Ce sunt testele rapide pentru depistarea COVID-19. Marja de eroare este de 30%

Testele moleculare sunt singurele relevante sută la sută în depistarea COVID - 19 Foto Shutterstock

Mai multe spitale din România au achiziţionat teste rapide pentru depistarea infecţiilor cu coronavirus. Un specialist consultat de „Adevărul“ a explicat diferenţa dintre testele rapide, care au o marjă de eroare de 30%, şi cele moleculare.

Sistemul electronic de achiziţii publice SICAP arată că în ultimele zile mai multe spitale din România au achiziţionat kit-uri de testare rapidă a infecţiilor cu coronavirus. Inclusiv Nuclearelectrica a cumpărat 1.520 de teste rapide pentru COVID - 19, la preţul de 32 de lei bucata. Concret, pentru cele 1.520 de teste Nuclearelectrica a plătit unei firme specializate în furnizarea de echipamente medicale suma de 48.640 lei. 

Prof. dr. Maria Puiu, şeful Disciplinei de Genetică de la Universitatea de Medicină şi Farmacie (UMF) Victor Babeş din Timişoara a explicat pentru „Adevărul” diferenţa dintre testele rapide şi testele moleculare, realizate în laborator cu ajutorul apartelor Real-Time PCR.

Marja de eroare a testelor rapide

„Testele rapide, pe lângă faptul că ne dau un rezultat mai rapid, au un alt principiu. Se pot aplica doar la persoane la care presupune măcar patru zile de contact cu coronavirusul astfel încât să presupunem că vom avea un bolnav pozitivat. Practic, prin testul rapid măsurăm nivelul imunoglobulinelor, nu foarte specific. Tocmai aici este problema. Testul rapid are o sensibilitate cam de 70%. Are rezultate fals positive sau fals negative în 30% din cazuri”, a explicat prof. Maria Puiu.

Specialista a explicat astfel că marja de eroare a testelor rapide este de 30 la sută. „Şi din punct de vedere al anchetei epidemiologice, poate nu ştie dacă a fost contact acum opt zile sau acum o zi. Putem să nu nimerim exact în perioada în care creşterea anticorpilor să ne pozitiveze testul”, a mai explicat Maria Puiu. Şefa Disciplinei de Genetică de la UMF a arătat şi care ar trebui să fie paşii în cazul în care, într-un spital oarecare, este realizat un test rapid, iar acesta este pozitiv. „Spitalul trebuie să anunţe DSP-ul, să dea răspunsul testului pozitiv şi, cel mai probabil, pacientul va fi analizat din punct clinic şi epidemiologic să se vadă dacă intră în categoria celor care necesită testare moleculară”, a mai declarat profesorul timişorean.

Testele moleculare - relevante 100%

Potrivit specialistei din Timişoara, părerile sunt împărţite între specialişti cu privire la realizarea unor teste rapide în masă. „Noi trebuie să avem un test cu sensibilitate de sută la sută. Vă daţi seama ce responsabilitate e. Crezi că e negativ şi îi dai drumul în populaţie sau crezi că e pozitiv şi îl pui între bolnavi (n.r. în cazul testării rapide). Pentru screening, ca o primă testare, testul rapid poate fi interesant dacă, să sperăm că nu se va întâmpla, vom avea foarte multe cazuri deodată, dacă va exploda epidemia şi la noi ca în Italia”, a mai declarat specialista în genetică, potrivit căreia singurele relevante sută la sută sunt testele moleculare, aşa numite teste PCR.

„Spre deosebire de testele rapide, testele foarte specifice care pun în evidenţă constituţia genetică a coronavirusului 19 sunt testele genetice, PCR-ul. Metoda este foarte sensibilă şi foarte precisă. Ea permite identificarea calitativă şi cantitativă a virusului, pe când metoda rapidă ne spune că au crescut imunoglobulinele, dar nu ştim din dacă din cauza coronavirusului sau din cauza altui germene. PCR-ul este foarte specific, extrage ARN-ul şi pune în evidenţă specificul genetic al acestui virus. E o problem vitală să încadrăm pacientul corect, să ştim dacă are sau nu are”, a mai declarat prof. Maria Puiu.