Cum a ajuns Timişoara capitala regatului Ungar în urmă cu 700 de ani. Carol Robert I va avea de Ziua Europei bust pe Aleea Personalităţilor

De Ziua Europei, în 9 mai, pe Aleea Personalităţilor din Parcul cebntral, se va inaugura bustul lui Carol Robert de Anjou.

Unul din evenimentele care vor avea avea loc în cadrul Zilei Europei, în 9 mai, la Timişoara, este legat de dezvelirea bustului lui Carol Robert de Anjou. Busutul se alătură personalităţilor din Parcul Central, iar iniţiativa aparţine Asociaţiei Femeilor Maghiare din Timişoara. Pe lângă oficialităţile locale, la eveniment va participa şi Mile Lajos-consul general al Ungariei la Cluj şi dr.Raffay Ernő, profesor universitar şi istoric din Budapesta.

Carol Robert îşi mută reşedinţa la Timişoara 

Fiind aşezată într-un punct strategic, de unde putea fi controlată o mare parte a Câmpiei Banatului, atât

Timişoara cât şi funcţia de comite de Timiş devin din ce în ce mai importante. Timişoara primeşte un impuls deosebit în timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou care în urma vizitei sale din 1307 ordonă construirea unui palat regal, pe locul unde este acum Castelul Huniazilor construit de Ioan de Hunedoara. 
 

În timpul anarhiei feudale, acesta chiar îşi va muta capitala la Timişoara. Stabilirea curţii regale în acest loc a determinat o creştere demografică a aşezării, dar importanţa ei devine şi comercială şi politică. 

Timişoara devine capitala regatului ungar pentru o perioadă de 8 ani, între 1316-1323. 

Oraşul este vizitat prima dată de către Carol Robert I în anul 1301. De aici Robert pândeşte pe rivalul său Otto, aspirant la tronul Ungariei şi caută, prin abilă diplomaţie, să atragă de partea sa nobilimea din această regiune. Carol Robert, primul din dinastia Anjou din Ungaria, succesor al lui Andrei al III-lea, a venit la Timişoara, unde a aşteptat consolidarea puterii sale. 

„Carol Robert a pregătit fortificaţiile şi refacerea cetăţii de pământ de la Timişoara încă din 1307. Apoi a ridicat un casetl. În 1316 a fost destul de strâmtorat în centrul Ungariei, la Buda. O parte din marii oligarhi nu l-a acceptat ca rege. Aşa că a ales un loc mai sigur. Cetatea a fost apărată de mlaştini şi de cumani, de care s-a înconjurat şi Carol. Cumanii erau credincioşii lui. Carol Robert a făcut reforme serioase în Ungaria, pe plan fiscal, a ridicat o nouă nobilime. În perioada lui, Timişoara s-a dezvoltat enorm, practic a fost adusă viaţa în cetate”, a declarat istoricul timişorean Ioan Szekernyes. 

Revine apoi în 1310 după încoronarea sa de la Szekesfahervar. Timişoara urmând să fie capitala regatului Ungar, până când Carol Robert îşi mută reşedinţa la Visegrad. 

A construit cetatea de piatră şi palatul

Pe vremea Arpadienilor, Timişoara avea statut de cetate (castrum, nu civitas), iar conducătorul acestuia era numit castelan (castellanus). Pe vremea lui Carol I, cetatea de pământ este reconstruită din patră, lângă ea se construieşte şi un palat, iar în jur împrejur s-au trasat suburbiile, Palanca Mică şi Palanca Mare. Rege însuşi inspectează lucrările din perioada 1313-1315.

„Cu meşteri italieni pricepuţi, zideşte un palat regal, luxos şi solid întărit. Deodată cu regele vine la Timişoara şi o parte din nobilimea mai de seamă, partizană regelui. Prin Timişoara trec, în aceste zile de splendoare, o mulţime de episcopi, călugări, notabilităţi, nobili. Fastul de la curtea regală mistuie o sumedenie de bani, ceea ce face ca regele să confişte de la capitulii episcopali veniturile numite <vita canonica>”, a scris Nicolae Ilieşiu, în “Timişoara- Monografie istorică”.

Cetatea era înconjurată de apă şi se situa în zona străzilor Bocşa-Bolyai-Alba Iulia-Piaţa Huniade. 

Pe aşa zisa Insulă, pe celalalt mal al unui braţ îngust al Timişului, unde azi se afla Castelul Huniazilor, se ridica palatul lui Carol. Era format dintr-o clădire principală şi un turn. Mai târziu, pe acest loc şi-a construit Iancu de Hunedoara castelul.

„Mutându-se la Timişoara, Carol Robert se îngrijeşte de înfrumuseţarea noii sale reşedinţe. În oraş vin funcţionari, comercianţi, domni feudali, vasali. În jurul cetăţii se stabilesc iobagi şi vilanii”, mai descrie Ilieşiu atmosfera de atunci.

A avut patru soţii la Timişoara

Cele patru soţii ale regelui Carol Robert au locuit la Timişoara. Trei dintre ele au murit aici: Maria, fiica principelui Galiţiei şi Lodomeriei, Maria von Beuthen şi Teschen, Beatrix de Luxemburg, şi fiica lui Henric al VII-lea. Cea de a patra regină a fost Elisabeta Piast, fiica regelui polon Vladislav Lokietek I, mama regelui Ludovic I.

„Prima soţie a lui Carol Robert, Maria, neputând suporta clima de aici şi fiind prea debilă, moare în 19 decembrie 1315. În Cronica pictată de la Viena, se spune că Doamna Maria, fiica Ducelui Casimir, şi-a sfârşit fericită zilele vieţii sale la Timişoara şi a fost băgată în sânul pământului în Alba Iulia. Ceea ce contribuie la grabnicul sfârşit al reginei a fost purtarea scabndaloasă şi necredinţa lui Carol Robert faţă de soţia Maria, necredinţă care a mers atâr de departe, încât în timpul cât era regina bolnavă, regele o aduce la palatul din Timişoara pe Elisabeta, fiica lui Csaki, o femeie de-o frumuseţe răpitoare. Cu Elisabeta Csaki a avut un fiu, care mai târziu ajunge episcop de Raab, şi o fată, Katalin, căsătorită cu prinţul Henric II de Schweidntz”, mai scrie Petru Ilieşiu.

În 1319, moare la Timişoara şi Beatrix, ea fiind înmormântată în catedrala catolică din Oradea. Ultima soţie a lui Carol Robert, Elisabeta Piast petrece doar puţin timp în palatul regal de la Timişoara.    

„Din căsătoria cu Elisabeta, la un an s-a născut moştenitorul tronului care însă înainte de împlinirea vârstei de un an, moare, fiind înmormântat în biserica din Alba Regală. Unii istorici susţin, dar fără niciun temei, că ar fi înmormântat în biserica minoriţilor din Timişoara”, mai scrie Ilieşiu.

Acte emise de rege de la Timişoara

Carol Robert emite din Timişoara la 16 semptembrie 1316 actul prin care permite negustorilor străini să facă comerţ în Ungaria, dându-le scutire de orice taxă vamală. Alte diplome importante semnate la Timişoara sunt: în 1317 dispune capitlului de Cenad să întroducă în posesiunea moşiei Peel, pe Ioan fiul lui Petru de Pobda; în 1319 Regina Beatrix opreşte încasarea taxelor pe teritoriul insulei Margareta; în 1323 regele confirmă intrarea proprietăţilor Phylupteluke şi Rygachteluke (Recaş) în posesia lui Saar. 
 

Carol Robert urmează să mute capitala la Visegrad, apoi la Buda. Regele mai vine în două râjnduri la Timişoara. Odată în 1330, când porneşte expediţia contra voievodului Basarab din Ţara Românească – din care regele de abia scapă cu viaţa.
 

A doua oară Carol Robert vine la sărbătoarea Crăciunului din anul 1332, pentru ultima dată la Timişoara. După moartea regelui din anul 1342, palatul regal din Timişoara ajunge bun al coroanei, iar regii şi presoanele princiare, în timpul şederii lor prin Timişoara, locuiesc în palatul regal.