EXCLUSIV Case de la Stat pentru magistraţi la preţuri de nimic, în condiţii dubioase. Apartament  cumpărat cu 4.500 de dolari, în rate pe 10 ani

Mafia imobiliară din Timişoara s-a dezvoltat în ultimii ani la cote inimaginabile, fără ca vreun „greu” din primărie să răspundă. O explicaţia poate fi şi un document emis în 1998 care permitea, contrar legii, vânzarea unor locuinţe ieftine către magistraţi. Printre beneficiari se află şeful procurorilor din Timiş, Vasile Bâc şi şeful DNA Timişoara, Tamaş Shiffbeck. Afacerea este anchetată acum de Guvern.

Clanurile de rromi din Timişoara au pus mâna în ultimii 20 de ani pe zeci de imobile din centrul Timişoarei, acţionând de multe ori prin teroare şi ilegalităţi. Autorităţile Statului nu au fost în stare să stopeze fenomenul, iar una din explicaţii stă în faptul că printre cei care au cumpărat apartamente la preţuri de nimic, pe baza Legii 112, în condiţii dubioase, sunt şi judecători, procuori sau foşti şefi din Poliţie.

Totul a început în 1995, când a fost aprobată legea 112, care permitea vânzarea locuinţelor naţionalizate de comunişti şi aflate în proprietatea Statului către chiriaşii care le ocupau. Legea prevede clar că apartamentele pot fi vândute „numai chiriaşilor care, având un contract de închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentele la data intrării în vigoare a legii”. Cu toate acestea, Primăria Timişoara a vândut apartamente şi persoanelor care au încheiat contracte de închiriere mult după intrarea în vigoare a legii.

Surse din Primăria Timişoara au declarat că printre beneficiarii vânzărilor de apartamnte pe Legea 112 sunt fostul şef al Poliţiei Timiş, Săndel Palade, fostul şef al DNA Timişoara, Vasile Speriusi, fostul şef de la SIPI („Doi şi un sfert”) Timiş, Dorel Andraş sau şeful Parchetului Militar din Timişoara, Radu Ilina. Condiţiile în care aceştia au cumpărat sunt verificate acum de Corpul de Control al Guvernului.

Procurorii-şefi printre beneficiari

Două contracte de vânzare a unor locuinţe pe Legea 112 arată că printre beneficiarii unor locuinţe ieftine în condiţii suspecte sunt actualul prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, Vasile Bâc, şi şeful DNA Timişoara, Tamaş Şhiffbeck. Documentele arată că Shiffbeck a devenit chiriaş în 22 noiembrie 1999 şi a cumpărat apartamentul două săptămâni mai târziu, în 9 decembrie 1999. Pentru apartamentul situat pe strada Mureş, cu trei camere şi o suprafaţă de 62 de metri pătraţi, a fost stabilit un preţ de aproximativ 83 de milioane de lei vechi, echivalentul a 4.500 de dolari, la cursul de la data încheierii contractului.

Înţelegerea prevedea achitarea unui avans de 24 de milioane, iar diferenţa plătită pe o perioadă de 10 ani cu o rată lunară de 942.500 de mii de lei (94 de lei noi), din care 483.000 de lei rata şi 459.000 de lei dobânda. „La momentul respectiv făceam parte dintre persoanele care puteau intra în posesia unei locuinţe cu singura condiţie să nu fi avut în proprietate sau să nu fi vândut în ultimii ani o locuinţă nu numai în Timişoara, ci oriunde în ţară. Mă încadram aici. Luasem legătura cu conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara. La vremea respectivă era o preocupare de a-i ajuta pe procurorii care stăteau în chirie. Pe atunci nu se decontau chriile, trebuia să le plătim din salarii. Eu am făcut un singur lucru ce mi s-a cerut: să dau o declaraţie notarială pe proprie răspundere că nu am nimic în proprietate şi că nu am înstrăinat un imobil. Eu eram stagiar atunci, abia venisem. Nu ştiu ce se discuta la nivelul conducerii. Eu l-am cumpărat în rate, legal, am plătit 10 ani pentru el. Niciodată nu mi-a trecut prin cap că ar fi vreo neregulă”, a declarat Tamaş Shiffbeck pentru „Adevărul”.

Dacă Shiffbeck s-a mulţumit cu un apartament de 62 de metri pătraţi, procurorul Vasile Bâc, care a ocupat în ultimii 20 de ani numai funcţii de procuror-şef, a reuşit să cumpere un apartament cât o vilă, într-o zonă bună a oraşului. Vasile Bâc, care a devenit chiriaş al primăriei în septembrie 1998, a cumpărat patru luni mai târziu, la aceeaşi bani, un apartament de 181 de metri pătraţi, pe bulevardul 16 Decembrie.

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare, Bâc a cumpărat locuinţa de patru camere şi dependinţe la un preţ de aproximativ 85 de milioane de lei vechi (8.500 de lei noi), cu un avans de 24,5 milioane lei vechi şi o rată lunară de 962 de de mii de lei vechi (96 de lei noi) din care 493.833 de lei vechi rata şi 469.142 lei dobânda. Vasile Bâc a refuzat să facă vreun comentariu. Achiziţia locuinţei-chilipir de către Vasile Bâc a mai fost anchetată, dar dosarul a fost clasat.

„Greii” care au semnat pentru „afacerea 112”

Potrivit normelor legale, locuinţele înstrăinate în baza Legii 112 puteau fi vândute „numai chiriaşilor care, având un contract de închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentele la data intrării în vigoare a legii. Surse guvernamentale susţin că în condiţiile în care procurorii amintiţi au devenit chiriaşi la trei ani de la intrarea în vigoare a legii, aceştia nu aveau dreptul să cumpere.

Totuşi, vânzarea a fost posibilă printr-o „notă” emisă de comisia de aplicare a Legii 112 din cadrul Primăriei Timişoara, din care făceau parte „grei” precum Gheorghe Ciuhandu (primar), Nicuşor Miuţ (şeful Direcţiei de Patrimoniu), Vasile Tărciatu (consilier juridic) sau Liviu Barbu (şef al ADP). În şedinţa din 1 iulie 1998, comisia a hotărât, în ciuda legii, să se vândă locuinţe şi acelora care nu erau chiriaşi la momentul intrării în vigoare a legii. Decizia este motivată prin faptul că „există precedente”. „Întrucât există precedente, se pot vinde către chiriaşii cu contracte de închiriere încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 112/1995 (25.01.1996), doar acele apartamente pentru care nu există nici un litigiu (adică în imobile nerevendicate pe cale administrative sau prin instanţă)”, se arată în documentul semnat de Ciuhandu, Miuţ, Tărciatu, Barbu şi alţi membri ai comisiei, mai puţin cunoscuţi.

Refrenul oficialilor implicaţi: “Nu ştiu, nu-mi amintesc”

Plecaţi între timp din primărie, semnatarii notei prin care, practic, a fost modificată legea de vânzare a locuinţelor nu îşi mai aduc aminte nimic. Din Grecia, fostul primar Gheorghe Ciuhandu a declarat pentru „Adevărul” că nu mai ştie ce s-a întâmplat, dar o să se lămurească atunci când vine în ţară.

La rândul său, Nicuşor Miuţ, plecat din primărie în mediul privat „din cauza salariului de mizerie”, susţine că nu mai ştie cum s-a emis controversatul document. „Eu nu mai lucrez de trei ani acolo. Nu îmi aduc aminte de hârtia aceea. La vremea aia probabil că existau motivaţiile. Poate şi Juridicul a semnat-o. Înseamnă că existau precedente. Cine l-a întocmit şi l-a promovat probabil ştie. Nu îmi aduc aminte şi nici nu mă forţez să îmi aduc aminte pentru că nu lucrez în zonă şi nu mă interesează”, a declarat Nicuşor Miuţ.

„Presiuni peste consiliu, peste primar”

Juriştii care au vizat de legalitate documentul nu au putut fi contactaţi pentru a exprima un punct de vedere, iar Liviu Barbu a declarat iniţial că nici nu a făcut parte din comisie, misiunea lui fiind doar să aprobe contractele aprobate în comisie. Când i s-a atras atenţia că semnătura lui apare pe document, Barbu şi-a adus aminte detalii importante. „E posibil să fii fost la o sedinta din asta. Erau foarte multe persoane care solicitau, iar cazul cel mai tipic îl reprezentau magistraţi aduşi de la Reşiţa, de la Arad, din altă parte care locuiau în apartamente de genul ăsta şi doreau să cumpere. Erau mari solicitări şi mari presiuni. Oamenii îşi doreau să cumpere. Încercau presiuni peste consiliu, peste primar. Nu a fost în regulă. Am semnat-o pentru că au fost excepţii. Nu au fost multe cazuri şi cu ocazia asta s-a rezolvat problema persoanelor de care Timişoara avea nevoie”, a declarat Liviu Barbu pentru „Adevărul”.

Barbu şi-a adus aminte că au fost discuţii chiar pe marginea „rezolvării” lui Vasile Bâc. „S-a venit cu ele (n.r. cazurile din justiţie), iniţial nu s-a dorit, după aceea s-a ajuns la chestiunea asta cu comisia. Au mai fost şi alte cazuri, dar nu mi le mai aduc aminte. Au fost foarte multe discuţii. Ce să spun mai multe? Aşa a fost. Secretarul a venit cu presiuni, dar ce să mai…Astea au fost problemele de atunci.  A fost o chestiune legată de faptul că se dorea ca aceste persoane să fie fixate pe posturile lor. Invocau mereu că există o migraţie pe posturi şi nu există stabilitate”, a mai declarat Liviu Barbu, care spune că a fost o singură dată la comisie şi s-a retras pentru că erau prea stufoase discuţiile.



„Toată lumea a fost de acord că oamenii ăştia ar trebui ajutaţi, dar nu au fost multe cazuri din câte ştiu eu. Eu când mi-am cumpărat casă mi-am cumpărat de pe piaţa normală. Am preferat să fac figura asta, onest”, a mai spus fostul şef al ADP, acum pensionar. Chiar dacă în Timişoara eminenţa cenuşie a combinaţiilor din primărie, secretarul Ioan Cojocari (foto sus) susţine că nu a semnat nimic. „Nota aia nu e semnată de mine, e semnată de Tărciatu. Aici încheiem discuţia. M-au chemat şi cei de la Corpul de Control al Guvernului. Întâmplarea face că eu nu am semnat nimic. Eu nu am dat, nu am semnat nimic. Am auzit şi eu că au descoperit ceva. Dacă semnam nota, mă documentam şi vedeam despre ce e vorba”, a declarat Ioan Cojocari. Surse din primărie care au dorit să îşi păstreze anonimatul au declarat, însă, că semnătura secretarului Cojocari apare, totuşi, într-un contract prin care fiul unui revolutionar din Timişoara a închiriat o locuinţă în 2007 şi a cumpărat în baza Legii 112 în 2008.  Actualul primar al Timişoarei, Nicolae Robu, susţine că dacă se va dovedi că locuinţele au fost vândute ilegal, acestea trebuie să reintre în proprietatea primăriei.