FOTO O bucată din craniul Sfântului Gheorghe, adăpostită de cea mai importantă mănăstire sârbească din România
0Mănăstirea Sf. Gheorghe din satul Mănăstirea, de lângă Birda (judeţul Timiş), adăposteşte un fragment din craniul Sfântului Gheorghe şi o bucată din lanţul cu care a fost legat Sfântul Apostol Petru.
Aşezământul monahal sârbesc se află undeva la jumătatea distanţei dintre Timişoara şi Reşiţa. Zona este mirifică. Pentru a ajunge la mănăstire treci mai întâi printr-o pădure. Cealaltă latură este mărginită de râul Bârzava. Întregul complex arată de la exterior ca o fortăreaţă. Biserica din incintă este înconjurată de un corp de clădiri.
Mănăstirea Sfântul Gheorghe este una din cele cinci mănăstiri sârbeşti din România. Singurii vieţuitori ai complexului monahal sunt stareţul Nicon Karicianac şi maica Evghenia, care are grijă şi de administrarea mănăstiri.
Mănăstirea Sf.Gheorghe a fost ctitorită la sfârşitul secolului al XV-lea de către familia Brancovici. Ulterior, Gerge Brancovici s-a călugărit cu numele de Maxim şi a devenit primul arhiepiscop al Ţării Româneşti.
„Credincioşii sunt bineveniţi la noi, îi primim cu braţele deschise. Nu vin numai cei de etnie sârbă. De altfel mereu au venit aici şi românii. În perioada sărbătorilor a fost foarte multă lume pe la noi”, ne spune maica Evghenia, care s-a retras la mănăstirea Sf.Gheorghe în 1996.
Trecând prin gangul boltit, se ajunge în curtea spaţioasă a mănăstirii. În mijloc este biserica ridicată în 1793 pe fundaţia vechii biserici, în stil baroc târziu şi nu bizantin, aşa cum se construieşte astăzi lăcaşele de cult ortodoxe.
Preotul a venit din Serbia
Stareţul Nicon a venit din Serbia în urmă cu patru ani. El îi primeşte în biserică pe cei care trec pragul mănăstirii. Acesta ne arată cele trei valori ale ortodoxiei, pe care mănăstirea timişeană o adăposteşte.
Este vorba de un fracment din craniul Sfântului Gheorghe, care este aşezat într-o cutie argintie. De fiecare dată când deshide cutia, preotul îşi face cruce şi sărută sticla sub care se află relicva.
Stareţul Nicon scoate la iveală apoi un lanţ. „Este vorba de o bucată din lanţul cu care a fost legat Sfântul Apostol Petru. Avem în biserică şi o icoană făcătoare de minuni. Vă rog să vă închinaţi la ea”, spune stareţul. Moaştele Sfântului Gheorghe au fost aduse în secolul XV-lea de către despotul Georghe Brankovici.
Mănăstirea este veche de 500 de ani, dar în mai multe periode a fost atacată, prădată şi distrusă. Şi atunci când Banatul a fost cucerit de turci, cât şi în timpul sosirii austriecilor din anul 1716.
Locuinţă pentru angajaţii de la Comtim
Mănăstirea şi-a încetat existenţa după instaurarea comunismului, spaţiile sale fiind folosite, pe rând, de armată şi de către CAP-ul local. La începutul anilor '50, când mănăstirea a fost ocupată de armată, dispar multe obiecte din patrimoniul lăcaşului de cult.
„În anii 80, când s-a făcut Comtim-ul de la Birda, în mănăstire au fost cazaţi muncitorii de la fabrică. A fost folosită şi ca depozit de furaje. A redevenit mănăstire după 1990”, povesteşte maica Evghenia.
La intarea în mănăstire, pe frontispiciului clădirii tronează o pictură cu Sfântul Gheorghe călare ucigând balaurul. Este o reprezentare mai nouă, pentru că vechea icoană a fost distrusă în 1951.
Mănăstirea sârbească Sf. Gheorghe a fost restaurată în urma unor investiţii din partea Ministerelor Culturii din România şi Serbia. Lucrările s-au încheiat în anul 2011.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
