Timişoara

articolul anterior articolul urmator

FOTO Auăleu, teatru! Arta din afara sistemului

3
3 Jan 2014 19:33:10
Autor: Vali Silaghi
Scenă din „Circus Mundi”. FOTO: Auăleu Teatru
Scenă din „Circus Mundi”. FOTO: Auăleu Teatru

Un grup de tineri actori din Timişoara demonstrează că se poate face teatru, cu succes, şi în afara structurilor „oficiale“. Şi-au creat propria instituţie şi propriile reguli după care joacă şi se organizează.

„Auăleu Teatru“ a citit regulile, apoi a aruncat cartea pe fereastră şi a scris alt regulament. Mai bine de o duzină de artişti, unii, membri permanenţi ai trupei, alţii, colaboratori, îşi fac propriul program, îşi scriu piesele, îşi creează decorurile şi costumele şi, cel mai important, se autofinanţează.
 
Trupa de actori nonconformişti s-a închegat în 2007 şi are un public fidel în Timişoara, iar până acum a onorat zeci de invitaţii pentru spectacole în ţară, dar şi în străinătate. Nu au multe piese, pentru că preferă să le pregătească până sunt mulţumiţi, perioada de repetiţii fiind în medie de şase luni pentru un spectacol, înainte de premieră, iar preţul biletelor este stabilit pe baza unor chestionare completate de spectatori.
 
Cel mai vechi spectacol al trupei încă se mai joacă, „Stăteam întinşi pe pat“, se apropie de 200 de reprezentaţii. „E o fericire pentru mine că lumea încă vine să-l vadă. Am fost invitaţi recent la Cărtureşti, în Timişoara, şi mă gândeam că vor veni 20-30 de oameni, mai ales că spectacolul s-a jucat atât de mult. Însă a fost plin, stătea lumea şi în picioare. E un spectacol făcut cu 300 de lei, iar în primii doi ani în care l-am jucat erau trei oameni care mergeau prin ţară: doi actori şi un luminist. Câştigasem mai mult decât dacă am fi fost angajaţi într-un teatru. Atunci ne-am dat seama că am luat-o pe un drum bun, financiar vorbind. Nu se aplică la toate spectacolele, dar la acesta a fost posibil“, a povestit Ovidiu Mihăiţă, care conduce, de pe scenă, „Auăleu Teatru“.
 
Iniţial, trupa s-a numit „Auăleu – teatru de garaj şi curte“, numele fiind dat de locul neobişnuit de repetiţii şi de spectacole. Spaţiul aparţinea unui prieten al actorilor şi era, de fapt, o curte mare, pavată cu cărămidă, în care încăpeau aproximativ 200 de spectatori, şi un garaj în care se ţineau spectacole pentru 20 de spectatori. După doi ani de spectacole în curte şi în garaj, teatrul a trebuit să se mute şi să-şi scurteze şi denumirea în „Auăleu Teatru“, după ce proprietarul spaţiului a plecat din ţară.
 
Fuga de birocraţie
 
„O parte dintre noi, când eram studenţi, deja juca în teatre. Erau colaboratori. Am avut noroc, unii dintre noi, să jucăm la regizori importanţi şi în spectacole bune, dar nu îmi plăcea birocraţia teatrului, era ceva foarte rigid“, a povestit Ovidiu Mihăiţă. 
 
Dorinţa de a inventa un alt fel de teatru a pornit de la o organigramă în care actorii erau trecuţi printre ultimii. „Văzusem într-unul dintre teatre un fel de organigramă pusă într-un tablou înrămat. Era un scris aproape caligrafic, foarte frumos, cu rolurile angajaţilor şi importanţa lor. Sus era directorul general, apoi directorul artistic şi porneau nişte ramificaţii: şef de producţie, scenograf, contabilă, o grămadă de funcţii, iar undeva, pe ultimele rânduri, actorii. După ei, mai erau vânzătorii de bilete şi femeia de serviciu. Deci, dacă ar fi un top 10, actorii erau pe locul 9 ca importanţă într-un teatru. N-ai cum, teatrul e al actorilor, nu poate fi al şefului de producţie sau al contabilei! Am zis că eu n-o să mă angajez niciodată într-un teatru“, a explicat Ovidiu Mihăiţă. 
 
Aşa au hotărât să nu se subordoneze niciunei autorităţi şi să înceapă o antrepriză a lor, cu trei reflectoare, un prelungitor, o bucată de scenă şi o cortină. Nici nu le trebuia mai mult. „Am vorbit cu colegii mei despre visul nostru, să facem un teatru al nostru, oricât ar fi el de mic, de prăpădit, de nelalocul lui, mai ales cu numele pe care l-am pus. Dar voiam să funcţionăm după nişte reguli ale noastre, nu după unele impuse. E greu ca artele să aibă reguli impuse“, a spus actorul timişorean.
 
Un teatru românesc de stat are, în medie, în jur de 80 de angajaţi, dintre care aproape 25% sunt actori. Iniţiatorii „Auăleu Teatru“ au desfiinţat restul organigramei, celelalte meserii fiind preluate de membrii trupei, fiecare după priceperea lui. „Toţi actorii sunt maşinişti, costumieri, femeie de serviciu, sunetişti, luminişti, PR. Suntem ca un teatru de casă, aşa cum este mâncarea de casă faţă de cea din oraş“, a spus Ovidiu.
 
Dovada că se poate
 
Mihăiţă menţionează că nu apreciază titulatura de „teatru independent“. „Dacă noi suntem independenţi, teatrele «oficiale» ar trebui să fie desemnate ca fiind «dependente». Nu cred că trebuie să ne definească statutul financiar şi aş vrea să scăpăm pe cât posibil de titulatura asta de «independent». Ar trebui să fie teatru şi atât, nu contează ce are în spate, cine-l finanţează sau cine nu-l finanţează. Noi ne autofinanţăm, nu avem nimic în spate, niciun suport din partea statului, şi am ajuns să nu mai avem sigle pe afiş, ceea ce e mai rar. Sigur, siglele pe afiş nu sunt neapărat un lucru rău şi aş face-o, dar în anumite condiţii“, a explicat actorul.
 
Ca orice proiect, „Auăleu Teatru“ creşte şi se transformă. La început erau nouă oameni, unii au plecat din ţară, alţii au renunţat, iar acum din formula de start au mai rămas doar trei. „Am ajuns într-o etapă destul de stabilă, nu suntem mercenari să jucăm într-o mie de locuri, toţi joacă doar aici, cu mici excepţii, mai este un actor care mai are două spectacole în altă parte. Ăsta este un mare lucru în sfera noastră de activitate, să ai o singură colaborare“, a afirmat Mihăiţă.
 
Vara viitoare, la New York
 
Acum, din trupă fac parte Ovidiu Mihăiţă, Christine Cizmaş, Ioan Codrea, Marian Pîrvulescu, Victor Dragoş, Armand Iftode şi Andreea Wolfer, dar şi mulţi prieteni colaboratori, precum Andrei Racolţa, Costin Bleotu, Cari Tibor, Tunde Baczo, Andreea Grigoraş, Lukacs Norbert, Vlad Bividiu şi Mihai Surdea. Toţi sunt actori, muzicieni, fotografi, tehnicieni care îşi aduc contribuţia la bunul mers al teatrului.
 
 
Talentul, piesele originale, ineditul decorurilor pe care şi le fac singuri din lucruri de care alţii nu mai au nevoie şi toate celelalte atuuri ale teatrului au adus trupei timişorene două premii la prima ediţie a Festivalului Naţional de Teatru Independent şi o invitaţie la „undergroundzero“, un festival care se desfăşoară de şapte ani la New York. Vara viitoare, bănăţenii vor merge în SUA, timp de o lună, unde vor pune în scenă şase reprezentaţii ale spectacolului „Circus Mundi“.
 
„Scârţ - loc lejer“
 
De câţiva ani, „Auăleu“ este sinonim cu „Scârţ - loc lejer“, un local mai puţin obişnuit deschis pentru a găzdui şi pentru a susţine activitatea teatrului. „«Scârţ» susţine teatrul, deci se poate, e o soluţie viabilă. Nu e uşor, nu se îmbogăţeşte nimeni, dar putem să ne îndeplinim un vis pe care mulţi îl au: acela de a face ceea ce-ţi place şi să şi trăieşti din asta. Mi se pare important să-ţi trăieşti visul, chiar dacă-i al dracului de greu. Cred că e mai uşor decât să te trezeşti în fiecare dimineaţă să mergi la un job care nu-ţi place, într-un loc pe care-l deteşti. Cunosc mulţi corporatişti care se plâng că nu merg cu plăcere la lucru, se simt exploataţi, un fel de neo-iobagi“, a spus Mihăiţă.
 
„Scârţ“ este o casă veche dintr-o zonă istorică a Timişoarei, are un garaj, o curte. În pod este depozitată recuzita actorilor, iar în casă există o cameră amenajată pentru spectacole şi barul propriu-zis, iar la demisol locuieşte Ovidiu. „Am umblat mult în ţară, în turnee, la festivaluri şi am văzut multe locuri, baruri, restaurante, pensiuni, hoteluri. Am vrut să fac un loc care să fie ca «de casă», să fie ca acasă, primitor. De aceea se şi numeşte «Scârţ – loc lejer», lumea să vină ca acasă la cineva, nu ca la un bar“, a explicat Ovidiu.
 
Cei care doresc să fie la curent cu activitatea Auăleu Teatru pot urmări site-ul trupei, unul premiat pentru originalitate şi execuţie.
 
Citeşte şi:
 
Spectacole „grele” în ultimele două zile ale „Săptămânii de teatru Diogene V. Bihoi”
 
FOTO Horaţiu Mălăiele în spectacol la inaugurarea noului teatru privat din Timişoara

 

Foto

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

3 Comentarii

Stefan Banciu
3.01.2014, 21:32:08

Comentariu considerat abuziv.

David Craiu
4.01.2014, 01:36:30

Interesant articol,interesantă viziune,interesantă trupă. Să sperăm că vor face și turnee interne sau vor participa la festivaluri autohtone.Și site-un este interesanrt și nonconformist dar până nu vezi dacă arde scândura sub ei sau nu nu poți ști de ce sunt în stare.

Iotzo Csatlos
4.01.2014, 11:31:49

Felicitari! Si LA MULTI ANI!