Poveştile marilor ratări. Fuckup Night, un concept american, importat la Timişoara
0
Timişoara este la ora actuală singurul oraş din România unde se spun poveşti dspre insucces, eşecuri şi nerealizări.
De cele mai multe ori, în cadrul evenimentelor de business, lumea se adună să audă poveşti despre succes. Cum a reuşit cineva să ajungă departe, despre secretele reuşitei unor proiecte. Laude peste laude. Nicidecum nu vorbeşte despre eşecuri, despre ce nu a iaşit, despre ratări. Despre cât de greu se trăiesc nerealizările şi ce trebuie făcut pentru a merge totuşi mai departe. Timişoara a devenit singurul oraş din România unde se spun poveşti dspre insucces, eşecuri şi nerealizări, în cadrul întâlnirilor Fuckup Nights. Este un concept important din America, mai exact din New Mexico, pus în practică la Timişoara de Atu Advertising.
“Prima dată am auzit de Fuckup Night acum aproximativ trei ani, când lucram în proiectul Timişoara Capitala Culturală Europeană. Este un proiect din New Mexico, la o întâlnire între prieteni. Mi s-a părut un eveniment curajos. Nu am auzit ca la noi în ţară să organizezi un eveniment concentrat în jurul eşecului, a lucrurilor care nu-ţi iasă în viaţă. Această idee m-a urmărit până în acest an. Ştiam că poate fi un supereveniment”, a declarat Nicoleta Tudor, unul dintre organizatorii evenimentului Fuckup Nights.
“Este un concept un pic diferit. A venit într-un moment în care trăim o inflaţie de evenimente de business, de speackeri, cumva mi se pare că este prea multă etichetă şi prea puţină substanţă. Conceptul Funckup Night este diferit. Aducem oameni remarcabili, dar ei ne povestesc despre eşecurile prin care au trecut, ce au învăţat din eşecuri. E mult mai uşor să înveţi din eşecuri decât din reuşite. Am reuşit să convingem oameni de afaceri cu succese remarcabile să vină să ne povestească despre eşecurile lor remarcabile”, a completet Ştefan Vădineanu, directorul Atu Adverstising.
„Credeam că am cea mai tare idee”
La prima ediţie Fuckup Night, de la centrul cultural “Ambasada”, şi-au povesit necazurile cinci cunoscuţi antreprenori din Timişoara. Unul dintre ei este Ştefan Szakal (37 de ani), CEO la compania de web-development E-spres-oh din Timişoara şi preşedintele Asociaţei Ctrl-D. În ciuda vârstei, are un protofoliu cu enorm de multe proiecte. “Pot să vorbesc foarte mult despre foarte multe eşecuri în viaţă. Nu e greu. Efectiv pot să spun ceva despre fiecare dintre ele. Am ales să vă povestesc despre Digital Advertising Network. În 2008 mi-a venit ideea genială să facem o reţea de publictate pe ecrane, în cafenele. Afară funcţiona foarte bine, la noi încă nu era. Credeam că am cea mai tare idee. Am luat un credit la bancă 25.000 de euro şi eram ferm convins că treaba va merge. Am şi semnat contarcte avantajoase cu locaţiile. Două luni mai târziu am închis. Ne-a fost jenă să mergem şi după televizoare. Este una dintre multe poveşti de fuckup din viaţa mea”, a mai spus Ştefan Szakal.
„Creditele m-au făcut să merg mai departe”
Antreprenorul susţine că a fost nevoit să apeleze tot timpul la credite bancare, însă a reuşit până la urmă să scape de toate datoriile. „Trebuie să lucrezi în continuare, să încerci să faci altceva, să îţi plăteşti creditul. Creşti echipa, tot timpul dezvolţi. Eu am ajuns la 18 credite. Dar nu e problemă, s-au rezolvat toate, nu mai am datorii. Creditele m-au făcut să merg mai departe. Unul vine după altul, după aceea sunt refinanţări. Trebuia să am angajaţi pentru că eu singur nu puteam să lucrez să plătesc atâtea credite. Multe erau tocmai să acopăr plăţile. Ţin minte că am luat un credit să pot să plătesc nişte prime, deşi firma nu mergea bine”, a mai spus Szakal.
“Eram entuziasmaţi şi credeam că vom vinde o grămadă de bilete”
Norbert Tako, organizatorul festivalului Plai, alături de Andreea Tako, a vorbit despre începuturile acestui eveniment organizat la Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara.
“Fuckul în sine este unul foarte clasic. În 2006 am făcut un proiect, Festivalul Plai, fără să ne gândim niciun moment la ce înseamnă financiar să faci aşa ceva. Pur şi simplu i-am dat drumul. Eram entuziasmaţi şi credeam că vom vinde o grămadă de bilete. După prima ediţie de festival am avut un minus de 8.000 de euro. La a doua ediţie, am prins aripi, am prins un sponsor care a venit alături de noi cu 20.000 de euro. În final am avut un minus de 25.000 de euro. Am luat credit de la bancă să acoperim minusul. Doi ani am lucrat să putem plăti înapoi ratele la bancă. Am mers mai departe pentru că era singura şansă de a încerca să dăm banii înapoi pe care-i datorăm. Am zis că trebuie să riscăm. Eu aveam 20 de ani atunci, nu prea aveam ce să pierdem. La a treia ediţie a fost un mic plus, iar la a patra ediţie am reuşit să dăm creditul înapoi la bancă”, a povestit Norbert Tako.
Astăzi, Festivalul Plai, ajuns la ediţia a 12-a, este cel mai mare eveniment de world-music din România.
Norbert Tako a mai dat-o în bară şi cu o altă afacere. A făcut o firmă pentru a aduce intrumente de scenă în România. “Nu a funcţionat pentru că nu eram pregătiţi să mergem în vânzări, să împingem echipamentele pe piaţă. Back-line înseamnă instrumente de scenă, pe care artiştii le cer. De la chitări, tobe la aamplificatoare speciale. A fost un fuckup. Deşi nu exista aşa ceva pe piaţa din România. Şi încă nu există. Şi acum se aduc echipamente din Ungaria, pentru că la noi nu găsim”, a mai spus Tako.
Se încarcă comentariile...
