Cultul Creştin Penticostal din România are propriul Institut, la care se formează pastorii care îi slujesc ulterior pe credincioşi.

Rectorul Institutului Teologic Penticostal, Ioan Brie, a explicat pentru „Adevărul” care este crezul penticostalilor şi ce îi face diferiţi de ortodocşi, spre exemplu. „Ca element comun cu creştinii ortodocşi, noi mărturisim credinţa în Sfânta Treime, credinţa în Divinitatea Domnului Isus, faptul că este fiul lui Dumnezeu. Biserica Penticostală împărtăşeşte crezul de la Niceea - Constantinopol, crezul Ortodox, în totalitate”, a explicat pastorul.

Ce îi diferenţiază pe penticostali de ortodocşi? „Noi credem că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, autoritatea în probleme de credinţă şi de dogmă creştină aparţine în mod exclusiv Bibliei. Creştinii penticostali acceptă tradiţia, doar în măsura în care reflectă autoritatea Bibliei”, a explicat pastorul Ioan Brie. 

O altă diferenţă dintre penticostali şi ortodocşi vizează botezul. Creştinii penticostali nu fac botezul copiilor mici, ci „la vârsta responsabilităţii morale”. „De asemenea, noi socotim că închinarea şi rugăciunea trebuie îndreptată numai către Dumnezeu. Subliniem importanţa pe care Fecioara Maria şi apostolii au avut-o, dar credem numai în închinarea la Dumnezeu”, a mai arătat Ioan Brie, care a subliniat faptul că potrivit crezului penticostal, familia este o instituţie sacră, este unirea dintre un bărbat şi o femeie, divorţul fiind acceptat doar în cazul infidelităţii. „Nu suntem de acord cu avortul, cu căsătoriile de tip homosexual, cu concubinajul”, a mai arătat pastorul.

Vorbirea în limbi: „Nu e o manifestare generalizată”

O particularitate a Cultului Penticostal este credinţa că darurile Duhului Sfânt le sunt date credincioşilor, la fel ca pe vremea apostolilor Domnului Isus, manifestarea profeţiei şi a vorbirii în limbi, făcând parte din acest crez. Ce este şi cum se manifestă vorbirea în limbi? „În Biserica Pentincostală se mărturiseşte crezul Dumnezeu lucrează în prezent, prin Duhul Sfânt, aşa cum a lucrat şi în vremea apostolilor. Asta înseamnă că în Biserica Penticostală se regăseşte harisma vorbirii într-o altă limbă, vorbire spontană, pe care credinciosul nu o cunoaşte. Precedentul biblic al acestei manifestări este experienţa apostolilor, din Ziua Cincizecimii, potrivit Faptele Apostolilor, cap. 2. Această manifestare nu este o manifestare exaltică ce elimină raţiunea sau liberul arbitru. Nu este o manifestare generalizată şi e rânduită, potrivit crezului Penticostal, acelora care primesc Duhul Sfânt. Aceste experienţe nu sunt impuse nici măcar adulţilor. Nu este ceva care se învaţă aşa încât cineva să fie supus unui proces de învăţare, ci este un dar duhovnicesc care este dat de Dumnezeu în chip spontan celui care crede”, a mai precizat pastorul.

Emil Meştereagă, lector la Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti a explicat, la rândul său, pentru „Adevărul”, practica ungerii cu undelemn pentru vindecare, subliniind că creştinii penticostali nu refuză tratamentul medical, mulţi penticostali fiind medici. „Credem în vindecarea în vindecarea supranaturală sau miraculoasă făcută de Dumnezeu, fie ca răspuns la rugăciune, fie ca practică a ungerii cu undelemn şi rugăciune (n.r. Taina Maslului din Biserica Ortodoxă). În acelaşi timp, nu socotim că vindecarea divină are menirea să înlocuiască medicina şi oamenii nu sunt încurajaţi să refuze investigaţiile medicale şi tot ce presupune tratamentul medical. Mulţi credincioşi din Biserica Penticostală sunt medici, unii chiar pastori. De asemenea, cu totul diferit faţă de cum s-a vehiculat uneori, credincioşii penticostali cred în îndatoririle civice, acceptând îndeplinirea serviciului militar. Avem credincioşi penticostali care servesc ţara ca militari sau poliţişti, unii având chiar grade superioare”, a arătat Emil Meştereagă.

Disciplinarea copiilor

La solicitarea „Adevărul”, Emil Meştereagă şi Ioan Brie au explicat care este crezul penticostal, cu privire la educarea copiilor, inclusiv prin aplicarea unor corecţii fizice. „În primul rând educaţia copiilor porneşte de la premiza excluderii oricărei disciplinări fizice. Noi propovăduim faptul că nici abuzul emoţional al copiilor nu este permis. Ideea de disciplină prin corecţii fizice este acceptată numai în cazul unor situaţii limită. Îndrumarea pe care le-o dăm părinţilor este, conform învăţăturii biblice, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri (Proverbe)”, a explicat Emil Meştereagă.

„În timp ce respingem abuzul fizic sau emoţional asupra copiilor, susţinem potrivit învăţăturii Sfintei Scripturi, că Dumnezeu le-a încredinţat părinţilor autoritatea asupra copiilor. În învăţătura creştină, copiii aparţin familiei, nu aparţin statului. Noi credem că în familie, părintele are autoritate asupra copilului, lăsată de Dumnezeu, autoritate care trebuie exercitată în dragoste. Nu credem că indulgenţa extremă faţă de copil şi răsfăţul este calea cea bună. Orientarea pe care Norvegia o promovează în educaţia copilului, prin politica Barnevernet, crează premisele unui fel de „dictatură” a copilului asupra părintelui”, a arătat pastorul Ioan Brie.

Într-o emisiune la postul de televiziune creştin Credo TV, dedicată cazului Bodnariu, pastorul penticostal Cristian Ionescu, care locuieşte în SUA, şi este un apropiat al familiei Bodnariu, fiind şi iniţiator al protestelor de susţinere a familiei a explicat viziunea creştinilor penticostali cu privire la educarea copiilor.

Religia pentru unii a devenit o propoziţie, ceva abstract. Religia este un set de valori. Când este vorba de educaţia copiilor, Biblia, care stă la temelia religiei noastre şi care ne dă convingerile noastre religioase, că o religie generează convingeri, principii, valori, este şi faptul că trebuie să ne creştem copiii în cunoştinţă de Dumnezeu. În momentul în care eu mi-am crescut copiii în aceste principii, o componentă este disciplina. Că le place sau nu funcţionarilor, politicienilor, presei sau postmoderniştilor, Cuvântul Lui Dumnezeu spune că un părinte care cruţă nuiaua îşi urăşte copiii (n.r. Proverbe). Noi nu promovăm abuzul la nivelul la care să li se rupă oasele copiilor, să fie zgâriaţi, învineţiţi sau să i se pună copiilor în pericol viaţa, dar trebuie să înţelegem că acest sistem de disciplină este parte din dimensiunea şi convingerile religioase ale familiei creştine”, a spus pastorul Ionescu.

În emisiunea dedicată cazului Bodnariu, pastorul Ionescu a mai spus că Marius Bodnariu a recunoscut că şi-a disciplinat copiii, tocmai în baza principiilor creştine pe care le are. „În momentul în care aceşti părinţi sunt ireproşabili, sunt educaţi, au o reputaţie excepţională chiar şi în Norvegia. Marius a spus că şi-a dozat şi măsurat forţa în disciplinarea copiilor la fel ca atunci când se joacă cu ei. Pentru că statul norvegian intervine în familie şi obligă familia să crească aceşti copii, nu după principiile lor religioase, care au un cuvânt de spus în modul în care sunt educaţi copiii, acest caz, în forma lui simplificată, este un caz de persecuţie religioasă”, a arătat pastorul care a subliniat modul în care Serviciul de Protecţie a Copilului din Norvegia acceptă declaraţiile lui Marius Bodnariu atunci când spune că şi-a disciplinat copiii prin corecţii fizice, dar nu acceptă când Bodnariu spune că acestea au fost dozate în aşa fel încât să nu le producă copiilor o traumă.  

Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite