FOTO Nostalgii timişorene. Amintiri despre oraşul de altădată: Cum mergeau oamenii la "mozi"
0
Cu ani în urmă, încă mai era respectat acel adevărat ritual prin care era pregătită plecarea la cinematograf (sau la „mozi”, cum era spus în Banat şi Ardeal)
Vizionarea unui film în sala de cinema avea un anume farmec, dădea o anume bucurie: te îmbrăcai mai frumos, te pregăteai ca pentru o mică festivitate; era un eveniment...Iar timişorenii de acum o jumătate de veac, aveau de ales- în cartierele centrale-între cel puţin zece cinematografe, cu nume care mai de care mai răsunătoare „Coloseum”, „Urania”, „regal”, „Lyra”, „Thalia”...
Astăzi, din „templele” filmului existente în capitala Banatului, nu mai au reprezentaţii decât două: „Capitol” (n.r. între timp, sala „Capitol” a fost restituită Filarmonicii Banatul, ca sală de concerte) şi „Timiş”, cărora li se alătură cinema „Timiş”, construit în anii 80 ai secolului XX.
(Şi când te gândeşti că, în zilele noastre, Timişoara are de trei ori mai multă omenire decât acum patruzeci-cincizeci de ani! Lumea tot mai multă, săli de cinema tot mai puţine...Aşa a hotărât Măria Sa Televizorul; dar şi sărăcia de bani trebuitori pentru întreţinerea vechilor aparate de proiecţie...).
Întorcându-ne în timp, vom încerca să face o scurtă plimbare prin cele mai de faimă săli de „mozi”. Să intrăm – cu gândul – în marele lăcaş timişorean al „artei pe celuloid” care a fost şi rămâne „Capitol”-ul.
Cei care l-au cunoscut acum acum câteva decenii (prin anii 50 fusese rebotezat, primind numele cunoscutului scriitori rus Maxim Gorki), au fost uimiţi de eleganta decoraţiune interioară. Pereţii şi tavanul aveau zugrăveli în culkori pastelate, cu motive inspirate din stilul artei vechi egiptene (predominând forme stilizate de frunze de papirus).
Cinema Capitol în 1910, 1921, 1969 şi...azi
Spectatorul de azi mai poate observa asemenea motive pe grilajul din fier forjat, păstrat la uşile principale de intrare în foaier. Apoi, la iluminarea sălii (care nu se făcea, pe atunci, cu tuburi fluoriscente) s-au folosit plafoniere având geamuri şlafuite cu motive de manieră caracteristică pentru anii 30, ale artei Deco, - plafoniere rămase şi acum în lojile din partea din spate a sălii. Să mai adăugăm că, dacă se întâmpla să intri după începerea filmului, erai condus de una din plasatoare, care te ajuta cu o lanternă discretă, să-ţi găseşti – în întunericul sălii – locul însemnat pe bilet. De fapt, aşa era procedeul în toate marile cinematografe.
În zona centrală a oraşului, un cunoscut lăcaş al celei de-a şaptea arte era „Thalia”, - nu altul decât cinema „Studio” de azi, aflat lângă actualul hotel Central. Soarta sa a fost destul de ciudată: după naţionalizarea din 1948, a primit numele de „Timpuri Noi” şi a fost profilat exclusiv pe filme documentare, în program...non-stop! În acei ani, a fost o perioadă când vizionarea la „Timpuri Noi” se făcea...pe gratis! Dar chiar când s-a reintrodus taxa de intrare, preţul era mai mult simbolic.
Din acest motiv, precum şi pentru că se putea intra şi ieşi la orice oră, chiar în timpul rulării filmului, - „Timpuri Noi” ajunge un loc foarte căutat de vagabonzii paşnici şi de...tinerii îndrăgostiţi, mai ales pe vremea rea, când aleile parcurilor erau neprimitoare! Astăzi, a redevenit un cinematograf obişnuit, cu ore fixe de program.
Cinematograful Studio funţionează şi în zilele noastre
Din vechea pleiadă de săli de cinema ale Timişoarei a mai rămas pe...poziţie şi „Arta” din cartierul Iosefin (n.r. nici acest cinematograf nu mai funcţionează de mulţi ani). În perioada interbelică şi până în 1947, se numea „Regal” şi şi era renumit pentru filmele de calitate pe care le aducea. Timişorenii, până şi cei din cartierele mai îndepărtate, veneau cu plăcere la „Regal” deoarece tramvaiul avea staţie (care astăzi nu mai există) la nici o sută de metri de cinematograf, chiar la actualele hale ale pieţii din Iosefin, - ceea ce constituia un mare avantaj, mai ales la ieşirea, pe înserat, de la film.
Fostul Cinema Arta (ex. Regal) din cartierul Iosefin se află în paragină
Cine oare îşi mai aminteşte de „Apollo”? Dar de „Corso”? Dar de „Urania”?...
Cinema „Apollo” (situat în parcul ce se numea pe atunci Regina Maria) a devenit mai târziu cinema „Parc”, iar ulterior „Tineretului”. (n.r. astăzi aici funcţionează clubul LeCinema). Şi acest cinematograf beneficia, cu ani în urmă, de staţie de tramvai, chiar la intrare. Dar nu mutarea staţiei a fost cauza ajungerii în declin şi, până la urmă, a închiderii sălii...
Cinema Parc (ex.Apollo şi Tineretului) în anii 1909, 1969 şi în 2013, transformat în clubulul LeCinema
Aceeaşi soartă a avut-o şi „Corso” din Iosefin, pe strada ce poartă numele de General Dragalina (după 1947 şi până nu demult „Corso” era cunoscut ca şi cinema „Melodia”).
Cu vechiul „Urania”, din Piaţa Lahovari, soarta a fost mai vitregă: după 1947, primise numele de „Victoria”, dar n-a mai dăinuit mult timp: a dispărut cu totul sub lamă de buldozer, odată cu demolările masive din zonă. Avea intrarea pe latura dinspre linia de tramvai, ce vine de la „Maria”. Pe locul său s-a ridicat un rând de blocuri, cu un nou cinematograf (tot „Victoria”) la parter, având însă intrarea pe strada Porumbescu; dar acum şi uşile lui sunt ferecate, pentru cine ştie cât timp!...(n.r. azi funcţionează aici o clinică medicală).
Şi pe atunci, fiecare cinematograf îşi avea câte un pompier de serviciu care turta de grijă să nu se fumeze în sală. Iar pompierul era echipat cu centură lată, cu toporişcă la şold; pe cap, purta un mândru coif strălucitor din alamă! Şi mai aveau cinematografele câte un bufet, unde găseai băuturi răcoritoare, bomboane, batoane de ciocolată, napolitane; în marile săli de cinema, asemenea bunătăţi puteai cumpăra chiar stând unde aveai locul, căci veneau vânzătoarele anume pregătite cu tavă sau coş, printre rândurile de scaune...
Cartierele mai mărginoase aveau şi cinematografe mai puţin mari: „Coloseum” în Fabric; „Concordia” în Mehala; „Atlantic” în Elisabetin; „Roxy” în Freidorf...
În fostul cinematograf Concordia sau Mehala fucnţionează restaurantul...Concordia
...La cinema „Apollo”, la cinema „Coloseum”, la cinema „Corso”, la cinema „Urania”, - ecranele stau încremenite în întuneric. Nu rulează film – decocamdată; e program de „relache”, poate pentru multă, multă vreme...
Nostalginii timişorene– album despre oraşul de altădată” (ediţia a III-a), este titlul volumui scris de publicistul Paul Răzvan (1928-1995), care a apărut la 16 ani de la moartea autorului. Articolele despre "Timişoara de altădată" au fost publicate de Paul Răzvan în revista "Timişoara Internaţional" până în ianuarie 1995. Cartea a fost finanţată şi editată de Consiliul Judeţean Timiş.
EPISODUL 1 „Cel din urmă bastion”
EPISODUL 2. „Din viaţa Castelului”
EPISODUL 3 "Pe vremea tramvaiului cu cai"
EPISODUL 4 Minunata Gară Domniţa Elena şi trenul de Buziaş care trecea prin centru
Amintiri despre oraşul de altădată: Hoteluri şi localuri de lux din secolele XVIII-XIX-lea
Se încarcă comentariile...
