INTERVIU Silviu Cerna: Trecutul sovietic şi tarabele de diplome distrug viitorul şcolii româneşti

„M-a picat, dar nu am ştiut. Este foarte exigent şi corect”. Aşa îl caracterizează studenţii de la Facultatea de Economie şi de Administrare a Afacerilor pe profesorul Silviu Cerna. Doctor în economie şi fost membru în Consiliul de Administraţie al BNR, Silviu Cerna a acceptat să vorbească despre starea învăţământului românesc, despre care spune că nu a intrat în criză de ieri, de alaltăieri, ci este într-o criză perm

Silviu Cerna susţine că un principiu pedagogic de aur spune că discipolii sunt aşa cum sunt magiştrii şi nu invers. Referitor la sistemul românesc de învăţământ, profesorul timişorean a făcut o amplă radiografie din care rezultă că învăţământul românesc se află în criză încă de la reforma din 1948. „Sistemul românesc nu a intrat în criză acum, ci este într-o profundă criză încă din 1948, când s-a creeat un sistem de învăţământ după modelul sovietic. În acea perioadă, vârfurile elitei universitare au fost exterminate, iar restul corpului didactic a fost supus aceloraşi modalităţi de intimidare şi de control ca întreaga societate românească. S-au înfinţat şcolile medii mixte şi facultăţile muncitoreşti, s-a introdus admiterea la licee şi facultăţi în funcţie de criterii de clasă, întreg învăţământul a fost puternic ideologizat şi rusificat. Totuşi, o mare parte a corpului didactic, format în perioada intebelică, a continuat să împărtăşească valorile profesionale şi morale «burgheze», făcându-şi mai departe datoria. Când acest corp didactic a fost înlocuit cu noile generaţii de profesori, crescuţi şi educaţi de regimul comunist, din rândul cărora, recunosc, fac şi eu parte, noile standardele profesionale şi morale au început să se vadă, printre altele, prin faptul că la şcoală nu se face prea multă carte, iar toată lumea merge la meditaţii”, a arătat Silviu Cerna. Nici situaţia învăţământului universitar nu s-a schimbat prea mult în bine în perioada comunistă, când facultăţile funcţionau după principiul „intră cine poate, iese toată lumea”. „Cifrele de şcolarizare se stabileau după criteriile politicii comuniste. Spre exemplu, erau favorizate Politehnicile, pentru că se considera că era nevoie de ingineri. Pe de altă parte, multă vreme (la facultăţile de drept, până în toamna anului 1989), la admitere se cerea dosar de cadre ”, a mai arătat profesorul bănăţean.

Fabrici de diplome

Nici Decembrie ’89 nu a adus mare lucru în învăţământul universitar românesc, care, dimpotrivă, s-a adâncit şi mai mult în criza începută după adoptarea modelului sovietic. „După  1990, s-au îmbinat în mod grotesc şi convenabil celor interesaţi unele principii ale învăţământului din comunism cu unele principii ale învăţământului din societăţile democratice. De exemplu, s-a menţinut gratuitatea învăţământului superior, acordată, din motive financiare, unui număr din ce în ce mai mic de tineri studenţi, dar s-a desfiinţat admiterea şi o parte din învăţământul public a fost organizat pe «baze comerciale». Pe de altă parte, au apărut universităţile private, care, din capul locului, s-au declarat societăţi comerciale”, a mai menţionat Silviu Cerna.



Dacă, înainte de Revoluţie, învăţământul universitar românesc a funcţionat pe baza principiului „intră cine poate, iese toată lumea”, acum se merge după principiul „intră toată lumea, iese toată lumea”. Ţinând cont de scandalul diplomelor în care au fost implicate unele universităţi, se poate spune că ies chiar mai mulţi decât intră. „Cu toate acestea, în rândul corpului didactic există în continuare oameni de talent, care crează în jurul lor nuclee de performanţă. Asta se întâmplă în special în facultăţile care nu se bucură de mare căutare şi care se bazează pe cercetare ştiinţifică”, a spus specialistul, potrivit căruia, nici aici performanţa nu se datorează politicii universităţilor, ci calităţilor individuale ale cadrelor didactice respective, care îşi merită din plin acest statut. „La facultăţile cu foarte mulţi studenţi, nu s-a căutat, de regulă,  această performanţă, iar unele s-au transformat în simple tarabe de diplome. Aici este greu să faci performanţă chiar şi în mod individual, pentru că politica instituţională nu este favorabilă”, a mai arătat Silviu Cerna.

Tinichigii cu diplomă

Mirajul diplomelor i-a atras pe români dintodeauna. Înaninte de 1989, o diplomă te plasa într-o categorie socio-profesională superioară, care îţi asigura un anumit statut. „Diploma era o cale de ascensiune socială mai puţin compromiţătoare decât, să spunem, colaborarea cu partidul sau cu securitatea”, a spus Silviu Cerna. Domnia sa consideră că diplomele îi atrag şi acum pe tinerii români, pentru că părinţii lor, care au procedat aşa în comunism, le spun acum tinerilor „fă ca mine....!”. „De vină sunt şi reglementările. Până nu demult, dacă aveai diplomă de «doctor», luai un spor la salariu. Atunci, de ce să nu încerci să obţii o asemenea diplomă? (...dacă tot se dă!). Astfel, au apărut sute de «doctori», mai ales prin forma de învăţământ de sorginte sovietică numită «fără frecvenţă», ceea ce nu a împiedicat agravarea problemelor societăţii româneşti ”, a mai spus specialistul. Lipsa de informare este, în opinia profesorului, o altă cauză pentru care s-a ajuns în situaţia să se considere că diploma reprezintă totul. „Tinerii nu sunt informaţi într-un mod în care să li se spună direct: «Dumneata nu eşti pentru ştiinţă, eşti pentru tinichigerie - ca să-l cităm pe un contemporan al nostru -  şi poţi trăi bine dintr-o meserie manuală făcută ca lumea»”, a punctat Silviu Cerna.



Mulţumiţi cu puţin

Pentru a arăta cât de gravă este situaţia învăţământului românesc, Silviu Cerna a făcut referire la un sondaj de opinie realizat recent printre sudenţi şi profesori, în care 90 la sută dintre cadrele didactice au spus că situaţia învăţământului superior este excelentă şi 95 la sută dintre studenţi au spus că sunt mulţumiţi de calitatea pregătirii care li se oferă la universităţile la care sunt înscrişi. „Toate acestea vin în condiţiile în care nicio universitate românească nu se află în clasificările mondiale în primele 500 de locuri sau pe primele 100 de locuri din Europa. Arată cât sunt de slabe standardele în raport cu care ne evaluăm performanţa”, a spus specialistul. Silviu Cerna susţine că una din soluţii este schimbarea modului de finanţare de la buget a universităţilor de stat, direcţie în care s-au făcut câţiva paşi, dar care sunt încă foarte timizi. „Sunt universităţi de la care un număr nesemnificativ de absolvenţi a reuşit la puţinele examene naţionale câte mai sunt şi altele care au rate relativ mari de reuşită. Atunci de ce să aloci acelaşi volum de resurse pentru performanţe diferite?! Schimbarea acestui sistem de finanţare obligă universităţile să intre în competiţie unele cu altele, dar le obligă să introducă şi o competiţie în interiorul universităţii. Un departament care are performanţe nu îl finanţezi ca unul care dă doar diplome”, estea una din soluţiile profesorului Silviu Cerna pentru ieşirea învăţământului superior din criză.