Timişoara

articolul anterior articolul urmator

FOTO Pemii, strămoşii „imperiului“ de la Gărâna. „Dacă voiam ca nemţii din clasă să nu ne înţeleagă, vorbeam pemeşte“

26
25 Jul 2015 10:11:36
Autor: Stefan Both
Muzeul pemilor din Gărâna FOTO Ştefan Both
Muzeul pemilor din Gărâna FOTO Ştefan Both

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, habsburgii au adus în munţii Semenicului o populaţie de origine germană din Boemia de Sud (Cehia) – pemi, pentru a coloniza o zonă sălbatică aflată la 1.000 de metri altitudine, actuala Gărâna. Astăzi, aici, în împărăţia jazz-ului din Munţii Semenic, mai trăiesc 25 de pemi.

Karl Rank s-a născut, a crescut şi trăieşte în Gărâna. Este unul dintre cei 25 de pemi care mai locuiesc astăzi în Gărâna (judeţul Caraş-Severin). „Am fost şi eu să lucrez o vreme în Germania, am văzut cum e viaţa acolo, însă am decis că decât să fiu sclav în Germania, mai bine sunt rege la Gărâna“, povesteşte Karl Rank, care a fost viceprimar în anii ’90, iar între 2004 şi 2012, timp de două mandate, primar din partea Forumului German. Acum, Rank este un mic om de afaceri local.
 
Micuţa localitate cărăşeană Gărâna este unul dintre cele mai pitoreşti sate din România, este aşezată pe o coamă din Munţii Semenicului, la 1.000 de metri altitudine, înconjurată de păduri, dealuri şi de râuri. Nu a fost tot timpul o viaţă uşoară la Gărâna. Meritul de a pune localitatea pe hartă aparţine coloniştilor pemi (n.r. – populaţie de germani din Boemia, actuala Cehia), aduşi aici pe vremea împăratului austriac Francisc I, tocmai pentru a coloniza aceste ţinuturi.
 
Satul care se numea iniţial Wolfsberg, şi care s-a schimbat în Gărâna din anul 1924, este cunoscut astăzi datorită festivalului de jazz care se organizează aici din 1997. A devenit una dintre manifestările de marcă ale jazz-ului din sud-estul Europei, cu siguranţă principalul vector de turism din zonă şi cel mai important festival din judeţul Caraş-Severin.

 

Venirea pemilor

 
Cărţile de istorie germane şi maghiare notează că în anul 1828, coloniştii pemi, aduşi tocmai din ţinutul îndepărtat al Boemiei, au început popularea zonei Muntelui Semenic. Au fost trimişi să populeze o zonă montană sălbatică, dar şi pentru a servi celor patru regimente de grăniceri staţionate aici.  În zonă au sosit, în prima etapă, 276 de familii de colonişti. Dintre acestea, 67 au fost aşezate în Wolfsberg (Gărâna), 72 în Weidenthal (Brebu Nou), 36 în Lindenfeld, actualmente un sat-fantomă, 35 în Wolfswise (Poiana Lupului), iar restul în Sadova Veche (Altsadowa). 

Gărâna văzută de pe un deal îndepărtat
 
Iniţial, pemii au fost scutiţi de serviciul militar pentru o perioadă de zece ani, pentru a avea timpul necesar defrişării pădurilor şi pregătirii terenurilor pentru locuire, fiecare având o armă şi primind soldă de la garnizoană. 
 

Principala ocupaţie: lucrul la pădure

 
Pentru că în primii ani, recoltele de pe terenuri erau slabe, iar ajutoarele armatei mai puţine decât cele promise, noii colonişti, nemulţumiţi de condiţiile în care trăiau, au hotărât să plece la câmpie. În 1833, pemii au coborât la Lugoj şi la Buziaş, însă după doi ani, o parte din ei a decis să se întoarcă, astfel că la Gărâna au revenit 53 de familii, iar la Brebu Nou au revenit 46. Wolfwiese nu a mai fost populat.

O cameră în muzeul pemilor din Gărâna
 
De această dată hotărâţi să se instaleze definitiv, au construit o primărie la Brebu Nou şi au ales un consiliu comunal format din 12 membri. Principala ocupaţie a bărbaţilor pemi era lucrul la pădure. Tăiau lemnele şi le transportau pe canalele de apă pentru uzinele din Reşiţa. Femeile au preluat întreaga activitate din gospodărie, munca la câmp, mulsul vacilor, prepararea smântânei şi a brânzei.
 

Migrarea

 
După Revoluţie a început migrarea masivă a pemilor. Din Brebu Nou a plecat, până în 1991, 99% din populaţie. Mare parte a gărânezilor a rămas pe loc până prin anul 1994. Unii nici nu au mai dorit să părăsească satul. Mulţi dintre pemii care şi-au vândut casele în anii ’90 au regretat. Unii au făcut cale întoarsă şi şi-au răscumpărat casele, oferind mult mai mulţi bani pe ele. Aproximativ 50% din casele din Gârâna şi 30% din Brebu Nou au fost răscumpărate de etnici germani. Multe case au fost achiziţionate cu destinaţia de case de vacanţă de oameni cu stare din Timişoara şi din Reşiţa.

Pitorescul sat Gărâna
 
„Exista o diferenţă între pemii din Brebu şi cei din Gărâna. Cei din Brebu erau mai uniţi. S-au luptat să aibă primărie, biserică. De aia au şi plecat împreună după ’90, toţi în oraşul Traunstein, în Bavaria. Din Gărâna nu s-a plecat aşa“, susţine Karl Rank. La Gărâna a existat şcoală în limba germană până în 1999, iar între 1876 şi 1967 exista parohie romano-catolică.

Intrarea în Muzeul pemilor
 

Diferiţi de saşi şi de şvabi

 
Pemii sunt diferiţi faţă de mai cunoscuţii lor fraţi: şvabii din Banat şi saşii din Transilvania. „Sunt diferenţe mari. Şvabii şi saşii nu înţeleg ce vorbim noi. Când am făcut liceul la Reşiţa, eram trei colegi de la Gărâna. Când voiam ca nemţii din clasă să nu înţeleagă ce spunem, vorbeam pemeşte. Este un dialect bavarez foarte vechi care se vorbea în Boemia“, a mai explicat Karl Rank.

Casele sun bine întreţinute în Gărâna
 
Fostul primar din Gărâna Karl Rank spune că pemii sunt oameni foare harnici. „De mici au fost obişnuiţi cu munca. Femeile care au plecat în Germania lucrau la curăţenie. Şvabii sau saşii nu făceau aşa ceva. Pemii sunt şi foarte încăpăţânaţi“, povesteşte Rank. Pemii din Gărâna erau renumiţi pentru lactate şi pentru cartofi.
 
„Plecau cu căruţele la oraş timp de o săptămână. Cartofii de la Gărâna şi de la Brebu au fost celebri. Pemii dădeau cartofi în schimb cu grâu şi alte produse. Aici mai creştea doar sfecla“, afirmă Rank.

Karl Rank, fostul primar pem din Gărâna
 
Pemii din Germania revin în vacanţă în special în luna august. Atunci se apucă să meşterească prin gospodărie, să renoveze prin casă. Terenurile lor nu au fost niciodată expropriate de stat. Există şi astăzi 3.000 de hectare care în Cartea Funciară aparţin unor pemi din Germania. 
 
„Iniţial, pemii au lăsat casele unor români, ca să nu stea goale, dar au fost nemulţumiţi de ce găseau când reveneau. Acum, fiecare îşi încuie casa. Mama mea are cheile de la 20 de case din vecini“, încheie Karl
Rank. Acesta a pierdut ultimele alegeri după o şmecherie mioritică, în care actualul primar a făcut flotant sau domiciliu pentru 97 de persoane din Timişoara, mulţi dintre ei fiind angajaţi ai firmei condusă de tatăl său. 

Cum s-a născut jazz-ul de la munte

 
Bijutierul Gigi Tăuş este unul dintre timişorenii care şi-au cumpărat casă la Gărâna după Revoluţie. S-a întâmplat în 1991. Şi-a făcut repede un han, primul din sat, deschis în 1992, pe care l-a numit „La Răscruce“. 
 
„Mi-a plăcut zona foarte mult. Veneam înainte cu cortul. Când am luat casa, nimeni nu mai făcea o mâncare bună. Am zis că nu va muri Gărâna pentru că nu ai unde să mănânci ceva aici. Pentru că singurul loc unde mai stăteam tot atât de mult ca la lucru a fost cârciuma, am zis că tot un birt trebuie să fac. Aşa s-a născut ideea şi aşa a început istoria Festivalului de Jazz de la Gărâna“, povesteşte Gigi Tăuş. 

Bijutierul Gigi Tăuş, unul din naşii festivalului de jazz
 
Locul începea să fie populat de bănăţenii dornici să aibă o casă de vacanţă la munte, într-o zonă de o frumuseţe răpitoare.
 
„Am avut un pliant în mână, din 1938, în trei limbi: română, germană şi maghiară, care te invita să-ţi faci concediul la Gărâna. Eu zic că agroturismul s-a născut aici, am ştiut mereu că e un loc în care lumea vrea să se adune. Turiştii erau invitaţi să vină să stea în casele pemilor, pentru că fiecare locuinţă are o cameră pentru oaspeţi. Şi se mânca ce mânca şi pemul. Se stipula că doritorii trebuie să trimită o scrisoare înainte, iar pemii mergeau cu căruţa după ei la Slatina Timiş sau la Reşiţa“, spune Gigi Tăuş.
 

Naşul festivalului

 
Bijutierul este unul dintre creatorii festivalului care adună în fiecare vară mii de oameni din ţară şi din străinătate.
 
„Prima ediţie, cea din 1996, a fost, de fapt, o cântare între prieteni. Stăteam de vorbă cu muzicianul de jazz Liviu Butoi şi am zis: «Ce fain ar fi să facem o cântare aici!». Ne cunoşteam cu artişti de jazz, cu pasionaţi de muzică. Aşa ne-am strâns mai mulţi şi eram noi între noi, iubitorii de jazz. Au mai venit muzicienii Puba Hromadka, Paul Weiner şi Eugen Gondi şi a fost nemaipomenit“, îşi aminteşte Gigi Tăuş, cunoscut şi pentru gulaşul pe care îl prepară în timpul festivalului.

Curtea hanului "La Răscruce"
 
Manifestarea culturală a crescut de la an la an, iar curtea hanului a devenit, treptat, neîncăpătoare. Nu mai era loc în curte, strada era ocupată, astfel că Marius Giura, directorul festivalului, şi Gigi Tăuş au plecat în căutarea unui nou spaţiu. Aşa au ajuns la „ranch-ul“ omului de afaceri Rudi Kortvelyessy din Poiana Lupului.
 

A reconstruit Wolfwise-ul

 
Poiana Lupului (Wolfswise), acolo unde se desfăşoară festivalul de jazz, are o poveste inedită. După ce pemii au revenit la munte, în 1835, localitatea Wolfswise nu a mai fost repopulată niciodată. Locuitorii s-au mutat şi ei la Gărâna sau la Brebu Nou.
 
La mai bine de un secol, după exodul ce a urmat Revoluţiei din 1989, când cei mai mulţi pemi au plecat în zona Bavariei, şi Gărâna a devenit un sat de vacanţă. Unul dintre cei care şi-au cumpărat casă aici a fost Rudolf Kortvelyessy, director pe zona Europa, în cadrul unei companii germane de echipamente de telecomunicaţii. S-a întâmplat ca în 1999, acesta să reînvie istoria.
 
Poiana Lupului văzută din cimitirul din Gărâna
 
„M-am gândit să reconstruiesc satul părăsit după prima colonizare: Wolfswise – Poiana Lupului. Am cumpărat o parte dintr-un deal, i-am făcut o canalizare, am amenajat o sursă de apă, am construit un drum şi l-am numit, ca în trecut, Poiana Lupului. Aşa a luat fiinţă noul cartier al Gărânei“, a povestit Rudolf Kortvelyessy. 
 

Ranchul din Poiana Lupului în aşteptarea iubitorilor de jazz
 
Acesta a mai cumpărat o mlaştină, aflată la marginea pârâului Ogaşul Lupului. Poiana a fost desecată şi, un an mai târziu, creatorii festivalului de jazz Gărâna – Marius Giura şi Gigi Tăuş – au găsit potrivită această fostă mlaştină. 
 
„Festivalul a avut din nou casă odată cu ediţia din 2004. Anul acesta (n.r – în perioada 9-12 iulie) s-a desfăşurat cea de-a 19-a ediţie. Gigi s-a ocupat de gulaş, Marius de artişti şi Lupo de restul. Succesul a fost neaşteptat. De la 200 de persoane s-a ajuns la 1.000. După primul an, mica scenă s-a dărâmat, pentru că cineva a uitat să dea jos prelatele, iar zăpada de peste iarnă a fost mult prea grea. Anul următor, s-a construit o scenă mult mai mare şi mai frumoasă. De la 1.000 de oameni s-a ajuns la 2.500. Pentru că era gol în jurul scenei am hotărât să construim un restaurant, pe care l-am numit  «La Scena»“, declară Rudolf Kortvelyessy. 

Rudolf Kortvelyessy (stânga) a refăcut satul dispărut
 
Cei mai mulţi spectatori în poaină au fost la un concert susţinut de renumitul saxofonist norvegian Jan Garbarek, în 2007, când au fost peste 15.000 de persoane. 

Concerte la Gărâna Jazz Festival
 

Enduro şi ciclism

 
Gărâna şi Brebu Nou au devenit locuri preferate ale practicanţilor de enduro. Caravane de maşini 4x4, buggy şi motociclete off-road vin din toată Europa în Munţii Semenicului. În urmă cu 20 de ani, la Brebu Nou a luat naştere EnduroMania, care a devenit un important punct de interes pentru enduriştii occidentali. Cei mai mulţi străini vin din Germania, Austria şi Cehia, dar vin şi din Marea Britanie, Elveţia, Polonia, Danemarca, Olanda, Franţa, Italia, Finlanda sau Grecia. Tot aici au loc şi numeroase competiţii de ciclism.

Motocliclişti se simt bine la Gărâna
 
Centrul turismului din Semenic
 
Gărâna este un sat de o frumuseţe ieşită din comun, aflat la 35 de kilometri de Reşiţa. Toate casele sunt făcute ca un cerc închis. Din casă intri la fântână, de la fântână la grajd, de acolo în hambarul de fân şi te întorci pe partea cealaltă. S-a construit astfel ca pemii să poată supravieţui fără probleme şi dacă era zăpada de câţiva metri. Toate casele din Gărâna sunt renovate. Pensiunile sunt suficiente pentru doritorii de excursii la munte din timpul anului, exceptând perioada festivalului de jazz, când locurile de cazare devin insuficiente. 

Gospodărie pemească la Gărâna
 
Turiştii care ajung la Gărâna dispun de aproximativ 400 de locuri de cazare în cabane şi pensiuni. Majoritatea celor care au cumpărat case de vacanţă sunt arhitecţi, artişti, medici, profesori universitari sau oameni de afaceri.

Strada Principală din Gărâna
 

Capitala culturală din Munţii Banatului

 
Festivalul de Jazz din Poiana Lupului nu este singurul eveniment cultural de la Gărâna. Aici se organizează Festivalul Gărâna Folk şi festivalul de rock Semenic Open Air. Tabăra internaţională de artă vizuală, cu participanţi veniţi din toate colţurile lumii, tabăra de sculptură, unde participă cei mai importanţi artişti din ţară şi invitaţi de peste hotare, şi tabăra de pictură sunt alte trei evenimente artistice de marcă ale Gărânei. Soprane, mezzosoprane, tenori, contratenori şi dirijori urcă în munţii pemilor pentru Vocal Art Master Class. 


Casa Artelor din Gărâna
 
Festivalul de jazz s-a întins şi în bisericile catolice din zonă. Încă de anul trecut au început concertele în superba biserică construită în stil gotic de la Văliug (n.r. – localitate aflată la 15 kilometri de Gărâna). Jazz-ul răsună şi în biserica romano-catolică din Brebu Nou, iar din acest an a fost deschisă şi poarta pentru concerte de jazz şi în micuţa biserică din Gărâna, unde au mai avut loc doar reprezentaţii simfonice. 

Concert de jazz în biserica romano-catolică din Brebu Nou
 

Schi în împărăţia jazz-ului
 

Gărâna nu este o atracţie turistică doar în timpul festivalului de jazz, organizat la mijlocul verii, ci şi în restul anului. 
 
Cei de la Asociaţia Gărâna, înfiinţată de oamenii de afaceri din zonă, proprietarii de pensiuni şi case de vacanţă, au pus mână de la mână pentru realizarea unei pârtii de schi. Amenajarea a costat 150.000 de euro, iar domeniul este împărţit în trei pârtii de dificultate medie: una de 500 de metri, alta de 600 de metri şi o pistă pentru snowboarding de 650 de metri.
 

Pârtia de schii, vara
 
Baza pârtiei se află în apropierea bisericii din Gărâna, nu departe de Poiana Lupului. Acolo a fost amenajată o cabană de unde se poate închiria echipamentul şi unde se poate bea vin fiert sau ceai fierbinte. Administratorii pârtiei au planuri de extindere pentru următorii ani. 
 

Recomandări pe aceeaşi temă

Saga unei familii de şvabi din Săcălaz: vânduţi de Ceauşescu, şi-au răscumpărat casa după 20 de ani, când fiica lor a venit să studieze în România

Mărturiile şvabilor vânduţi de Ceauşescu Germaniei. Cât era şpaga cerută de securişti şi ce a făcut fostul dictator cu miliardele de mărci

FOTO Germanii au readus la Timişoara o tradiţie seculară pe cale de dispariţie în România. Piaţa Libertăţii a fost ocupată de şvabii bănăţeni

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

26 Comentarii

Stanila Ion
25.07.2015, 11:42:33

Pe vremuri am avut doi colegi pemi si erau ...cehi, nu nemti chiar si dupa nume, Havrila si Melnik.Primul nu stiu ce-ar insemna, dar al doilea inseamna "moraru" in mai multe limbi slave. In l.germana ar fi fost Mueller.

+1 (1 vot)
Pârşu
25.07.2015, 12:07:25

Havrila vinde de la numele romanesc Gavrila.... era o forma adaptata a cestui nume.

0 (2 voturi)
Stefan Both
25.07.2015, 12:12:16

Explicatia o gasiti aici: http://adevarul.ro/locale/timisoara/foto-Tinutul-cehesc-banat-enclava-incapataneaza-supravietuiasca-istoriei-1_51759f81053c7dd83f378d6d/index.html

+2 (2 voturi)
Balaurul
25.07.2015, 12:00:23

Observati cum catolicii nu au garduri la case,asta inseamna incredere si o sa mai vedeti asta si in satele de greco-catolici romani din ardeal.In satele de ortodocsi(vezi moldova),mereu sunt garduri,oare de ce?

-1 (5 voturi)
Pârşu
25.07.2015, 12:06:40

Pemii sunt oameni adevarati, mai cinstiti si mai harnici de cat romanii!

-1 (7 voturi)

Vezi toate comentariile (26)