IZOLAŢI ÎN SECOLUL XXI: Cătunele în care oamenii nu au cimitir sau medici, dar şi-au făcut centrală electrică

Localităţile Dobraia, Ineleţ, Prisăcina, Cracul Mare, Cracul Teiului şi Scărişoara, din Caraş-Severin, au încremenit în timp. Oamenii de aici şi-au construit singuri centrale electrice pe apă, nu au medic în sat, iar pentru a-şi îngropa morţii trebuie să străbată 12 kilometri. Campania studioului TVR Timişoara „Fii pelerin" încearcă să le aducă lumina de paşti.

Puţini dintre cei care ajung în staţiunea Băile Herculane din Caraş-Severin se gândesc să urmeze indicatorul turistic spre Baia de Aramă. Doar dorinţa de aventură şi ajutorul unuia dintre localnici îşi poate deschide drumul spre o lume de care nu ai bănuit că există - aşezări între munţi, unde o mână de oameni încearcă să supravieţiască, în secolul informaţiei, ca pe vremea străbunilor. Cei aproximativ 200 de locuitori din Dobraia, Ineleţ, Prisăcina, Cracul Mare, Cracul Teiului şi Scărişoara nu au cabinete medicale, nu au magazin, cimitir, iar în biserica ridicată de ei, din materiale de construcţii adunate de ei, slujbele se aud doar de cinci ori pe an. „I-am întâlnit în urmă cu 5 ani, pe izolaţii din Caraş. Mi se părea atunci incredibil că, la câţiva kilometri de Băile Herculane, o staţiune curtată, pentru confort şi renume, să mai existe cătune ca ale lor... Fără drum - urci pe o potecă, urcuş abrupt, mai bine de o oră, fără curent electric - singuri şi-au construit centrale, la râu, cu mâna lor, să se poată uita la TVR, fără medic sau magazin", şi-a amintit Dite Dinesz, autorul amplului proiect „Izolaţi în România", momentul când a ajuns pentru prima dată în satele ascunse printre crestele munţilor de la Băile Herculane.

„Poarta" spre cei mai izolaţi bănăţeni este satul Dobraia, unde poţi ajunge dacă ai ghid pe un om al locului, pentru că nu există nici măcar un singur indicator spre zona respectivă. În momentul în care ai ajuns în lumea lor, uită tot ce ştii despre transportul modern: pe potecile de aici nu intră nici măcar o căruţă. „Izolaţii" îşi duc lucrurile, brânza sau morţii în spate atunci când vor să ajungă în civilizaţie.

Îşi îngroapă morţii de două ori

Cea mai apropiată comună este Bogâltin, până la care sunt 12 kilometri de la cele şase cătune. Dacă treburile vieţii care îi fac să coboare până acolo nu li se par atât de grele, cele care ţin de trecerea în lumea celor drepţi sunt mai complicate. Oamenii dintre munţi se străduiesc de mai mulţi ani să primească aprobare pentru un cimitir, însă nu au avut succes până acum. „O femeie mi-a povestit că a avut ghinionul ca ambii părinţi să moară iarna, astfel încât a fost nevoită să-i transporte spre Bogâltin pe drumul respectiv. Acum cinci ani, o altă femeie mi-a povestit că şi-a îngropat o rudă, care a murit iarna, în zăpadă, apoi, primăvara, a dezgropat-o şi a înmormântat-o în cimitirul de la Bogâltin", a povestit Dite Dinesz. 

Clasa cu cinci elevi

„Izolaţii" văd oameni „din afară" atunci când coboară în Băile Herculane, pentru a-şi vinde brânza, singura lor sursă de bani, sau atunci când, foarte rar, vara, urcă turişti străini. Mulţi dintre ei sunt pasionaţi de natură, biologi chiar, care vin să observe flora şi faună de aici. Şcoală există doar în Dobraia şi Ineleş, însă învăţătorii care urcă în munţi cinci zile pe săptămână nu au mai mult de cinci elevi în clasă.

Uitaţi de autorităţi

Cele şase localităţi au „ghinionul" de a fi în Parcul Naţional Domogled, de aceea toate proiectele de infrastructură sau de orice fel de dezvoltare ajung mai greu aici. „Trebuie să ştim că aceşti oameni plătesc impozite la stat, însă nu primesc nimic înapoi", a punctat coordonatoarea proiectului „Izolaţi în România. Într-o campanie amplă, susţinută de TVR Timişoara şi Banu Sport Timişoara, oamenii de aici ar putea fi ajutaţi să „iasă la lumină". Oricine poate să trimită donaţii la sediul TVR Timişoara, de pe strada Pestalozzi.