FOTO Primul primar al Timişoarei de după Revoluţie, omul care a reuşit interzicerea reînfiinţării Partidului Comunist Român, a fost înmormântat

Pompiliu Alămorean (1937-2019), primul primar ales al Timişoarei de după revoluţie, a fost înmormântat, miercuri, în Cimitirul Eroilor.

GALERIE FOTO

Revoluţionarul Pompiliu Alămorean s-a stins din viaţă la vârsta de 82 de ani, în căminul de bătrâni „Armonia”. La funeraliile de la Cimitirul Eroilor a fost prezentă şi fiica sa, Alina, care de 30 de ani trăieşte în Franţa, la Paris. Ea şi-a amintit de anii petrecuţi în familie dar şi de ultima perioadă în care tatăl ei a avut nevoie de asistenţă medicală permanentă.

„Pe sfârşitul vieţii, tata a avut înclinaţii paranoice, de persecuţie. Picase pe stradă, s-a împiedicat de ceva, şi nu mai era în stare să umble. M-am interesat de mai multe locuri în Timişoara, iar la Armonia era singurul loc unde era serviciu medical 24 de ore. Era un loc foarte bun”, a povestit Alina Alămorean, care a plecat în Franţa, la scurt timp după revoluţie. 

“Am plecat în 9 august 1990. Am acceptat să plec într-o vacanţă organizată pentru copii de revoluţionari şi nu m-am mai întors. Nu mă înţelegeam cu tata, voiam să plec de acasă, nu voiam să fac medicina, deşi eram în anul I, aşa că am decis să încep viaţa de jos. Mi-am dat seama că în România va veni o generaţie de tranziţie, iar eu nu eram destul de patrioată să mă sacrific”, a adăugat Alina Alămorean, mama a trei copii născuţi în Franţa.

Slujba religioasă pentru Alămorean
 

Cum a ajuns primar Alămorean

Ioan Savu este unul dintre liderii revoluţionarilor din decembrie 1989 care a insistat ca Pompiliu Alămorean să fie desemnat primar al Timişoarei. 

„În ianuarie 1990, urma să vină la Timişoara Hans Dietrich  Genscher, ministrul de externe german. Lorin Fortuna fusese schimbat de la Consiliul Judeţean, în 12 ianuarie, iar la primărie se căuta un primar. Pentru doar o săptămână, pentru că se spunea că apoi să se facă alegeri. Revoluţionarul Ion Marcu voia el să fie primar. A venit Alămoreanu la mine şi mi-a spus că el e arhitect şi că ar fi mai bine să fie el primar. I-am spus lui Marcu că oraşul acesta are un mecanism complex, că ar fi mai bine ca el să rămână cu FSN-ul, cu telefonul direct la Iliescu. A fost de acord şi el să-l lăsăm pe Alămorean. Şi ceilalţi din consiliul local au fost de acord cu noi. Până la urmă nu s-au mai făcut alegeri peste o săptămână. A rămas până în august, când a fost schimbat cu Liviu Borha”, a povestit Ioan Savu. 
 

Alămorean a participat des la evenimentele legate de revoluţia din 1989
 

A fost înlocuit de guvernul de la Bucureşti

Pompiliu Alămorean a fost edilul Timişoarei până în 7 august 1990, când guvernul Petre Roman a înlocuit primarul ales cu unul numit. 

„A fost o lege dată atunci de guvernarea FSN-istă prin care FSN şi-a pus în toată ţara primari proprii, eliminîndu-se astfel cazurile de primari care n-ar face politica FSN. Nu erau mulţi asemenea primari, dar mai erau câţiva, mai ales prin oraşe în care fusese revoluţie reală. În general conducerile locale de imediat după revoluţie aveau o legitimitate discutabilă, nefiind rezultate din alegeri ci <emanaţii ale revoluţiei>. Dorinţa lui Petre Roman a fost ca înainte de a se face alegeri locale (se făcuseră doar alegeri parlamentare şi prezidenţiale, la 20 mai 1990) să aibe asigurat peste tot primari în funcţie din partea guvernului. Fiindcă la Timişoara exista opoziţie puternică la FSN şi pentru a nu stârni proteste prea mari, a fost ales ca înlocuitor a lui Alămorean o persoană care nu era membră a partidului FSN. Liviu Borha, care parcă era sau a devenit apoi membru la Mişcarea Ecologistă”, a explicat Marius Mioc, cel mai important cercetător al evenimentelor legate de revoluţie.

Pompiliu Alămorean

S-a dus să-i “aresteze” pe şefii securităţii

Pompiliu Alămorean a participat la evenimentele din timpul revoluţie, a fost prezent în balconul Operei din Timişoara, iar în 22 decembrie 1989, a făcut parte din rândul civilor care s-au dus la sediul Miliţiei şi Securităţii, pentru a încerca să împiedice arderea dosarelor, dar şi pentru arestarea şefilor securităţii. 

“În 22 decembrie, am primit un telefon de la o doamnă de la Miliţie, care ne spunea că securiştii ard documentele. Am mers acolo să salvăm arhiva, să preluăm controlul asupra clădirii miliţiei. Îl ştiam pe Pompiliu pentru că m-a ajutat pe vremea în care eram student, când aveam de făcut un proiect de diplomă. Eu am fost în garda Operei. Alămorean îi ştia pe coloneii de armată Zeca şi Predonescu, cu care juca tenis. Ne-am dus la Zeca, care ne-a dat câţiva militari şi ne-am dus la Miliţia municipiului. Majoritatea documentelor erau deja atât de bine arse încât nu se mai putea recupera nimic. Ulterior maiorul Radu Tinu că el s-a ocupat de asta, că a ars cu mâna lui şi dosarul mitropolitului Corneanu. De acolo am urcat în clădirea Securităţii judeţene, unde se afla toată conducerea instituţiei. Cei de la Armată au trimis un camion. Practic, colonelul Zeca ne-a băgat pe noi în faţă la preluarea acestor clădiri, cred că era o strategie bine gândită de el. I-am dus la garnizoană pe cei găsiţi acolo”, a povestit revoluţionarul Iancu Radomir Gherman.  
 

Înmormântarea lui Alămorean din Cimitirul Eroilor

Monumentul din Cimitirul Eroilor a fost făcut de Alămorean

Pompiliu Alămorean era arhitect de meserie. Înainte de revoluţie a lucrat la Institutul de proiectare Iprotim. Lui i se datorează monumentul din Cimitirul Eroilor. 

“Era atipic ca şi arhitect, cutezător, avea idei avant-garde. Pentru el totul era posibil. A sustinut viitori studenţi şi arhitecţi. Era unul din rarii arhitecţi idealişti. Nu îi era frică de nimic. Admira frumuseţea mai presus de orice. Era un om pasionat şi foarte călduros şi sensibil, dar putea fi peste o clipă o adevarată furtună. 

Nu suporta injustiţia. Acasa era o adevarată oală sub presiune şi n-a fost deloc uşor pentru mama şi nici pentru mine. Avea des ieşiri furioase. Un vulcan care nu încăpea într-un apartament. Dorea să facă lucruri mari pentru Timişoara şi a crezut cu tot sufletul în Revoluţie şi mai ales în Libertate pe care o preţuia mai presus de orice. 

Nu suporta minciunea şi laşitatea şi oamenii falşi. Din păcate a întâlnit prea mulţi astfel de oameni, unii chiar şi-au permis să vină la înmormântare. 

Dar avea o sete de adevăr incredibilă. Fraţii mamei au fost persecutaţi de securişti aşa că el a fost împotriva regimului. Multe lucruri nu-mi amintesc din perioada în care el a fost primar. Pleca dimineaţa şi venea seara. Ştiu că a slăbit 20 de kilograme. Voia să rezolve problemele, şi-a luat foarte în serios treaba. Eu avem 22 de ani, eram preocupată de ale mele, nu eram matură”, a mai spus Alina Alămorean.

Monumentul din Cimitirul Eroilor din Timişoara
 

Pompiliu Alămorean a fost şi preşedintele Fundaţiei Revoluţiei Timişoara. În 1996 a reuşit interzicerea reînfiinţării Partidului Comunist Român la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 

În 2008, Alămorean a candidat pe un loc de senator de Timiş din partea Partidului Verde, obţinând însă doar 1336 de voturi.