Premieră medicală la Timişoara: prima anestezie cu eter de pe teritoriul actual al României, realizată în anul 1847

La 5 februarie 1847, Mathias Musil, împreună cu medicul-şef Joseph Siehs, supraveghează prima anestezie cu eter sulfuric aplicată vreodată într-o intervenţie chirurgicală la Timişoara.

În 1985, Thomas Breier scria în “Timişoara medicală” despre prima aplicare a anesteziei cu eter sulfuric, la Spitalul Militar din Timişoara. “Metoda narcozei, descoperită de medicul nord-american Gh. Jackson în 1841, dar aplicată abia în 1846 în U.S.A., este utilizată la Timişoara pentru prima oară în februarie 1847, la o intervenţie chirurgicală, de medicul şef Dr. Giess şi Dr. Musil, în Spitalul Militar, asupra soldatului Nikola Muntyan”, arăta Thomas Breier.

În 1987, S. Ghişoiu caută în Arhivele Naţionale din Timişoara colecţia revistei “Temeswarer Wochenblatt”, din perioada 1842-1847, şi găseşte noi informaţii în ziarul din 13 februarie 1847, sub titlul “Locales”.

Acesta afirmă că data exactă a anesteziei cu eter a fost 5 februarie 1847, care s-a realizat la Timişoara după 112 zile de la premiera mondială realizată de medicul W.T.G. Morton, în Statele Unite, la 16 octombrie 1847. Operaţia a fost făcută de medicii militari Mathias Musil şi Johann Siehs (şi nu Giess, cum scria Thomas Breier), pe recrutul Nikola Muntyan, pe care au folosit un aparat de inhalat eter, confecţionat pe loc de medicii militari.

Cine au fost dr.Musil

Conform informaţiilor oferite de medicii Sorin Ghişoiu şi Marius Mărginean, în articolul “Prima anestezie cu eter la Timisoara, 5 februarie 1847”, publicat pe portalul medfarm.ro, Musil s-a născut în 1806 într-o localitate din Cehia de azi.
 

“Musil provenea dintr-o familie modestă de ţărani; de aici se ramifică până în secolul nostru, într-un stufos arbore de funcţionari, oameni de ştiinţă, ingineri şi ofiţeri austrieci, inclusiv cu adaosul von Musil. După terminarea şcolii, M. Musil a fost recrutat la 1 martie 1828 ca ajutor de medic militar la Regimentul 3 cuirasat Prinţ August von Saxen. Studiazã iniţial filozofia la Brün (azi, Brno), după care face 7 luni de practică la Militär-Garnison-Hauptspital din Viena, iar la 10 august 1828 ajunge la K.u.K. Joseph -Akademie din Viena; în acel moment, Musil aparţinea de Batalionul 5 luptători pedeştri. Obţine titlul de Doctor în medicinã şi chirurgie precum şi de magistru în obstetricã şi oftalmologie la data de 11 februarie 1835. A fost medic primar în diverse regimente. Se căsătoreşte în 1838, cu Hermine Bergauer din Liny. Dr. Mathias Musil ajunge medic primar militar în Regimentul 58 Infanterie Erherzog Leopold la 1 octombrie 1845, iar între 1846-1847 este staţionat în Timişoara. Aici, in 1846, se na;te copilul lor, Alfred Edler Musil (tat[l celui care va fi Robert Musil)”, scrie susa respectivă.

Spitalul Militar din Timişoara, locul unde s-a realizat premiera medicală SURSA FOTO: Lucian Muntean
 

La 5 februarie 1847, Mathias Musil, împreună cu medicul-şef Joseph Siehs, supraveghează prima anestezie cu eter sulfuric aplicată vreodată într-o intervenţie chirurgicală la Timişoara. Acest lucru s-a întâmplat în secţia 2 din Spitalul de batalul de battalion nr. 3 a Regimentului de Infanterie 61 Baron Rukavina. 

“După etapa Timişoara, neîndoielnic, M. Musil participă ca medic militar şi în bătăliile austriecilor sub feldmareşalul J. Radetzki von Radetz (1766-1858) contra italienilor, dar Revoluţia din 1848 l-a determinat pe Musil să demisioneze din armata Habsburgică, fiind eliberat din serviciul militar la 30.IV.1850. Ulterior, îşi cumpără o proprietate <Plachelhof>, aproape de Graz, capitala provinciei Stiria, Austria. M. Musil şi-a abandonat complet cariera medicală în această ultimă perioadă, iar cunoştiinţele medicale le-a aplicat numai în cadrul familiei, aşa cum a fost vindecarea unuia dintre fii, atunci când aceasta a suferit o rană pulmonară, în urma unei împuşcături. Ca şi strămoşii săi, M. Musil s-a dedicat în totalitate agriculturii. Îşi va administra, timp îndelungat – 37 de ani, proprietatea lui în mod strãlucit, lăsăndu-se de lucru doar la 81 de ani. În final Musil va vinde proprietatea agrară, deoarece nici unul dintre fii săi nu mai dorea să o preia, se mută în Graz, unde după 2 ani moare, la 8 octombrie 1889. Era deja bunicul unui nepot născut la Klagenfurt, care va deveni un important scriitor, dramaturg austriac, ce a întreţinut şi cultivat legături cu Timişoara”, mai scriu Sorin Ghişoiu şi Marius Mărginean.

Siehs a fost şeful Spitalului Militar

Joseph Siehs s-a născut la Sopron (Ungaria) şi studiază chirurgia la Academia Joseph din Viena. “La 15 aprilie 1835 face parte din Regimentul nr.11 infanterie Arhiduce Reiner, ca ajutor al medicului militar. Devine medic primar în 17 martie 1836, doctor în medicină şi chirurgie, magistru de obstetrică şi oftalmologie. Date mai recente îl prezintă pe Siehs în poziţia de Secretar al primei Societăţi medicale din Timişoara. S-a căsătorit în 1842. După 31 ianuarie 1842, îl găsim într-un alt regiment. În perioada în care a activat la Timişoara, a publicat lucrarea <Epidemia de diaree din garnizoana Timişoara şi împrejurimi, în 1843>. În calitatea sa de medic-şef al Spitalului Militar Timişoara, a participat, alături de Mathias Musil, la prima anestezie cu eter sulfuric, menţionată mai sus. J.Siehs a decedat tânăr, în 1850, alte date, ziua sau cauza decesului nu au putut fi găsite, din cauza lipsei actelor de identitate în Kriegsarchiv din Viena”, mai aflăm de la Sorin Ghişoiu şi Marius Mărginean.

Spitalul Militar funcţionează neîntrerupt din 1766

Spitalul Garnizoanei din Timişoara, unde s-a desfăşurat prima anestezie cu eter de pe teritoriul României, a fost construit în 1766, alăturându-se spitalelor civile Sf.Nepomouk, al mizericordienilor, construit în 1735-1737 şi Spitalul burghez sau civil, construit în 1744-1745. 
 

Spitalul Militar pe latura de pe strada Mărăeşti
 

Spitalul armatei a fost etajat în 1817-1818, ajungând la 350 de paturi, iar în 1855 a fost dotat cu sistemul de încălzire cu aer cald – un sistem generalizat în toate spitalele imperiului, inventat de medicul originar din Mediaş, Paul Traugott Meissner (1778-1865). Acest spitalul militar are până astăzi funcţionalitate neîntreruptă de aproape 250 de ani.