Timişoara

articolul anterior articolul urmator

Povestea celui mai cunoscut restaurant din Timişoara. Cum a trecut localul de la Cafe-Wien, în anul 1926, la Lloyd

2
5 Oct 2015 10:47:27
Autor: Stefan Both
Restaurantul Lloyd din Timişoara FOTO Wikipedia, Wikimapia, Facebook
Restaurantul Lloyd din Timişoara FOTO Wikipedia, Wikimapia, Facebook

În centrul Timisoarei, în Piata Victoriei, se află clădirea cunsocută de timişoreni drept Lloyd. Se poate spune că aici funcţionează poate cel mai cunoscut restaurant din centrul oraşului.

Palatul a fost construit din fondurile Societăţii Lloyd-Timişoara, înfiinţată de angrosiştii de grâne din Banat în 1866. Clădirea a fost construită între 1910-1912, fiind o lucrare a arhitectului Lipot Baumhorn. Aici avea să funcţioneze Bursa Agricolă a Societăţii Lloyd în timpul baronului Istvan Ambrozy şi a directorului societăţii Salamon Sternthal.  
 
În perioada interbelică în clădire se mai afla şi sediul clubului Union. La parterul clădirii, arhitecul Leopold Baumhorn a proiectat spaţiul generos al cafenelei Lloyd, în care lambriurile şi mobilierul au fost realizate de meşterii timişoreni din familia Lehman. 
 
"Grand cafe Lloyd oferă un loc de conversaţie publicului inteligent. Este aprovizionat cu băuturi de import şi oferă îngheţată şi un bufet de primă forţă dar şi o privelişte pompoasă”, suna o reclamă din perioada interbelică. 
 
Acest mare local a constituit un bine cunoscut loc de întâlnire al high-life-ului vremii, era o cafenea a marilor negustori şi oameni de afaceri. La începuturile existenţei sale era cunoscut sub numele de Cafe-Wien. Cafeneaua Llyod a fost inaugurată la 26 iunie 1926. Zilnic la Lloyd publicul putea să asculte un concert excelent.
 
 
Pe rând, el s-a aflat în arenda unor restauratori pricepuţi (Ronay Janos, Kemeny Bela, Meyer Sigmund etc.). Timp de aproape patru decenii, mâncarea bună, băuturile fine, cafeaua şi muzica excelente i-au purtat renumele şi dincolo de hotarele României.
 
Palatul era de fapt un complex hotelier, cuprinzând şi sedii ale unor firme comerciale şi bancare. 
 
În 1945, Camera de Comert şi Industrie, care o moştenise după desfiinţarea societăţii, a donat-o nou înfiinţatei Universităti de Vest. Din 1951 aparţine Universităţii Tehnice (Rectoratul Facultăţii de Inginerie Chimică), iar astăzi, aici este Rectoratul Universităţii Politehnica.
 
În 1948, localul a început sa fie administrat de o intreprindere de stat fiind botezat, pe rând, "23 August" şi "Bulevard" dar păstrându-şi renumele de cel mai bun local din Timişoara. „Bulevard” s-a numit şi în timpul lui Ceauşescu – fiind local frecventat în special de străni, de comuniştii de prim rang, reprezentaţi de marcă ai PCR, cât şi de securişti. 

 
Din anul 2000 şi-a reluat numele originar, "Lloyd" şi în prezent este un restaurant cu 120 de locuri şi o terasă cu 80 de locuri.
 
Important de menţionat că tot pe Corso – latura cu palatul Lloyd a centrului Timişoarei, s-a aflat  principala concurenţă a Llyodului; resturantul Palace (foto). 
 

Ambele localurile aveau saloane elegante, cu lambriuri, mobilier, lustre – lucrate în stil Art nouveau.
 
Seara, trotuarul Corsoului era luminat - în afara resticţiilor de camuflaj, obligatorii în anii războiului şi ridicate în 1945, nu numai de felinarele electrice ale străzii, ci şi de lustrele ce îşi revarsă razele prin geamurile mari ale lui Palace şi ale lui Lloyd. Iar când treceai pe lângă aceste localuri, auzul îţi era încâtat de valurile discrete ale muzicii orchestrelor celor două restaurante. 

 
Se interpretau şlagăre cunoscute şi piese de dans; dar şi genul caffe-concert, cu canţonete şi arii din operete; nu lipseau nici romanţele şi nici cântecele populare.
 
În formaţia de la Lloyd cânta un excelent acordeonist, Schonberger (ulterior i s-a alăturat un altul, Hirschl, care apoi a plecat la Bucureşti, unde a devenit repede cunoscut). Armoniile ce le crea Schonberger, când îşi plimba degetele pe clape, erau ca o vrajă.

 
Orchestra de la Palace avea la pian un adevărat virtuoz al jazzului, Gaston Ursu (care, şi el, a fost furat prin anii 50 de Radiodifuziunea de la Bucureşti, formând acolo un admirabil cuplu cu un alt pianist renumit în muzica de jazz – Teodor Sibiceanu; programele lor, la două piane, prezentate la radio, au făcut adevărată epocă atunci)”, a povestit Paul Răzvan, în volumul “Nostalgii timişorene”.

Citiţi şi:

Cele mai vestite hoteluri şi restaurante din Timişoara de altădată. La "Der Trompeter" au stat împăraţii Francisc I, Franz Josef sau prinţul A.I. Cuza
 
 

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

2 Comentarii

Teodor Gligor
5.10.2015, 13:41:18

Cladirea e cunoscuta de timisoreni drept "Cladirea Rectoratului Politehnicii" ..macar atat lucru ar fi trebui sa stii si tu Both, tu traiesti nostalgic in alte timpuri, ne-romanesti.

-2 (2 voturi)
laurentiutm
6.10.2015, 00:08:49

Teodor Gligor Banatenii adevarati(indiferent de etnie)folosesc denumirea de Lloyd sau Bulevard(ai mai tineri). Viniturile is singurele care folosesc chestia cu Politehnica(care intre noi fie spus,n-are nici o contributie in edificarea cladirii) probabil matalutza faci parte din aia a caror familii au fost adusi de Ceasca,pe acoperisul vagoanelor.....asa ca a discuta cu tine despre Lahovary,Domplatz,Fabricstadt sau Losczonczy ter,ar fi o imensa pierdere de timp

+2 (2 voturi)
Modifică Setările