Cum au ajuns evreii şi germanii „marf㐓 de export în România comunistă. Sute de milioane de dolari, profitul regimului

0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Arhivă
FOTO Arhivă

Vânzarea etnicilor evrei din România a început sub comanda lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi a fost continuată „cu succes“ de către Ceauşescu, care a scos la vânzare şi etnicii germani din Transilvania şi Banat.

Ion Mihai Pacepa, fostul consilier personal al lui Nicolae Ceauşescu, general, director adjunct al Departamentului de Informaţii Externe şi Secretar de Stat în Ministerul de Interne, scrie în cartea „Orizonturi Roşii” despre modul în care Nicolae Ceauşesescu şi Securitatea făceau negoţ cu evreii şi germanii din România. 

“Petrolul, evreii şi germanii trebuie să devină mărfuri prioritare la export pe valută forte”. Pacepa susţine că acesta a devenit unul dintre sloganurile preferate al lui Ceauşescu.

“Ceauşescu a continuat să-mi dea instrucţiuni în legătură cu modul în care să storc cât mai mulţi bani din Israel şi Germania de Vest”, scrie Pacepa.

Emigrarea evreilor a fost multă vreme o povară pentru regimul comunist, iar numărul mare de evrei care cereau să părăsească România comunistă a reprezentat o pată neagră pe reputaţia ei. Totul a început în timpul conducerii lui Gheorghe Gheorghiu- Dej.  

“La sfârşitul anilor ’50, un om de afaceri britanic, Henry Jacober, care avusese legături comerciale cu România şi era recrutat de DIE, i-a transmis ofiţerului său de legătură Gheroghe Marcu că a informat serviciul de spionaj israelian, Mosad, despre faptul că lucra informativ pentru DIE şi că Mosad ne transmitea prin el un mesaj extrem de secret. Mesajul: guvernul isaelian era gata să plătească guvernului român o anumită sumă de bani, confidenţială, pentru fiecare evreu lăsat să plece. Condiţia: trocul să fie păstrat secret şi să fie cunoscut doar de câteva persoane special desemnate din serviciile de spionaj ale celor două ţări”, susţine Pancepa. Henry Jakober s-a născut la Satu Mare, în anul 1900, pe atunci în Ungaria. 

Ministerul de Interne a devenit cel mai mare producător de carne din România
 

Iniţial, Bucureştiul a respins propunerea, pe care a considerat-o o provocare. Henry Jacober a venit cu o altă propunere. El a promis construirea de către statul evreu a unei ferme de pui automatizate în România, gratis, dacă 500 de familii de evrei vor avea permisiunea să plece. 

image

Dej a primit aprobarea lui Hruşciov şi curând o fermă de pui modernă a fost construită cu discreţie la Periş, în apropiere de Bucureşti, pe un teren care aparţinea Ministerului de Interne.

“Dej a vizitat ferma, i-a plăcut, a aprobat 500 de vize de ieşire pentru evrei şi a cerut să se construiască încă cinci ferme de pui. La sfârşitul anului 1964, Ministerul de Interne a devenit cel mai mare producător de carne din România. Poseda ferme de pui, ferme de curcani şi ferme de porci, producând zeci de mii de animale pe an, câteva ferme de vite şi alte ferme numărând aproximativ 100.000 de oi - toate prevăzute cu abatoare automatizate, congelatoare şi instalaţii de împachetare a cărnii. Pentru transportul cărnii, MAI a coordonat un parc de autocamioane TIR frigorifice marca Mercedes. La începutul anului 1965, o fabrică de fulgi de porumb construită de firma Kellog’s s-a adăugat sectorului alimentar al MAI”, a mai scris Ion Mihai Pacepa în “Orizonturi roşii”.

Expoziţia evreilor din Timişoara FOTO

Conform lui Pacepa, toate aceste ferme şi fabrici de produse alimentare au fost plătite de Mosad, prin Henry Jakober, în schimbul vizelor de ieşire pentru evreii din România. 

Mâna de lucru era asigurată în mare măsură de deţinuţi politici, în rândul cărora erau destui ingineri şi veterinari. “Dacă nu poţi găsi în închisoare oamenii care îţi trebuie, arestează-i pe cei de care ai nevoie şi foloseşte-i”, era răspunsul lui Dej, atunci când ministrul de interne de atunci, Alexandru Drăghici, se plângea că are nevoie de mai multă forţă de muncă. 

“Unul dintre adjuncţii ministerului de Interne, generalul Alexandru Dănescu, a avut sarcina exclusivă de a coordona aceste ferme, a căror producţie era destinată exportului în Occident. Începând cu anii ’60, numărul anual de vize de emigrare date evreilor români depindea în întregime de oăle, puii, curcanii, porcii, vitele şi fulgii de porumb ce se exportau în Occident”, a mai scris Paceapa.

Mosad şi DIE au adus, prin contrabandă, mii de purcei din Danemarca

În 1965, prin înţelegerea dintre Jakober şi Marcu, a început creşterea porcilor din rasa Danish Landrace, scoşi prin contrabandă din Danemarca, vii şi necastraţi, de Mosad.

“Timp de şapte ani, Mosad şi DIE au adus, prin contrabandă, mii de purcei din Danemarca. Aceştia erau anesteziaţi şi transportaţi la început în automobile diplomatice, apoi în valize diplomatice special, iar în cele din urmă în mari camioane TIR protejate de sigilii diplomatice. Când am părăsit România, MAI producea 50.000 de porci Landrace pe an, toţi exportaţi în Occident în chip de şuncă şi jambon”, a povestit Pacepa.

image

Afacerea era ţinută în mare secret. Ceauşescu a aflat de ea de abia după ce a venit la putere, în 1965, după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, susţine Pacepa. Deşi iniţial era scandalizat de acţiune şi l-a demis pe Marcu, după doar doi ani, Ceauşescu s-a răzgândit. L-a reinstalat pe Marcu în DIE şi i-a dat ordin să ia din nou legătura cu Jakober. Ceauşescu nu mai dorea troc cu animale, ci valută forte.

“Cooperarea cu Mosad a devenit şi mai secretă. Datorită funcţiei pe care o aveam, eram printre foarte puţinii care ştiau de ea. După ce Jacober a murit de cancer, Yitzhak Yesahanu a devenit noul partener în înţelegerea confidenţială. Era un ofiţer conspirat al Mosad născut în România, care deţinea şi funcţia de director adjunct al agenţiei pentru imigrare”, continuă Pacepa.
 

Ceauşescu dorea valută forte

Noua înţelegere prevedea că România va fi plătită cu o sumă de bani gheaţă pentru fiecare evreu căruia i se permitea să emigreze, în funcţie de vârstă, nivel de instruire, profesie, slujbă şi statut familial. În 1978, suma de plată era între 2.000 şi 50.000 de dolari de persoană. Au fost câteva cazuri în care lui Yeshanu i s-a cerut să plătească sume care ajungeau până la 250.000 de dolari. Întâlnirile între Marcu şi Yeshanu aveau loc lunar în ambasadele României din Germania de Vest, Austria şi Elveţia.

“În decursul anilor, înţelegerea dintre Marcu şi Yeshanu a adus Bucurştiului milioane de dolari, precum şi numeroase credite avantajoase acordate pe termen lung de către diverse bănci occidentale. La sfârşitul lui 1977, Ceauşescu a hotărât să obţină un nou beneficiu din comerţul său cu oameni: prin Marcu, el a cerut Mosadului să-i furnizeze mostre de arme occidentale, în schimbul creşterii numărului de emigranţi evrei”, a explicat Pacepa.

Ion Stanescu si Ion Mihai Pacepa FOTO Lucia Hossu Longin - Fata in fata cu generalul Pacepa

Încurajat de rezultatele vânzării evreilor (peste 100.000 de persoane vândute) Ceauşescu a ordonat DIE să iniţieze o operaţiune similară pentru vânzarea etncilor germani. România avea aproximativ un milion de etnici germani la acea vreme. 
 

Ion Mihai Pacepa a fugit din România în anul 1978, în America. Zece ani mai târziu a publicat cartea „Orizonturi Roşii“, demascând astfel sistemul crimei organizate condus de Partidul Comunist Român şi Securitate. 


Citeşte şi: 

Mărturiile şvabilor vânduţi de Ceauşescu Germaniei. Cât era şpaga cerută de securişti şi ce a făcut fostul dictator cu miliardele de mărci

„Paşaport pentru Germania“, cum a vândut Ceauşescu ca la piaţă un sfert de milion de cetăţeni ai României


Povestea uzinei ultrasecrete de diamante a lui Ceauşescu. „DIE să le vândă în secret, aşa cum procedează şi cu cocaina“

Saga unei familii de şvabi din Săcălaz: vânduţi de Ceauşescu, şi-au răscumpărat casa după 20 de ani, când fiica lor a venit să studieze în România

Cum au fost vânduţi evreii români de către comunişti în schimbul porcilor, vitelor şi ovinelor: „Evreii, germanii şi petrolul sunt cea mai profitabilă marfă“

Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite