Timişoara

articolul anterior articolul urmator

Povestea specială a unei eleve de 10 la BAC. Unul dintre părinţii ei nu are mâini de la vârsta de 11 ani

1
14 Jul 2020 04:05:01
Autor: Daniel Dancea
Iudith Nichescu alături de părinţii ei, Sergiu şi Ligia FOTO Arhiva personală
Iudith Nichescu alături de părinţii ei, Sergiu şi Ligia FOTO Arhiva personală

Unul dintre cei 12 elevi din judeţul Timiş cu media 10 pe linie la examenul de Bacalaureat din 2020 este Iudith Nichescu, fiica lui Sergiu Nichescu, care a rămas fără ambele mâini la 11 ani. Bărbatul a trecut peste toate greutăţile vieţii şi şi-a întemeiat o familie frumoasă.

Absolventă, în urmă cu patru ani, a Şcolii Generale 30 din Timişoara, Iudith Nichescu şi-a dorit să intre la Liceul Pedagogic Carmen Sylva. Cu o medie de peste 9.50 la Evaluarea Naţională, Iudith a intrat la Pedagogic, iar la examenul de Bacalaureat din acest an a luat 10 pe linie. 

GALERIE FOTO

„De când eram mică am avut pasiune pentru literatură, pentru materiile umane. M-am pregătit pentru intrarea la liceu. Pedagogicul a fost prima mea opţiune. Am avut un parcurs foarte fain, m-am dezvoltat mult şi prin implicarea în voluntariat. Pentru BAC nu am luat meditaţii. Am avut materialele de la o colegă mai mare şi de la profesori. Am lucrat eu singură. Mi-am făcut cumva propriile foi şi materiale din care am învăţat”, a declarat Iudith, care a fost admisă pentru a-şi continua studiile în Statele Unite.

„Vreau să studiez Dreptul. O să fac patru ani de literatură-engleză şi apoi o să pot aplica la Drept. Aşa este sistemul în America”, a mai declarat Iudith.

Chiar dacă a fost crescută de un tată fără mâini, lui Iudith nu i-a lipsit nimic. Dimpotrivă. Atmosfera de dragoste şi mulţumire din familie a inspirat-o. 

„Copilăria mea a fost lipsită de griji. Nu pot să zic că am simţit presiunea asta din punct de vedere social. Nu aveam impresia că ceva e în neregulă cu tata. Tot timpul l-am văzut ca pe o persoană perfect normală. Cred că din cauza condiţiei lui am ajuns să mă maturizez mai repede. Înţelegeam mai multe lucruri decât alţi copii de vârsta mea. Am avut o copilărie perfect normală şi fericită”, a declarat Iudith Nichescu.


Iudith Nichescu, în urmă cu 10 ani, alături de părinţi şi de cei doi fraţi ai săi FOTO Adevărul" />

Tânăra absolventă a mai declarat că cea mai importantă lecţie învăţată de la părinţii ei a fost mulţumirea. „Am învăţat să fiu mult mai atentă la binecuvântările din viaţa mea, pe care alţi oameni poate nu le au, şi să le apreciez mult mai mult, să nu iau lucrurile ca şi când aş fi îndreptăţită să le am”, a mai declarat Iudith Nichescu.

Tatăl fetei, Sergiu Nichescu, a declarat că încă de mică Iudith era foarte conştiincioasă, nefiind nevoie să insiste pe lângă ea ca să înveţe. Mai mult decât atât, fata nu a avut nevoie să fie ajutată la lecţii.  „Am ştiut că ea poate, că Dumnezeu a pus multe calităţi în ea. Poate că m-am arătat uneori nemulţumit, îi arătam că vreau mai mult. A fost foarte conştiincioasă”, a declarat Sergiu, aflat acum în situaţia tatălui care vede cum singura lui fiică „îşi ia zborul”. „Am învăţat de la mulţi oameni care au trecut prin asta: dacă e fericit copilul, suntem şi noi fericiţi”, a mai declarat Sergiu.

O poveste de dragoste impresionantă

Părinţii fetei de 10, Sergiu şi Ligia Nichescu, au o poveste de dragoste impresionantă. Rămas fără mâini la vârsta de 11 ani, când s-a electrocutat în timp ce se juca, Sergiu a avut o adolescenţă zbuciumată simţind că toată viaţa lui este năruită. La 18 ani a mers în Austria, unde a primit proteze de la Crucea Roşie. Nu le-a putut, însă, folosi şi timp de 17 ani după accident, Sergiu s-a rugat într-una la Dumnezeu pentru mâini, fiind convins că o să le primească. 

„După 17 ani de rugăciuni fierbinţi în care m-am rugat la Dumnezeu pentru mâini, am primit răspunsul. Mâinile mele sunt soţia mea, care m-a acceptat aşa cum sunt”, declara Sergiu în 2010 pentru „Adevărul”.

Sergiu a învăţat să facă multe lucruri singur, scriind la calculator cu piciorul şi chiar realizând picturi cu gura. În plus, bărbatul îi este şi de ajutor soţiei sale, făcând cumpărăturile sau plimbând copiii oridecâte ori era nevoie. Sergiu şi Ligia au trei copii: doi băieţi şi o fată.

Fost manager într-o multinaţională, Ligia a renunţat la carieră pentru a se dedica familiei. Până la declararea pandemiei, Ligia şi Sergiu au mers în toată lumea, unde şi-au spus povestea de viaţă pentru a-i încuraja şi pe alţii. Într-un interviu pentru „Adevărul”, Ligia Nichescu mărturisea că deşi nu poate fi îmbrăţişată de soţul ei, se simte îmbrăţişată în fiecare zi.

„Paradoxal, mă simt îmbrăţişată si mângâiată de el; îi simt căldura sufletului care dă peste şi mă cuprinde şi pe mine. Nu trebuie neapărat să ai mâini, fiindcă partea interioară compensează lipsa lor. Sunt foarte fericită. Sunt răsfăţară cu un astfel de soţ. Dumnezeu face specială fiecare zi!”, a spus Ligia. Întrebată care au fost cele mai grele momente în viaţa sa de căsnicie, Ligia a declarat că pur şi simplu nu a existat aşa ceva. „Când aud întrebarea asta, mă gândesc ce să răspund pentru că nu am întâmpinat astfel de greutăţi. Pur şi simplu, totul vine de la sine. E o putere de sus prin care totul vine de la sine. Nu am avut parte de astfel de momente. Nu am avut niciun fel de greutate. Am ştiut că ăsta e planul Lui Dumnezeu şi El e cu mine”, declara Ligia Nichescu în 2017 pentru „Adevărul”.  

Citeşte şi: 

A renunţat la jobul de manager într-o multinaţională pentru a-i ajuta pe copiii străzii şi a fost răsplătită cu un soţ fără mâini: „Sunt foarte fericită“

A rămas fără ambele mâini la 11 ani, dar are totul: soţie, copii şi casă

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

emoji
14.07.2020, 16:51:39

O poveste de viata deosebita, care poate inspira. De obicei, oamenii sau familiile din situatii asemanatoare cedeaza si se alege praful, mai ales de copii. Pentru ca societatea, in general, nu face nimic pentru astfel de cazuri sau cele asemanatoare. Daca citesc pe aici, le doresc numai bine si multa fericire in continuare !