Marilen Pirtea, rectorul Universităţii de Vest: „Suntem o ţară cu o pondere extrem de mică de absolvenţi de studii superioare. Educaţia nu este o marfă”

Marilen Pirtea, rectorul Universităţii de Vest din Timişoara

Trei acorduri internaţionale între UE şi diferite state, în curs de negociere sau aproape de finalizare, creează îngrijorare în rândul universităţilor publice din Europa şi ar putea avea repercusiuni asupra învăţământului universitar românesc.

Obiecţiile rezidă în negocierile ce se poartă pentru stabilirea: Acordului economic şi comercial dintre UE şi Canada (Comprehensive Economic and Trade Agreement-CETA); Parteneriatului Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (Transatlantic Trade and Investment Partnership-TTIP) între UE şi SUA; Acordului TiSA (Trade in Services Agreement-TiSA), care implică 23 de ţări şi Uniunea Europeană.

Acestea propun eliminarea barierelor în numeroase sectoare ale economiei, stimulând creşterea economică şi crearea de locuri de muncă. 

„Prevederile merg, însă, mult mai departe, dincolo de scopul unui acord comercial tradiţional, astfel că privesc maximizarea cooperării dintre cele mai mari pieţe din lume şi deschiderea unui singur spaţiu de comerţ şi investiţii. Riscul este ca educaţia să fie percepută ca un serviciu comercial, nefiind clar delimitat de celelalte sectoare economice, situaţie care ar conduce la transformarea învăţământului universitar într-o „marfă”. Deşi există semnale că statele membre ale UE vor putea decide ce politică aleg cu privire la educaţie, subiectul nu poate să nu producă îngrijorare în contextul socio-economic românesc. Liberalizarea serviciilor educaţionale şi intrarea pe piaţă românească a unor actori „privaţi“ cu interes deosebit în maximizarea profitului şi nu a actului educaţional, ar fi dăunătoare societăţii noastre”, susţine Marilen Pirtea, rectorul Universităţii de Vest din Timişoara.

Acesta spune că învăţământul superior din România este, în ciuda facilităţilor de studii care există, unul dintre cele mai discriminatorii din Europa. Sistemul are dificultăţi în a cuprinde studenţii care provin din medii vulnerabile social, mediul rural, familii în care părinţii nu au studii superioare, familii sărace etc. 

„Rata de cuprindere la studii terţiare în România este una dintre cele mai scăzute din Europa, cu doar aproximativ 20,4% participare la educaţia terţiară în 2011 şi cu o ţintă de 26,7% pentru 2020, departe de ţinta europeană de 40%. Lipsa accesului elevilor/tinerilor la o educaţie mai bună s-ar manifesta în timp prin dezinteres faţă de propria formare, ceea ce ar mări rata abandonului şi analfabetismul de orice tip (funcţional sau informaţional). Diminuarea unor asemenea tendinţe ar însemna un efort bugetar mai mare, ar creşte costurile cu externalizarea serviciilor, conducând la dificultăţi în identificarea de resurse extrabugetare într-o economie şubredă”, a mai declarat Pirtea.

"Liberalizarea pieţei nu înseamnă în mod automat privatizarea educaţiei de stat"

Ca atare, rectorul Universităţii de Vest consideră că nu se poate vorbi despre privatizarea învăţământului superior sau despre măsuri care să vizeze doar educaţia, fără a privi în ansamblu toate măsurile şi facilităţile fiscale necesare pentru a permite studenţilor să studieze.

„Privatizările în zona publică a educaţiei sunt încurajate de guverne pentru a-şi diminua presiunea bugetară şi constrângerile financiare din zona educaţiei. Liberalizarea şi orientarea mai strictă spre piaţă este un atac la autonomia şi libertatea academică, în sensul în care transformă universităţile în instituţii interesate de profit, nu de îndeplinirea unui rol social. Liberalizarea pieţei nu înseamnă în mod automat privatizarea educaţiei de stat, stat care are în continuare obligaţii faţă de cetăţeni”, a explicat Marilen Pirtea. 
 

Rectorul a identificat două scenarii. Primul, în care se presupune scăderea taxelor şi a calităţii, caz în care vom forma specialişti de slabă calitate şi viitori şomeri, fiind un cost social inacceptabil. Într-un al doilea scenariu, statul controlează strict criterii de calitate, presupune creşterea taxelor şi scăderea numărului de studenţi. Această a doua perspectivă aduce după ea două consecinţe negative: 

„Suntem o ţară cu o pondere extrem de mică de absolvenţi de studii superioare la suta de locuitori, iar scenariul de mai sus nu aduce îmbunătăţiri pe această direcţie; accesul la învăţământ superior al tinerilor scade dramatic. Alternativa la «privatizarea» învăţământului superior public, dacă este să urmărim dezvoltarea şi stimularea acestuia, este o mai eficientă alocare a resurselor financiare. Aşa cum am subliniat şi în alte rânduri, finanţarea universităţilor în proporţie de 50 % cantitativ şi 50 % calitativ ar promova performanţa şi excelenţa în educaţie. Mai mult decât atât, finanţarea pe criterii calitative ar conduce la o curăţare a mediului universitar românesc, întrucât 20 - 25 de universităţi de stat din România şi-ar închide porţile, ele fiind doar consumatoare de fonduri, fără a produce valoare adăugată comunităţii”, a mai spus Marile Pirtea.

De curând, şi Asociaţia Universităţilor Europene (EUA) a luat o poziţie de îngrijorare vizavi de acest subiect, subliniind riscul la care ar fi suspuse ţările în curs de dezvoltare.